Contract de garanţie. Acţiune în restituirea contravalorii ratelor achitate de garant. Dobânda comercială
| Comentarii |
|
C. com., art. 43
Faţă de împrejurarea că garantul a achitat o parte din ratele datorate de cumpărător, în temeiul contractului de garanţie pentru plata ratelor aferente achiziţionării unui autoturism, acesta este îndreptăţit să pretindă restituirea sumelor plătite, la care se va adăuga, conform art. 43 C. com., şi dobânda comercială.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1124 din 21 februarie 2003
(B.J. - bază de date)
Notă: Potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti (M. Of. nr. 425 din 18 iunie 2002), dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R.
Prin sentinţa civilă nr. 689/F din 8 noiembrie 1999, Tribunalul Ialomiţa, a admis, ca întemeiată, cererea formulată de reclamanta A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa, împotriva pârâtei SC E.S. SRL Călăraşi, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 79.083.827 lei contravaloare rate şi penalităţi contractuale, precum şi la suma de 20.193.549 lei, reprezentând dobânzi comerciale. De asemenea, a fost instituit sechestru asigurător asupra autoturismului marca Daewoo.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit contractului de asigurare facultativă de garanţie, încheiat la 29 august 1996 între părţi, reclamanta a garantat plata debitelor datorate de pârâta cumpărătoare către vânzătoarea SC R.A. SA a autoturismului marca Daewoo, potrivit contractului de vânzare-cumpărare. în virtutea acestui contract, faţă de faptul că pârâta nu şi-a onorat obligaţiile de plată a preţului autoturismului, reclamanta a achitat, în contul acestui preţ, pentru pârâtă, suma de 79.083.817 lei, sumă pe care aceasta refuză să o restituie reclamantei, deşi a fost somată în acest sens, la care se vor adăuga, conform art. 43 C. com. şi dobânzile comerciale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 822 din 13 martie 2000, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta SC E.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 689/F din 8 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în contradictoriu cu intimata SC A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că cererea de apel este netimbrată, scutirea de taxă de timbru şi timbru judiciar neoperând faţă de intimata pârâtă, care este o persoană juridică privată cu activitate comercială.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 6210 din 2 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de pârâta SC E.S. SRL împotriva deciziei nr. 822 din 13 martie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, cu motivarea că scutirea de taxă de timbru operează în speţă, deoarece dispoziţiile legale în această materie se referă la valorificarea drepturilor de către asigurat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 108 din 3 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC E.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 689/F din 8 noiembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în contradictoriu cu intimata SC A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa.
Rejudecând apelul după casare, instanţa de apel constată că pârâta SC E.S. SRL nu a dovedit că şi-ar fi îndeplinit în vreun fel obligaţiile contractuale asumate faţă de cumpărător, dar refuză nejustificat şi plata datorată asiguratului, conform contractului de asigurare încheiat între părţi (art. 1.3,
1.4 şi 1.5). Instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului în litigiu este determinată de clauzele contractuale, respectiv de dispoziţiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din contractul de asigurare.
împotriva deciziei civile nr. 108 din 3 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs pârâta SC E.S. SRL care a criticat amplu hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă, obligarea la plată a A.S.R. SA, sucursala Ialomiţa, către SC E.S. SRL a sumei de 14.820 dolari SUA sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea autoturismului Daewoo executat silit şi ilegal la data de 4 mai 2001, precum şi anularea formelor de ipotecă ale imobilului ce face obiectul contractului de garanţie imobiliară nr. 9284 din 2 august 1996. Recursul este nefondat.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate, instituirea răspunderii care intervine în situaţia nerespectării clauzelor contractuale, stabilind că litigiului de natură comercială dedus judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com.
între părţi, la data de 9 august 1996, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă de garanţie având ca obiect garantarea plăţii debitelor reclamate de SC R.A. SA în baza contractului de vânzare a autoturismului Daewoo, asupra căruia asigurătorul are un drept de gaj constituit prin chiar respectivul contract de asigurare. Tot prin voinţa părţilor s-a precizat expres, că respectivul contract de asigurare facultativă de garanţie este accesoriu la contractul de vânzare-cumpărare din 9 august 1996, mai mult, conform art. 1.6 al capitolului al IV-lea din acelaşi contract, „asigurătorul va putea cere oricând instanţei de judecată instituirea unui sechestru asigurător atât asupra bunului gajat, cât şi asupra celorlalte bunuri ale debitorului asigurat, dacă debitorul nu achită ratele scadente pentru care asigurătorul a făcut plata în locul lui”.
Deoarece prin contractul de garanţie imobiliară din 2 august 1996, autentificat în 2 august 1996 la notarul public C.M.D., pârâta a ipotecat apartamentul în favoarea SC A.S.G. SA, sucursala Călăraşi, reclamanta a uzat de dispoziţiile art. 1.6 al capitolului al IV-lea din contractul de asigurare, solicitând instanţei instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului, în vederea valorificării drepturilor legale.
Deşi legal citată, pârâta, în faza procesuală a soluţionării cauzei la instanţa de fond, nu s-a prezentat pentru a-şi depune formula apărărilor, în sensul depunerii de întâmpinare sau formulării unei cereri reconvenţionale, astfel încât, în fata procesuală a recursului, pretenţiile solicitate nu pot fi supuse examinării sau admiterii lor, nefiind posibilă schimbarea calităţii părţilor şi nici formularea unor cereri noi. Cadrul juridic expus anterior, în contextul
probator administrat în cauză, au condus la o justă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept, instanţele judecătoreşti anterioare, pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Astfel fiind, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC
E.S. SRL Călăraşi, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică decizia civilă nr. 108 din 3 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
| ← Contract civil de împrumut. Gaj asupra acţiunilor. Faptă de... | Contract de gaj. Bilet la ordin. Contestaţie la executare sub... → |
|---|
