contestaţie la legea electorală. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 113A din data de 07.04.2014
"Chiar dacă pornind de la definiția dată de lege, potrivit art.527 Cod procedură civilă, cererile pentru soluționarea cărora se urmează o procedură necontencioasă sunt acelea ce necesită intervenția instanței, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, trebuie observat că în cauză intervenția instanței nu este cerută, potrivit dispozițiilor legale speciale ale Legii nr.33/2007, pentru eliberarea unor acte ori pentru luarea unor măsuri de natura celor la care art.527 face referire, ci pentru tranșarea, în esență, a anumitor aspecte de fond ori de formă legate de dreptul de a candida în alegerile pentru Parlamentul European.
În aceste condiții, câtă vreme instanțele se pronunță, ca urmare a constatării dreptului de a candida (de către persoanele din categoria stabilită chiar de legea specială - alegătorii resortisanți, alegătorii comunitari, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale, potrivit art.20 alin.2) chiar asupra acestui drept de a candida, nu poate fi reținută teza apelantei privind natura necontencioasă a unei astfel de proceduri";.
Domeniu - contestație la legea electorală
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.2331/2/2014 - DECIZIA CIVILĂ NR.113A/07.04.2014)
Prin sentința civilă nr.6/AE/01.04.2014 Tribunalul București - Secția IV-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentul I.Z.N.M., împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către pârâtul D.M.
A reținut tribunalul că prin cererea înregistrată la nr.7/C/AEPE/1 aprilie 2014, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă, petentul a formulat contestație I.Z.N.M. împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către domnul D.M., candidat independent.
În motivarea contestației, arată că potrivit dispozițiilor art.25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 domnul D.M. candidat independent Ia alegerile europarlamentare din 2014, are interdicție de a ocupa o funcție sau demnitate publică, respectiv și pe cea de membra al Parlamentului European.
Interdicția se aplică dlui D.M. pe o perioadă de trei ani de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare privind incompatibilitatea dlui D.M.), ca urmare a Deciziei înaltei Curți de Casație si Justiție emisa la data de Iunie 2012, definitiva prin Decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr.3104/2012.
Astfel, arată că în iunie 2012 I.C.C.J. a hotărât irevocabil ca senatorul D.M.s-a aflat în incompatibilitate din decembrie 2008, în condițiile în care pe lângă calitatea de parlamentar, acesta ocupa și funcția de director - manager al Teatrului "C.I. Nottara,, din capitală, funcție de conducere specifică unei instituții publice locale.
Față de aceste considerente și de: Constituția României republicată; Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative; Legea nr. 33/2007 - republicată privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, consideră că nu poate fi acceptată candidatura dlui D.M.
Astfel, Legea nr. 176/2010 stabilește la art. 25 interdicția privind ocuparea unei funcții eligibile de către persoane care s-au aflat și față de care s-a constatat existența stării de incompatibilitate.
Potrivit alin. (2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzuta din dreptul de a mai exercita, o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.
Daca persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioada de 3 ani.
În lumina principiului de drept potrivit căruia legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor ei și nu în sensul neaplicării ei și în condițiile în care D.M. a ocupat o funcție eligibilă care a încetat prin efectul incompatibilității, consideră că în situația acestuia se aplică teza a doua a alineatului doi.
A admite o interpretare contrară, în sensul că textul de lege se referă la posibilitatea subiectului aflat în stare de incompatibilitate de a ocupa o funcție electorală, (funcție nedefinită în nici un act normativ în vigoare, referirile din Constituție și alte legi fiind la drepturi electorale), consideră că ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice și la eludarea celei de a doua teze a alin. (2) a art. 25 din actul normativ menționat.
Pentru rezolvarea contestației, din oficiu, tribunalul a atașat la dosar, în copie, sentința civilă nr.5153 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea De Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, rămasă irevocabilă conform Deciziei nr.3104 din 19 iunie 2012 pronunțată de Î.C.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1195/2/2011.
Din sentința civilă nr.5153 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea De Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1195/2/2011 petentul D.M. a solicitat în contradictoriu cu A.N.I. anularea în tot a Raportului de Evaluare întocmit de A.N.I., la data de 26.01.2011, prin care a fost constatată starea de incompatibilitate a sa față de deținerea simultană a funcțiilor de Senator în Parlamentul României și de Director de teatru în cadrul Teatrului "CI. Nottara".
