contestaţie la executare referitoare la executarea unei convenţii notariale încheiate cu privire la minor
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 3591 din data de 09.10.2015
Prin sentința civilă nr 3591 din 11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul 39249/245/2014, instanța a admis contestatia la executare formulată de contestatoarea SD în contradictoriu cu intimatul BR, a anulat toate actele de executare din dosarul de executare XXX/2014 al BEJ PSS precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 8.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul XXXX/245/2014, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată
În motivare, instanța a reținut că intimatul și contestatoarea au fost căsătoriți, iar din relația acestora s-a născut minorul BAC. Amândoi au lucrat în împreună în străinătate la Filarmonica din Liban, copilul fiind înscris la școală și la un medic din anul 2010, și revenind periodic în țară, în concediile părinților. Întrucât relația nu a mai funcționat, soții au divorțat la notar potrivit certificatului de divorț cu nr XXX , prilej cu care a fost întocmită și Convenția încheiată cu privire la minor, cu nr XXX, aceasta stabilind custodia comună, domiciliul copilului cu mama în România, iar pe timpul derulării contractelor în străinătate - împreună cu mama în localitatea unde aceasta își desfășoară activitatea. Din luna iunie 2013 intimatul a revenit în România, având locul de muncă la Bacău.
În luna iulie 2014 contestatoarea a revenit în țară în vacanță, părțile convenind un program de respectare a legăturilor personale a tatălui cu minorul, de comun acord, ușor diferit de cel stabilit în convenția notarială.
A notat instanța că între părinți au apărut disensiuni cu privire la acest drept de vizitare, care au escaladat rapid în conflicte imposibil de soluționat pe cale amiabilă. Creditorul a justificat aceste neînțelegeri raportat la conflictele armate apărute în Liban, în timp ce debitoarea a invocat un prejudiciu cauzat ei prin refuzul de a da procură pentru ca minorul să poată reveni în țara de reședință. Motivat de nerespectarea programului de vizitare, în baza titlului executoriu reprezentat de convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr XXXX s-a pornit, la cererea creditorului BR executarea silită impotriva debitoarei SD, formându-se dosarul de executare nr.XXX de pe rolul BEJ PSS, fiind emise următoarele acte de executare: încheierea executorului din 26.09.2014 , încheierea de încuviințare din 8.10.2014, somația din 17.10.2017, încheierea nr 2 din 17.10.2014 privind cheltuielile. Deși creditorul a indicat executorului două reședințe ale debitoarei, actele de executare au fost comunicate doar la o adresă, cea care nu era nici domiciliul legal și nici reședința efectivă a acesteia. În 30.10.2014, data formulării contestației la executare, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal prin care părțile de comun acord au stabilit ca minorul să fie luat de tatăl său pentru a petrece weekendul. Ulterior acestei date au fost emise și alte încheieri ale executorului, au fost demarate procedurile în vederea popririi , acte contestate, până la momentul în care instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării.
Potrivit art. 711 C.pr.civ., "impotriva executării silitea încheierilor date de executorul judecătoresc precum si impotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si in cazul in care organul de executare refuză să inceapă executarea silită ori să indeplinească un act de executare in conditiile prevăzute de lege. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.443, se poate face contestatie in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la intelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu";.
Art 622 Cod procedură civilă prevede că "în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare ";
A constatat instanța că în ceea ce privește executarea silită a altor obligații de a face, art 909-913 stabilesc reguli specifice de executare a măsurilor privitoare la copii prevăzute într-un titlu executoriu. Art 909 Cod proc civ prevede și el, întărind regula aminitită anterior de art 622 Cod proc civ, că este necesară trimiterea unei somații către debitor, și îi va comunica data la care trebuie să se prezinte cu minorul în vederea preluării și doar dacă debitorul nu se va conforma situației, se va putea eventual urma procedura de aplicare a penalităților.
În speță s-a reținut faptul că s-a demarat executarea silită împotriva debitoarei fără a face dovada sub nici o formă a unui refuz de executare a obligației. (obligația de respectare a programului de vizită). Mai mult, somația și actele de executare nu au fost comunicate la domiciliul și reședința efectivă a contestatoarei, aceasta neavând posibilitatea reală și la timp de a afla despre aceste demersuri. A notat instanța că au existat cu certitudine conflicte între părți, situația fiind tensionată dat fiind circumstanțele reținute anterior și invocate și recunoscute de părți: existența unui conflict armat în Liban, reședința minorului , refuzul de a da procură. Nici ulterior încheierii procesului verbal din XXX părțile nu s-au înțeles, fiind solicitată prezența executorului, astfel cum este prevăzută de procedura specială. Contestatoarea a fost plecată în străinătate pentru a-și putea onora contractul , lăsându-l în această perioadă pe minor la rudele sale. În fața instanței probele administrate nu au reușit să formeze convingerea instanței că a existat într-adevăr un refuz de executare de bună-voie a obligației prevăzute în titlul executoriu. S.a menționat că procedura de executare în cauzele cu minori este una deosebit de delicată, amândouă părțile fiind implicate și afectiv ,emoțional, astfel încât necesită o deosebită diligență din partea tuturor instituțiilor implicate și o colaborare efectivă între acestea pentru a stabili cu certitudine culpa debitorului. In speță susținerile contestatoarea par a avea mai multă veridicitate, ele fiind confirmate de actele de executare, de proba cu înscrisuri, de audierea și vizionarea cd-urilor , de anchetele sociale, interogatoriile și proba testimonială. Deși în relație de rudenie cu contestatoarea, declarația martorei IC prezintă mai multă relevanță, și se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Refuzul debitoarei de a executa de bună voie obligația, aspect esențial care justifică demararea executării silite a fost susținut în mod unilateral de cererea creditorului, martorul audiat neputând confirma această susținere. Mai mult, probele administrate au relevat imposibilitatea respectării programului de vizitare în modalitatea stabilită de părți, în România, datorită serviciului creditorului și nu din cauza refuzului debitoarei.
Instanta a reținut că, față de considerentele expuse , în temeiul art 622 Cod proc civ, din probele administrate nu rezultă că debitoarea ar fi refuzat executarea de bună voie a obligației, aspect care trebuia verificat de executorul judecătoresc anterior începerii executării. Pentru aceste motive, judecătorul a apreciat că se impune anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare XXX al BEJ PSS, precum și încheierea de încuviințare a executării silite din 8.10.2014 pronunțată de judecătoria Iași în dosarul XXXX.
Totodată, față de soluția dată acestui capăt de cerere, cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasă fără obiect, iar intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
| ← Ordonanţa preşedinţială- stabilire locuinţa minor,... | evacuarea fostului soţ din domiciliul comun pe calea... → |
|---|
