Contract de credit bancar. Titiu executoriu. învestire cu formulă executorie. Căi de atac. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 376 Legea nr. 58/1998, art. 56 alin. (2) Legea nr. 99/1999, art. 14, art. 17
Potrivit art. 376 C. proc. civ., se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, reprezintă titluri executorii.
în căile de atac împotriva încheierii de învestire cu formulă executorie a unui contract de credit bancar, pot fi examinate doar criticile referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de învestire, prevăzute în art. 376 C. proc. civ., nu şi eventuale impedimente la executare, cum ar fi
stingerea datoriei prin compensare sau altele asemănătoare, care trebuie valorificate printr-o contestaţie la executare.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 7568 din 12 decembrie 2001
Tribunalul Braşov, prin încheierea din 11 aprilie 2000, a admis cererea creditoarei Banca D.F. SA Cluj-Napoca, sucursala Braşov, prin care aceasta a solicitat învestirea cu formulă executorie a unui contract de cesiune de creanţă cu titlu de garanţie şi cu drept de încasare, invocând dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 şi dispoziţiile art. 376 C. proc. civ. Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 376 alin. (1) C. proc. civ., contractul, a cărui învestire cu formulă executorie s-a solicitat, fiind un titlu executoriu, în temeiul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 şi art. 14 şi art. 17 din Legea nr. 99/1999.
Debitorul cedat, M.Ap.N., a declarat apel, invocând excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov, apreciind că încheierea în speţă este nelegală, contractul de cesiune de creanţă fiind nul de drept, neexistând nici o datorie a ministerului faţă de Statul Român, aceasta fiind deja stinsă în baza unui contract de compensare.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul debitorului cedat, prin decizia nr. 297 din 28 iunie 2000, şi a schimbat încheierea Tribunalului Braşov, în sensul respingerii cererii de învestire cu formulă executorie, reţinând că cesiunea de creanţă nu poate opera fară acordul scris al celeilalte părţi, iar datorită compensării, contractul de cesiune supus învestirii a rămas fără obiect.
Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., creditoarea a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, soluţionând o cerere care era de competenţa Tribunalului Braşov ca instanţă de fond.
Recursul cesionarei este fondat.
Potrivit art. 376 C. proc. civ., se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, reprezintă titluri executorii. Aplicând textele de lege menţionate, prima instanţă a admis, în mod corect, cererea de învestire cu formulă executorie a înscrisului calificat de legea bancară ca fiind titlu executoriu.
Datorită specificului căilor de atac privind obiectul examinării, care se referă la legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, instanţa de apel nu putea fi învestită cu alte motive, prin apelul debitorului cedat, decât cele privind
neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de învestire cu formulă executorie, stabilite în art. 376 C. proc. civ. Motivele privind nedatorarea sumei, ca urmare a compensării, reprezintă impedimente la executare şi ele pot fi invocate exclusiv pe calea contestaţiei la executare. Această împrejurare nu afectează însă caracterul contractului de titlu executoriu, atribuit prin legea bancară, şi, în consecinţă, nu vizează legalitatea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie.
Celelalte motive invocate în apel nu pot fi soluţionate decât tot pe calea contestaţiei la executare, acestea privind executarea în raport cu obiectul determinat prin titlu executoriu.
în consecinţă, recursul a fost admis, decizia a fost modificată în sensul respingerii apelului debitorului cedat, ca nefondat.
| ← Contestaţie la executare. Apărări de fond | Suspendarea facultativă a judecăţii. Drept care face obiectul... → |
|---|