În motivare petentul a arătat că la data de 26.01.2011, Agenția Naționala de Integritate a întocmit un raport de evaluare ale cărui concluzii sunt că: "domnul D.M. se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 19.12.2008 - până în prezent, întrucât deține simultan, calitatea de senator în Parlamentul României - Senat și funcția de director - manager în cadrul Teatrului "C.I. Nottara".
În fapt, s-a reținut, prin hotărârea arătată, că prin raportul de evaluare întocmit de ANI la data de 26.01.2011 s-a constatat situația de incompatibilitate a senatorului D.M. din data de 19.12.2008 până în prezent, acesta deținând în același timp cu funcția de senator și funcția de director al Teatrului Nottara din București, încălcând art. 71 alin. 2 din Constituție, an. 81 alin. 2 și art 82 alin, l lit. a) din Legea nr. 161/19.04.2003.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 96/2006 s-a apreciat că funcția de "deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului."
Potrivit art. 81 a lin. 2 din Legea nr. 161/2003, s-a reținut că prin funcții publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înțeleg funcțiile din administrația publică asimilate celor de ministru, funcțiile de secretar de stat, subsecretar de stat și funcțiile asimilate celor de secretar de stat și subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din - subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcțiile din Administrația Prezidențială, din aparatul de lucru al Parlamentului și al Guvernului, funcțiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorități și instituții publice, funcțiile de consilieri locali și consilieri județeni, de prefecți și subprefecți și celelalte funcții de conducere din aparatul propriu ai prefecturilor, funcțiile de primar, viceprimar și secretar ai unităților administrativ - teritoriale, funcțiile de conducere și execuție din serviciile publice descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe din unitățile administrativ - teritoriale și din aparatul propriu și serviciile publice ale consiliilor județene și consiliilor locale, precum și funcțiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le dețin să candideze în alegeri.
Conform art. 82* alin. 1 lit.a) din aceeași lege, s-a apreciat că funcția de deputat sau senator este de asemenea incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice".
Cu privire la Hotărârea Senatului nr. 68/19.12.2008 de validare a mandatului senatorului D.M., Curtea a constatat că în raportul Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, s-a arătat că "senatorul D.M., care deține și calitatea de director al Teatrului Nottara, nu se află în stare de incompatibilitate în raport cu prevederile Legii nr. 161/2003 și ale Legii nr. 96/2006. La data de 19.12,2008 art. 82 din lit.a) din Legea nr. 161/2003 sublinia și atunci incompatibilitatea parlamentarilor cu funcția de director in instituții publice.
Pe de altă parte, conform art. 15 alin. 3 din Legea nr. 144/2007, forma în vigoare la data întocmirii raportului, s-a reținut că "potrivit principiului independenței operaționale, președintele, vicepreședintele și inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziții referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese și incompatibilitățile de la nicio autoritate publică, instituție sau persoană".
Curtea a constatat că senatorul D.M. a fost de bună-credință și a procedat legal când a solicitat și obținut de la Comisia Juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, o verificare privind situația sa de incompatibilitate, iar prin raportul din data de 23,12.2008 s-a constatat că acesta nu se află în stare de incompatibilitate.
Prin urmare, s-a apreciat că petentul a cumulat cele două funcții cu permisiunea Senatului care este autoritatea ce numește organele de conducere ale ANI și controlează parlamentar Consiliul pentru Integritate din Senat.
S-a reținut că, dacă petentul ar fi acuzat că nu a cunoscut legea incompatibilităților, la fel se poate spune și despre Comisia Juridică a Senatului care a dat aviz pentru cumularea funcțiilor. Or, Comisia Juridică a Senatului are în componență juriști de marcă, pe când petentul are pregătirea principală studii de teatru. Dacă juriștii Comisei Juridice a Senatului se pot înșela, atunci s-a apreciat ca este scuzabil că și petentul s-a aflat în eroare.
