Aplicarea cotei reduse de TVA, conform prevederilor art. 140 alin. 21 lit. c pct. 2 Cod fiscal. Declaraţie dată de cumpărători pe calea unei încheieri de îndreptare materială în procedura notarială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 2756 din data de 09.06.2015
Prin cererea înregistrată la data de pe rolul Tribunalului Suceava - secția de contencios administrativ și fiscal 13.02.2014, sub nr. 1398/86/2014, reclamantul T.C. - Tranzacții imobiliare a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 120/29.11.2012 a Direcției Generală a Finanțelor Publice Suceava - Biroul Soluționare Contestații și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 76863 din 6 septembrie 2012 a Direcției Generală a Finanțelor Publice Suceava - Activitatea de Inspecție Fiscală și obligare a pârâtei la plata sumei de 19.164 lei reprezentând TVA.
Prin sentința nr. 3537 din 19 iunie 2014, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării acțiunii; a admis acțiunea formulată reclamantul T.C. - Tranzacții imobiliare, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava; a anulat în parte decizia nr. 120 din 29.11.2012 emisă de pârât în ceea ce privește suma de 19.164 lei și obligă pârâții să restituie această sumă reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin concluziile scrise depuse la termenul din 03.11.2014, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitatea a sentinței civile nr. 3537/19.06.2014 a Tribunalului Suceava.
Prin decizia nr. 901/10.11.2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, str. Vasile Bumbac nr. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 3537 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. 1398/86/2014, intimați fiind reclamantul T. C. - Tranzacții Imobiliare, domiciliat în Suceava și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, str. Vasile Bumbac nr. 7, județul Suceava, a casat sentința civilă nr. 3537/2014 a Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 23.12.2014.
Reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată cu privire doar la pct. 2 din decizia 120/2012, în sensul deducerii din TVA a sumei de 19.164 lei, motivat de faptul că intimata a avut în vedere ca și cotă ce urmează a fi achitată cota de 24%. În contractul de vânzare - cumpărare nr. 586/2012, încheiat de Biroul Notarului Public R. L., din eroare s-a omis a se insera cota de 5% TVA, dar imediat ulterior s-a procedat la emiterea unei încheieri în baza art. 51 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, care permite acest lucru.
Prin acea încheiere de îndreptare eroare materială s-a stabilit cota de 5% TVA. În aceste împrejurări, în mod greșit intimata a refuzat acordarea sumei de 19.164 lei, aplicând ca procent TVA cota de 24%.
În acest sens, se solicită admiterea contestației așa cum a fost ea precizată.
Prin sentința nr. 885 din 7 aprilie 2015 Tribunalul Suceava a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de către pârâta Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, jud. Suceava, ca nefondata, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.C. - Tranzacții imobiliare, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a anulat în parte decizia nr. 120 din 29.11.2012 emisă de prim pârât si decizia de impunere 76863/06.09.2012 emisă de pârâta DGFP Suceava, în ceea ce privește suma de 19.164 lei și a obligat pârâții să restituie această sumă reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Motivându-și recursul, pârâta a arătat că hotărârea pronunțata de Tribunalul Suceava este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
În fapt, organele de inspecție au constatat că persoana fizică Toma Cătălin a preluat eronat din Contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 586/14.06.2012, de B.N.P R. L. Suceava, ce are ca obiect vânzarea unei locuințe, baza de impozitare în sumă de 23.500 lei cu TVA de 1.119 lei în loc de 104.794 lei, cu TVA de 25.151 lei, rezultând TVA suplimentar în sumă de 24.032 lei.
Organele de inspecție au constatat ca pentru imobilul constând într-un apartament vândut în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 586/14.06.2012, contribuabilul a aplicat eronat cota redusă TVA de 5%, cota aplicabilă pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, deoarece din documentele verificate aferente perioadei supuse inspecției fiscale, respectiv 10.02.2012-30.06.2012, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de prevederile legale în vigoare pentru aplicarea acestei cote.
De asemenea, la data depunerii decontului de TVA nr. 46467/25.07.2012, contribuabilul nu deținea documente justificative în vederea aplicării cotei de 5% și a procedeului sutei mărite, pentru determinarea TVA.
Instanța de fond a reținut ca pentru imobilul respectiv trebuia aplicată o cota de 5% TVA în condițiile în care exista document justificativ în cauză, respectiv acel contract de vânzare cumpărare nr. 586/2012 autentificat la biroul notarului public R. L. L. rectificat prin încheierea nr. 11/29.08.2012.
Instanța de fond a reținut că îndreptarea erorii materiale dintr-un act notarial face parte integrantă din actul pe care îl îndreaptă iar efectele se produc de la data când actul autentic a intrat în circuitul civil, respectiv în cauză de la data de 14.06.2012.
Motivarea Tribunalului Suceava nu poate fi menținută pentru următoarele considerente:
Pârâta a reiterat prevederile art. 140 alin. 2ˆ1 lit. c, pct. 2 și alin. 3 din Codul fiscal, arătând că potrivit textului de lege, cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.
Prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege, printre altele și livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie.
De asemenea, conform prevederilor menționate, cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 134ˆ2 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilității taxei.
Din documentele existente la dosarul cauzei, rezulta următoarele:
- prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 586 din 14 iunie 2012 se face precizarea că "între subsemnații T. A. domiciliat în Suceava căsătorit cu T. N., în calitate de vânzători și M. C. căsătorit cu M. L., cu domiciliul în mun. Suceava, în calitate de cumpărători, s-a încheiat prezentul contract de vânzare cumpărare, constând din apartamentul nr. 11, situat în municipiul Suceava, prețul vânzării fiind de 23.500 Euro reprezentând echivalentul a 104.793,55 lei.
