Ordonanţa preşedinţială- stabilire locuinţa minor, exercitare autoritate parintească, program de legături personale cu părintele nerezident
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 5874 din data de 09.10.2015
Prin sentința civilă nr 5874 din 29.04.2015 pronunțată de Judcătoria Iași în dosarul 3492/245/2015, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul UI în contradictoriu cu pârâta UV , a stabilit temporar, până la soluționarea definitivă a dosarului XXXX, ca locuința minorului UDS să fie împreună cu tatăl său, a dispus ca până la soluționarea dosarului de divorț exercitarea autorității părintești să se realizeze în mod exclusiv de tată, stabilind pentru mamă, temporar, următorul program de vizitare al minorului: o dată la două weekenduri , de sâmbătă orele 08:00 până duminică orele 20:00 și două săptămâni complete în vacanța de vară, în funcție de posibilitatea și disponibilitatea pârâtei, de luni orele 08:00 până duminică orele 20:00.
A reținut judecătorul că reclamantul și pârâta sunt căsătoriți din anul 2006, din relația lor rezultând minorul UDS. Neînțelegerile dintre părți au condus la separarea în fapt a acestora în data de …2014, de când tatăl împreună cu copilul s-au mutat în apartamentul bunicilor paterni. Pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrat dosarul de divorț cu nr XXX După despărțirea în fapt, mama copilului a continuat să mențină legătura cu minorul la sfărșitul săptămânii, însă a existat un episod în care aceasta, în data de 29 ianuarie 2015 l-a luat pe copil împotriva voinței sale de la scoală fără a-l anunța pe tată, și, ulterior l-a lăsat în grija surorii sale, ea plecând în străinătate. Aceste aspecte rezultă atât din susținerile reclamantului, din vizionarea înregistrării dar și din cele declarate de minor în Camera de Consiliu.
Față de această situație, reclamantul pârât a formulat cerere de ordonanță președințială solicitând, până la soluționarea divorțului, ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să o realizeze el, în mod exclusiv, iar locuința băiatului să se stabilească provizoriu, împreună cu el. și totodată să se stabilească un program de legături personale pentru mamă.
Analizând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, raportat la solicitările părților, instanța a constatat că trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe legale, respectiv, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unui caz grabnic, neprejudecarea fondului și aparența dreptului.
Caracterul provizoriu al masurilor solicitate a fost evidentiat de reclamant prin cererea ca instanta sa admita solicitările sale până la soluționarea definitivă a divorțului, indeplinind de asemenea si condiția reversibilității masurilor luate..
Cazul a fost apreciat ca fiind grabnic, de altfel art 919 Cod proc civ prezumând urgența în ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor. Cât despre exercitarea autorității părintești, în interpretarea art 996 Cod proc civ, a reținut instnața că doctrina stabileste caracterul urgent al cauzei prin raportare la scopul luarii acestor masuri, si anume, în cazul respectiv, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. În speța de față paguba iminenta care nu s-ar putea repara o reprezinta in ansamblu interesul superior al minorului și in concret riscul pe care l-ar putea reprezenta exercitarea în comun a autorității părintești de către unul din părinți..
S-a considerat că neprejudecarea asupra fondului a fost dovedita prin introducerea dosarului de divorț, fiind însa în strânsa legatura si cu caracterul temporar al măsurilor, în acțiunea de fată solicitându-se stabilirea unor măsuri temporare.
Aparenta de drept afirmată de părți în urma unei sumare analize a situației de fapt a fost dovedită prin probele administrate în cauză .
Astfel, s-a creat convingerea instantei ca este în interesul minorului, ca până la soluționarea divorțului exercitarea autorității părintești să se realizeze exclusiv de către tată, urmând ca locuința minorului să rămână alături de mama sa.
Instanța a mai reținut că regula impusă de noul cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Este importantă, din acest punct de vedere, jurisprudența statelor care au implementat custodia comună cu mai mult timp în urmă, ca de pildă Olanda. Conform jurisprudenței olandeze se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art 263 Cod Civil implică faptul ca minorul să se bucure de prezența ambilor părinți care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală, de educație, învățătură și pregătire profesională în vederea unei dezvoltări armonioase și numai în cazuri de excepție autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți. Cu titlu exemplificativ, alin 2 indice 5 al art 31 din legea 272/2004 prevede că "Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică,dependența de droguri a celuilalt părinte,violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ";
Ceea ce instanta a avut în vedere în primul rând la soluționarea acestui capăt de cerere este ceea ce s-a consemnat in raportul de evaluare psihologică a minorului si anume :anxietate puternică a minorului, manifestată prin deficiențe de limbaj și traume psihice, timiditate , nesiguranță și fugă de realitate, cu necesitatea de a se simți protejat. A identificat psihologul un abuz fizic și verbal repetat și totodată un abuz emoțional din partea mamei ale cărui consecințe s-au agravat după incidentul petrecut la scoală și totodată Toate aceste constatări ale unui psiholog specialist au indicat existența unui copil marcat de despărțirea părinților, atașat în special de tată și speriat de ideea că va sta împreună cu mama lui. Aceeași concluzie a rezultat și din ascultarea minorului în Camera de consiliu, copilul exprimându-și în mod clar dorința de a rămâne alături de tatăl său.
S-a mai notat că, în situația dată, , comportamentul mamei -de a-l lua pe copil împotriva voinței sal de la școală și de lângă tatăl său fără a-l înștiința pe acesta despre locul unde se află și de a-l lăsa ulterior la niște rude, s-a dovedit a fi unul iresponsabil, care în opinia instanței a prejudiciat în mod evident copilul.
Totodată, a reținut instanța că pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței, exprimând o lipsă de interes cel puțin suspectă față de cursul acestui proces, ceea ce conduce la concluzia firească a justeții susținerilor reclamantului și anume că tot acest comportament a fost doar o dorință de răzbunare și de orgoliu, ea nemanifestând un interes real față de soarta copilului său.
Pentru aceste motive, considerând că, cel puțin temporar, până la soluționarea divorțului a fost in interesul copilului ca deciziile importante în ceea ce il privește să fie luate doar de tatăl său, persoana care se preocupă preponderent de creșterea și educarea sa, instanța a admis cererea reclamantului de exercitare exclusivă a autorității părintești.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, față de probele administrate și potrivit nevoii de stabilitate a copilului, s-a apreciat că momentan a fost oportun să se mențină situația de fapt existentă din luna iunie 2014, la locuința reclamantului existând condiții materiale corespunzătoare, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială .
În final, s-a atras atenția părților că experiența divorțului este traumatizantă ea însăși pentru adulți, dar afectează cu atât mai mult un copil în vărstă de șapte ani, și care resimte un șoc puternic atunci când este expus direct acestor conflicte, fie ele doar verbale. Le revine părților responsabilitatea ca minorul să treacă peste această perioadă dificilă și să colaboreze astfel încât DS să se bucure de avantajul ca doi părinți să se preocupe și să îi ofere pe viitor dragostea, grija și îndrumarea de care are nevoie, la o vârstă caracterizată de instabilitate afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață, in scopul unic al protejarii minorului. Din aceste considerente instanța a recomandat părintelui rezident să permită și să încurajeze legăturile personal ale minorului cu mama sa, în funcție de disponibilitatea acesteia, într-un program mai larg decât cel solicitat prin cererea de chemare în judecată, stabilit de instanță potrivit dispozitivului, astfel încât treptat, relația dintre mamă și copil să revină pe un făgaș firesc.
| ← contestaţie la executare , acordare de daune morale, executare... | contestaţie la executare referitoare la executarea unei... → |
|---|