Curtea a considerat că, dat fiind avizul oferit de Senat, petentul nu este responsabil din punct de vedere contravențional, civil sau disciplinar pentru situația constatată. Chiar dacă situația de incompatibilitate ar exista, Curtea a apreciat că aceasta a fost generată de culpa și eroarea de drept a Senatului în care și-a desfășurat activitatea petentul și actualul candidat la alegerile europarlamentare. Astfel, s-a apreciat că Senatul l-a determinat pe petent să accepte cumulul de funcții și că, fiind culpa unui terț, petentul nu poate fi declarat responsabil.
Pe de altă parte, s-a reținut că este incontestabil că potrivit dispozițiilor legale, există incompatibilitate obiectivă între funcția de senator și cea de director de instituție publică de cultură pe care a exercitat-o candidatul D.M.
Curtea a apreciat că, deși petentul nu are nici o culpă în situația data, în mod obiectiv, raportul de evaluare a constatat corect o stare de incompatibilitate prevăzută de normele legale, astfel că pentru motivele expuse, a considerat că nu există argumente temeinice pentru anularea raportului de evaluare.
De asemenea, a fost atașată Decizia nr. 3104 din 19 iunie 2012 pronunțată de Î.C.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1195/2/2011, prin care a fost respins recursul conte statorului D.M.
Înalta Curte a constatat că Senatorul D.M. a fost de bună-credință și a procedat legal atunci când a solicitat și a obținut de la Comisia Juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, verificarea pretinsei situații de incompatibilitate în derularea activității de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
Prin Raportul Comisiei Juridice din Senat, întocmit la data de 23.12.2008 s-a constatat că Senatorul D.M. nu se află în stare de incompatibilitate, astfel că a desfășurat această activitate cumulată cu avizul organelor abilitate de lege și nu i se poate reține nicio culpă.
Înalta Curte a reținut că Senatul României, prin Comisia sa Juridică, s-a aflat în eroare și l-a determinat pe recurentul D.M. să se afle într-o stare de incompatibilitate în acești ani, stare de incompatibilitate pentru care nu se poate reține nicio culpă a recurentului, care s-a manifestat de buna-credință și în limitele legii.
În soluționarea prezentei contestații, Tribunalul a reținut astfel, având în vedere și considerentele celor două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile citate mai sus, că pârâtul D.M., care și-a depus candidatura ca independent la alegerile europarlamentare din 2014 și fostul Senator D.M., s-a aflat într-o stare de incompatibilitate obiectivă începând cu data de 19.12.2008, iar prin Hotărârea Senatului României nr. 68 din 19 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 859/2008, având în vedere inclusiv Raportul Comisiei Juridice din Senat privind această stare de incompatibilitate, pârâtului i-a fost validat mandatul de Senator de către Camera Senatului din Legislativul României, abilitată de lege să se pronunțe cu privire la acest aspect.
Comportându-se ca un cetățean de bună-credință, dar având în vedere și voința alegătorilor care i-au acordat în fapt, prin votul lor, mandatul de senator în Legislativul României, pârâtul D.M. s-a adresat personal Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, pentru verificarea pretinsei situații de incompatibilitate în derularea activității de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.l. Nottara.
Prin Raportul Comisiei Juridice din Senat, întocmit la data de 23.12.2008 s-a constatat că Senatorul D.M. nu se află în stare de incompatibilitate, astfel că pârâtul D.M. a desfășurat această activitate cumulată cu avizul organelor abilitate de lege și nu i se poate reține nicio culpă.
Înalta Curte a reținut că Senatul României, atât prin Plenul acestei cât și prin Comisia sa Juridică, s-a aflat în eroare și l-a determinat pe recurentul D.M. să se afle într-o stare de incompatibilitate în acești ani, astfel că tribunalul a constatat că nu-i poate fi imputată candidatului independent D.M., această stare de incompatibilitate, care a fost cunoscută, dezbătută și acceptată de organele abilitate de lege care trebuiau să ia măsurile legale pentru înlăturarea acestei stări.
Astfel, tribunalul a constatat că pârâtul D.M., care și-a depus candidatura ca persoană independentă, a desfășurat cele două activități cumulate cu avizul organelor abilitate de lege și nu i se poate reține nicio culpă.