De asemenea, prin contractul încheiat se prevede că "predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, pe care l-am eliberat de toate bunurile mobile ale vânzătorului, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.
- Prin încheierea de Rectificare nr.11 din 29.08.2012 emisă de Biroul Notarului Public R. L., se face precizarea că: "cercetând cuprinsul actului autentic nr. 586 din data de 14.06.2012 eliberat de BNP R. L Suceava, am constatat următoarea eroare materială și omisiune vădită: la pagina 3 aliniatul 8, primul rând se va citi: "Subsemnatul M. C. și M. Lăcrămioara, soți, declarăm pe propria răspundere că ne încadrăm în prevederile ordonanței nr. 200/2008, că nu am deținut și nu deținem nici un imobil cu destinație de locuință pe care s-o fi achiziționat cu cota redusă de TVA de 5% și ca atare îndeplinim condițiile stabilite la art. 140 alin. (2ˆ1) lit. c) pct. 1 și 2 din Codul fiscal.";
Din prevederile contractuale s-a reținut că locuința a fost predată cumpărătorului, la data autentificării contractului de vânzare cumpărare, adică 14 iunie 2012.
Declarația cumpărătorilor apare dată de aceștia la data de 29.08.2012, prin Încheierea de rectificarea nr. 11 din 29.08.2012, deci după data transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului.
Pârâta a mai reiterat prevederile pct. 23 alin. 7 și 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, date în aplicarea art. 140, arătând că potrivit textului de lege, în vederea îndeplinirii condiției prevăzute la art. 140 alin. (2ˆ1) lit. c) pct. 1 și 2 din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la dispoziția vânzătorului, înainte sau în momentul livrării bunului imobil, o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. (2ˆ1) lit. c) pct. 1 și 2 din Codul fiscal, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
Conform contractului de vânzare cumpărare, transferul dreptului de proprietate a imobilului a avut loc la data de 14 iunie 2012, odată cu încheierea contractului.
Art. 128 din Legea 571/2003 prevede că "(1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.";
S-a reține că, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
Analizând textul de lege, menționează că acesta prevede în mod clar existența declarației pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA înainte sau în momentul livrării bunului, nefiind prevăzut că declarația trebuie să facă parte din Contractul de vânzare cumpărare.
Încheierea de Rectificare nr. 11 din 29.08.2012, prin care se constată omisiunea vădită din cuprinsul Contractului de vânzare cumpărare nr. 586 din 14.06.2012, nu poate fi luată în considerare, întrucât, din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nu reiese faptul că, cumpărătorii au pus la dispoziția vânzătorului, înainte sau în momentul livrării bunului imobil, declarație pe propria răspundere, care ar fi justificat aplicarea cotei reduse de TVA de 5%.
Pentru considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a arătat că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 rep. privind Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Este neîndoielnic și necontestat faptul că cei doi cumpărători din contractul de vânzare-cumpărare cu privire la care s-a născut prezentul litigiu, îndeplineau la data încheierii contractului, condițiile pentru aplicarea cotei reduse de TVA, conform prevederilor art. 140 alin. 21 lit. c pct. 2 Cod fiscal.
Dar esența litigiului este alta.
În prețul contractului nefiind evidențiat TVA-ul aferent tranzacției, se consideră că acesta este inclus în preț, așa încât vânzătorul plătitor de TVA este singurul interesat ca TVA-ul să fie calculat la nivelul de 5% aferent livrării de locuințe ca parte a politicii sociale, față de 24%, cât era cota legală de TVA la data încheierii contractului.
Dar pentru ca această cotă a TVA să poată fi aplicată, era necesar, așa cum arată și recurenta, ca anterior sau concomitent cu încheierea contractului, cumpărătorii să pună la dispoziția vânzătorului o declarație pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. 21 lit. c pct. 2 Cod fiscal, declarație ce urma a fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
Cum în cauză această declarație este făcută ulterior încheierii contractului - la data de 29.08.2012, în mod evident condiția prevăzută de lege pentru aplicarea cotei reduse de TVA nu este îndeplinită. Pentru că, contrar susținerilor reclamantului intimat, îndreptarea erorii materiale dintr-un act notarial este posibilă și are efecte retroactive numai dacă se referă la numele și calitatea părților, erori de calcul și alte asemenea erori care "nu privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conținutul reportului juridic dintre părți"; - art. 218 alin. 2 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.
Dacă însă în conținutul actului se identifică erori de raționament juridic sau alte erori ori omisiuni care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea pot fi remediate doar prin întocmirea unui alt înscris. Ceea ce în fapt au făcut părțile în prezenta speță. Dar acest înscris transgresând procedura îndreptării erorii materiale notariale, nu poate avea efecte decât de la data întocmirii sale, chiar dacă a fost consemnat de notarul public ca făcând parte din înscrisul original (contractul de vânzare-cumpărare).
Ceea ce, în chestiunea fiscală supusă dezbaterii, înseamnă că declarația ce justifică aplicarea cotei reduse de TVA nu exista la momentul încheierii contractului, așa încât în mod corect organul fiscal a stabilit obligațiile de plată ale contestatorului cu luarea în considerare a unei cote de TVA de 24%.
În consecință, constatând că prima instanță a făcut în cauză o greșită aplicare a dispozițiilor art. 140 alin. 21 lit. c pct. 2 Cod fiscal, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondată, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă.
| ← NON REFORMATIO IN PEIUS – IMPOSIBILITATEA ACHITĂRII... | Contestaţie în anulare. Jurisprudență Contestaţie în anulare → |
|---|