Cu privire la dispozițiile legale relevante pentru prezenta cauză, tribunalul a reținut că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., "scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. l, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice";.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, "dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre această persoană în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".
In temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, "dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare ca sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare",
"Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare" (alin. 4 din același articol), tocmai pentru ca aceste organe să ia măsurile penale sau disciplinare care se impun, precum și măsurile corespunzătoare pentru înlăturarea conflictului de interese, respectiv, a stării de incompatibilitate.
Art.22 alin. 2 din aceeași Lege nr.176/2010, prevede că, "dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese".
"Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile" (alin. 2 din același articol).
În cazul în speță, Raportul de evaluare a fost întocmit de ANI la 26 ianuarie 2011, după ce situația de incompatibilitate fusese cercetată și dezbătută în Senatul României care, atât prin Hotărârea Senatului României nr. 68 din 19 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 859/2008, cât și prin Raportul Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din Senat, întocmit la data de 23,12.2008, a constatat că Senatorul D.M. nu se află în stare de incompatibilitate și i-a permis desfășurarea activității de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
În această situație, nu s-a dovedit că A.N.I. i-ar fi cerut Senatului României să-și revoce propria hotărâre și nici că ar fi atacat această hotărâre, în condițiile legii.
Raportul de evaluare întocmit de ANI la 26 ianuarie 2011, a fost contestat în anul 2011, la instanța de contencios administrativ, fiind menținut definitiv și irevocabil prin Sentința civila nr. 5153 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea De Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1195/2/2011, rămasă irevocabilă conform Deciziei nr. 3104 din 19 iunie 2012 pronunțată de ICCJ Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1195/2/2011.
Așa cum s-a reținut mai sus însă, instanțele nu au reținut culpa Senatorului D.M., ci, eroarea Senatului României care a menținut această stare de incompatibilitate, constatând că împotriva Senatorului nu poate fi antrenată răspunderea penală, civilă, disciplinară sau de altă natură.
Nici după finalizarea procedurilor la instanța de contencios administrativ, definitiv la 16 septembrie 2011 și irevocabil la 19 iunie 2012, nu s-a dovedit că ANI i-ar fi cerut Senatului României să-și revoce propria hotărâre, că ar fi făcut alte demersuri pentru atacarea acestei hotărâri, în condițiile legii, sau că ar fi solicitat aplicarea măsurilor disciplinare prevăzute de lege, împotriva Senatorului D.M.
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, "fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni".
Potrivit alin. 2 din același articol, se reține că "persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate, este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate".
"Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementarii aplicabile demnității, funcției sau activității respective".
In cazul de față, instanțele de contencios administrativ au reținut însă că pârâtul D.M., nu a avut nicio culpă cu privire la starea de incompatibilitate cunoscută încă din 2008 și menținută prin Hotărârea Senatului, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea acestei persoane fără nicio culpă.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 176/2010, "Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: d) pentru senatori și deputați - Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancțiunile disciplinare potrivit legii și regulamentului Camerei respective", ceea ce înseamnă că "Raportul de evaluare întocmit de A.N.I.", prin el însuși, nu reprezintă actul sancționator al persoanei față de care s-a constatat starea de incompatibilitate, în cazul în speță, față de pârâtul D.M., care și-a depus candidatura ca independent,
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, "prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale, în cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea, disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel".
Astfel, față de această dispoziție legală, pârâtul D.M., în calitate de fost senator, nici nu ar mai putea fi sancționat disciplinar, în condiții legale.
Față de starea de fapt reținută mai sus, tribunalul a apreciat că nu se poate reține că pârâtul D.M., în sarcina căruia nu s-a reținut nicio culpă, ar fi decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică, în sensul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, iar hotărârea instanței de contencios administrativ nu poate fi interpretată în acest sens, atâta timp cât prin aceasta nu s-a reținut săvârșirea unei abateri disciplinare în sarcina contestatorului - recurent, chiar dacă Raportul de evaluare a rămas definitiv și irevocabil prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenței stării de incompatibilitate".
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se reține că, "pot propune liste de candidați numai partidele politice, alianțele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale legal constituite, precum și alianțele electorale constituite în condițiile prezentei legi".
Alin. 5 din același articol, prevede că "Lista de candidați trebuie să fie însoțită de următoarele documente: a) un exemplar al listei susținătorilor; b) copia actului de identitate al fiecărui candidat; c) declarațiile de acceptare a candidaturii, întocmite în câte 4 exemplare; declarația de acceptare a candidaturii este semnată și datată personal de candidat și cuprinde numele, prenumele, prenumele părinților, locul și data nașterii, cetățenia, adresa, apartenența politică, ocupația și profesia candidatului, consimțământul expres de a candida, precum și precizarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a candida; d) declarațiile de avere și de interese ale candidaților prevăzute de anexa la Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare, și de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 506/2003, cu modificările ulterioare, completate și semnate de candidați, întocmite în câte două exemplare; e) declarațiile pe propria răspundere ale candidaților în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrători ai Securității sau de colaboratori ai acesteia, al căror model este prevăzut în anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întocmite în câte două exemplare".
Totodată, conform art.17 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, se reține că "poate candida ca independent, cetățeanul român sau cetățeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales și este susținut de cel puțin 100.000 de alegători".
"Cererea de admitere a candidaturii independente cuprinde numele, prenumele, prenumele părinților, cetățenia, domiciliul, locul și data nașterii, ocupația și profesia candidatului, precum și semnătura acestuia" (alin. 2 din același, articol).
Conform alin.3 din art.17, dispozițiile art. 16 alin. (5) și (6) privind propunerea listelor de candidați, se aplică în mod corespunzător și cererilor de admitere a candidaturii independente.
Din aceste dispoziții legale, nu rezultă expres că decăderea din dreptul de a fi ales, ar constitui un impediment la depunerea candidaturii.
Prin analogie, tribunalul a reținut însă, că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, "propunerea de candidatură sau cererea de admitere a candidaturii independente a cetățeanului unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, trebuie să fie însoțită, pe lângă documentele prevăzute la art. 16 sau art. 17, după caz, de o declarație pe propria răspundere care să precizeze următoarele: c) că nu a fost decăzut din dreptul de a fi ales în statul membru de origine în baza unei hotărâri judecătorești individuale sau a unei decizii administrative, sub condiția ca aceasta din urmă să facă obiectul unor căi de atac".
In consecință, condiția "de a nu fi fost decăzut din dreptul de a fi ales", este aplicabilă, "a fortiori ratione" și cetățeanului român D.M., care și-a depus candidatura independentă pentru alegerea în Parlamentul European.
Pentru cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat însă, că pârâtul D.M., nu a fost decăzut, în condițiile legii, din dreptul de a fi ales, sau de a exercita o funcție sau o demnitate publică, iar menținerea Raportului de evaluare întocmit de A.N.I. prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenței stării de incompatibilitate, nu poate fi interpretată "de plano", ca o decădere din dreptul de a fi ales, în condițiile în care instanțele au menționat expres, că pârâtul D.M. nu are nici-o culpă privind menținerea stării de incompatibilitate.
Pentru aceste considerente de drept și de fapt, în temeiul art. 20 alin. 3 și 4 rap. la art. 69 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către petentul I.Z.N.M., împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către pârâtul Diaconu Mircea, candidat independent.
Împotriva sentinței civile nr.6/AE din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalului București - Secția a V-a civilă la data de 4.04.2014 a formulat apel M.P. - P. T.B., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 4.04.2014.
Apelantul a arătat că sentința pronunțată este nelegală, întrucât contestația trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 112A/05.04.2014, Curtea de Apel București a respins apelul ca tardiv formulat.
Împotriva sentinței civile nr. 6/AE/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București a declarat apel și A.N.I., solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii contestației ca inadmisibilă.
Ca aspecte prealabile privind procedura urmată de instanța de fond la judecarea în primă instanță pentru soluționarea cererii formulate de I.Z.N.M., s-a invocat de către apelantă că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea dispozițiilor procedurii necontencioase reglementate de art. 527 și următoarele Cod de procedură civilă.
Solicită apelanta să se observe, fără a intra pe fondul prezentului apel, faptul că în practicaua sentinței criticate se precizează că procedura urmată s-a soluționat fără citarea părților, ceea ce arată cu evidență faptul că instanța de fond a apreciat că pentru soluționarea cererii deduse judecății, instanța urmează să se pronunțe fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, specific procedurii contencioase.
In acest sens, urmează a se observa faptul că Biroul Electoral Central, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 33/2007 nu are calitate procesuală pasivă, contestațiile formulate împotriva deciziilor acestei autorități vizând admiterea sau respingerea candidaturilor.
În conformitate cu dispozițiile 69 din Legea nr. 33/2007:
(3) Hotărârile definitive ale instanțelor judecătorești pronunțate ca urmare a întâmpinărilor, a contestațiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se comunică de îndată birourilor electorale interesate
Or, în situația în care legiuitorul ar fi conceput procedura ca fiind contencioasă s-ar fi aplicat dispozițiile art. 427 Cod de procedură civilă hotărârile se comunică din oficiu părților în copie chiar dacă sunt definitive
Astfel, este evident faptul că procedura este una necontencioasă.
De asemenea, apreciază apelanta A.N.I.că are calitate de persoană interesată în sensul art. 534 alin 4 cod de procedură pentru următoarele considerente:
Activitatea A.N.I.(ANI) reprezintă cea de a doua condiționalitate a Mecanismului de Cooperare și Verificare, instituit prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE. În acest context, apelanta amintește eforturile susținute ale A.N.I. pentru ducerea la îndeplinire de către Parlamentul României a Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. nr.3104/2012, prin care a fost respins recursul formulat de domnul senator D.M., fiind menținută sentința instanței de fond prin care s-a respins acțiunea acestuia împotriva Raportului de evaluare al Agenției privind constatarea stării de incompatibilitate
Acest efort a fost susținut de Înalta Curte de Casație și Justiție, de Consiliul Superior al Magistraturii si de Curtea Constituționala a României, care prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, a constatat: "existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, și autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, conflict declanșat prin refuzul Senatului României de a lua act de încetarea de drept a calității de senator a domnului D.M., prin rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se constată starea de incompatibilitate a acestuia."
În acest context, autoritățile statului au obligația să depună toate eforturile necesare, conform atribuțiilor ce le revin, pentru ca reprezentarea cetățenilor să fie realizată în mod legitim, în exercitarea atribuțiilor legale A.N.I. a informat Biroul Electoral Central cu privire la faptul că D.M. se află sub interdicția prevăzută de dispozițiile art. 25 alin 2 din Legea nr. 176/2010. făcându-se aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr.33/2007.
În conformitate cu dispozițiile art.8 din Legea 176/2010 scopul A.N.I. este acela de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea incompatibilităților în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 176/2010.
Art. 10 lit. h din Legea nr. 176/2010 instituie faptul că A.N.I. exercită competențe si în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor și măsurilor prevăzute de lege în competența sa. Astfel, având în vedere faptul că prin participarea lui D.M. la alegerile pentru parlamentul European s-ar înfrânge efectele juridice pe care le produce Decizia definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție de stabilire a stării de incompatibilitate constatată de Agenția Națională de Integritate, justificăm cu evidență interesului general instituției noastre.
În ceea ce privește formularea în termen a prezentului apel, apelantul arată că a luat la cunoștință de sentința apelată la data de 04.04.2014 în ședința publică la Tribunalul Municipiului București, în contextul judecări dosarului nr. 9/C/AEPE/2014, în care deținem calitatea de intervenient în sensul art. 78 alin (1) Cod procedură civilă.
Precizează că în situația în care ar fi avut cunoștință de judecarea dosarului soluționat prin sentința apelată ar fi exercitat și în acesta demersurile în vederea introducerii în cauză, sau cel puțin a ascultării punctului de vedere al subscrisei în temeiul art. 532 alin 2 C.pr.civ. De altfel, acesta nu este afișat public pe portalul instanțelor de judecată secțiunea TMB și nici pe pagina web a acestei instanțe.
Pe fond, apelantul solicită schimbarea în tot, în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestației formulate de I.Z.N.M. din următoarele considerente:
La art. 20 alin 2 Legea nr. 33/2007, se stabilește că "Până la împlinirea a 45 de zile înainte de ziua de referință, alegătorii resortisanți, alegătorii comunitari, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale pot contesta candidaturile"; iar în conformitate cu dispozițiile alin 3 din același art. (3) Contestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se depun în scris la Tribunalul București și se soluționează de acesta în cel mult două zile de la înregistrare.
Potrivit art. 19 alin. 2, BEC se pronunță prin decizie asupra admiterii sau respingerii candidaturii. In speță contestația formulată de petent nu a fost îndreptată împotriva unei Decizii pronunțate de Biroul Electoral Central iar petentul nici nu a înțeles să-și modifice cererea introductivă în urma pronunțării de către BEC a Deciziei nr. 27 din 02.04.2014, de respingere a candidaturii lui D.M.
Prin urmare apreciază că, instanța de fond trebuia să procedeze la respingerea ca inadmisibilă a contestației. Totodată mai precizează că în alt dosar, o astfel de soluție a fost pronunțată, anume în dosarul nr. 8/C/AEPE/2014, având același obiect și o situație de fapt identică. (Anexează Sentința civilă nr. 7/AE/03.04.2014 pronunțată de TMB secția a IV- civilă.)
Examinând actele dosarului, asupra excepțiilor invocate de intimatul D.M., reține următoarele:
Dat fiind că prin întâmpinare s-au invocat mai multe excepții, fiind deci necesar a se stabili care dintre acestea trebuie soluționată prioritar, Curtea constată că dintre excepția tardivității apelului, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în declararea apelului, se impune a fi soluționată mai întâi excepția lipsei calității procesuale active în formularea căii de atac.
Aceasta, chiar dacă excepția tardivității formulării apelului este o excepție de procedură, iar această categorie de excepții se soluționează, ca regulă, înaintea celor de fond. Trebuie observat că, în cauză, pentru a determina dacă apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, trebuie să se constate mai întâi dacă persoana care s-a folosit de calea de atac făcea parte din categoria celor cărora legea le recunoaște acest drept, de a ataca hotărârea pronunțată de o instanță de judecată. Aceasta, întrucât, este posibil ca partea împotriva căreia se invocă excepția tardivității să invoce pentru paralizarea efectelor unei astfel de excepții, împrejurări de fapt care să justifice repunerea sa în termenul de declarare a apelului. Or, aceste împrejurări trebuie să se analizeze față de o persoană cărei legea îi recunoaște calitatea de a declara calea de atac, care are deci calitate procesuală activă în apel.
Pentru același raționament, Curtea consideră, și în ce privește excepția lipsei de interes, că soluționarea acesteia necesită stabilirea în prealabil a posibilității recunoscute de lege apelantului de a ataca hotărârea pronunțată de prima instanță.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active în apel, Curtea constată că este întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 458 C.pr.civ, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane, trebuie reținut că regula sub acest aspect, al sferei persoanelor care pot fi subiectele căilor de atac, este în sensul că numai părțile din proces pot declara calea de atac împotriva hotărârii pronunțate, o persoană care nu a avut această calitate având acces la acest demers procedural numai în situația în care se încadrează în situațiile de excepție la care face referire teza a doua a textului legal citat.
Constată Curtea că, în cauză, în analiza concretă a încadrării apelantului în categoria de excepție la care face referire art.458 C.pr.civ., trebuie verificat pe de o parte dacă există o dispoziție cuprinsă în actul normativ special ce constituie temeiul juridic al contestației ce face obiectul cauzei, Legea nr.33/2007, care să stabilească expres posibilitatea unui terț care, justificând un interes, poate să atace hotărârea primei instanțe, deși nu a participat la judecată, neavând calitate de parte. Pe de altă parte, trebuie să se analizeze dacă natura procedurii finalizate cu pronunțarea hotărârii apelate a fost una necontencioasă, dat fiind că una din caracteristicile acesteia se referă, potrivit art.534 alin. 4 C.pr.civ., la posibilitatea declarării apelului, împotriva încheierii pronunțate într-o astfel de procedură, de către orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii.
De altfel, în cuprinsul cererii de apel, apelanta A.N.I. a susținut incidența în cauză a dispozițiilor ce reglementează procedura necontencioasă, aspect ce justifică calitatea sa de apelantă chiar în situația în care nu a participat la judecata în primă instanță.
Sub acest din urmă aspect, Curtea apreciază că raportat la circumstanțele cauzei, procedura finalizată de prima instanță cu hotărârea ce face obiectul acestui apel este una contencioasă, nefiind deci incidente prevederile art. 534 alin. 4 C.pr.civ., pe care apelanta și-a justificat formularea căii de atac.
Astfel, chiar dacă pornind de la definiția dată de lege, potrivit art. 527 C.pr.civ., cererile pentru soluționare cărora se urmează o procedură necontencioasă sunt acelea ce necesită intervenția instanței, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, trebuie observat că în cauză intervenția instanței nu este cerută, potrivit dispozițiilor legale speciale ale Legii nr. 33/2007, pentru eliberarea unor acte ori pentru luarea unor măsuri de natura celor la care art. 527 face referire, ci pentru tranșarea, în esență, a anumitor aspecte de fond ori de formă legate de dreptul de a candida în alegerile pentru Parlamentul European.
Deci instanțele de judecată, tribunalul în primă instanță, iar Curtea de Apel în calea de atac, analizează legalitatea deciziei prin care Biroul Electoral Central s-a pronunțat, prin admitere ori respingere, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, asupra candidaturilor la aceste alegeri.
În aceste condiții, câtă vreme instanțele se pronunță, ca urmare a contestării dreptului de a candida (de către persoanele din categoria stabilită chiar de legea specială - alegătorii resortisanți, alegătorii comunitari, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților, naționale, alianțele politice și alianțele electorale, potrivit art. 20 alin. 2) chiar asupra acestui drept de a candida, nu poate fi reținută teza apelantei privind natura necontencioasă a unei astfel de proceduri.
Întrucât intervenția instanței este necesară nu pentru finalitatea pe care a avut-o în vedere legiuitorul în cazul procedurii reglementate de art. 527 și următoarele, ci pentru tranșarea unor dispute, pentru soluționarea unor poziții contradictorii exprimate chiar cu privire la dreptul în cauză de către persoane cărora chiar legea le recunoaște această posibilitate de contestarea, procedura în care instanța statuează asupra unor astfel de aspecte nu mai poate avea un caracter necontencios.
De altfel, o asemenea concluzie legată de caracterul contestat (disputat) al dreptului în temeiul căruia s-a formulat o cerere întemeiată pe art. 527 și urm. C.pr.civ., rezultă chiar din modul în care este reglementată procedura necontencioasă de dispozițiile civile procedurale, fiind de observat că art.531 C.pr.civ. stabilește că în situația în care instanța constată că cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, o va respinge.
Cât privește reglementarea specială cuprinsă în Legea nr. 33/2007 sub aspectul posibilității ca o persoană care nu a avut calitate de parte în proces, nefiind citată și neintervenind în judecata în fața primei instanțe, să declare apel împotriva hotărârii, Curtea constată că niciuna dintre prevederile legale ce reglementează procedura de contestare în fața instanțelor de judecată a deciziilor adoptate de Biroul Electoral Central (de admitere ori de respingere a candidaturilor) nu stabilește în acest sens.
Așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 20 alin. 2 din lege, candidaturile pot fi contestate de alegătorii resortisanți, alegătorii comunitari, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale, contestațiile împotriva admiterii ori respingerii candidaturilor fiind în competența de soluționare a Tribunalul București, conform art. 20 alin. 3. De asemenea, alineatul al treilea al aceluiași articol stabilește că apelul se judecă de către Curtea de Apel București, în termen de două zile, pronunțându-se o hotărâre definitivă. Nicio dispoziție din Legea nr.33/2007 nu prevede posibilitatea ca în acest cadru procesual alte persoane decât părțile să poată declara apel împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.
În consecință, ținând seama de considerentele arătate, Curtea constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active în apel, din perspectiva împrejurării că apelanta A.N.I.nu a avut calitate de parte în procesul soluționat prin hotărârea apelată, dar și a inexistenței unei dispoziții legale speciale care să permită acestei accesul la calea de atac.
Așadar, Curtea, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de apelanta A.N.I., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
| ← succesiune, dreptul de sezină . Jurisprudență Succesiuni,... | efectele hotărârilor pronunţate în recurs în interesul legii → |
|---|
