Gaj. Cerere de autorizarea vânzării gajului. Debitor aflat în procedura reorganizării judiciare şi falimentului
| Comentarii |
|
C. com., art. 483 Legea nr. 64/1995, art. 35 Legea nr. 99/1999, art. 86
In condiţiile în care rezultă că s-a instituit gajul şi există o creanţă din partea creditoarei, garanţia, fiind reală, permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricărui s-ar afla.
Declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului nu suspendă măsurile întreprinse de creditoare, pentru valorificarea garanţiilor împotriva debitoarei principale aflată în procedură de faliment.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1299 din 3 martie 2003
(B.J. - bază de date)
La data de 9 februarie 2000, creditoarea SC B.R. SA, sucursala Craiova, a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea vânzării gajului privind utilajele menţionate în contractele de garanţie nr. 43/1998 şi 48/1999, ca urmare a neres-pectării de către debitoarea SC R.I. SRL a clauzelor contractului de credit nr. 37/1998, cu actele adiţionale aferente.
La 2 martie 2000, Tribunalul Dolj a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a SC B.D.J. SA şi SC F. SRL, în proprietatea, respectiv, posesia cărora au trecut utilajele, ulterior constituirii gajului.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 426 din 24 martie 2000, a admis cererea şi a autorizat vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor date în gaj, conform contractelor de garanţie nr. 43/1998 şi 48/1999.
împotriva acestei sentinţe a formulat opoziţie pârâta SC B.D.J. SA Aninoasa, solicitând, totodată, ridicarea sechestrului asigurător şi suspendarea executării pentru rejudecarea fondului.
Prin sentinţa nr. 1276 din 18 septembrie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins opoziţia ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că sentinţa care a autorizat vânzarea gajului, a fost comunicată pârâtei SC B.D.J. SA, la 31 mai 2000, şi că, în raport cu această dată, opoziţia formulată, la 20 iunie 2000, este tardivă, nefiind introdusă în termenul de 3 zile prevăzut de art. 483 C. com.
Prin decizia nr. 1035 din 29 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de SC B.D.J. împotriva sen
tinţei nr. 1276 din 18 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Dolj, precum şi de SC R.I. SRL Craiova şi SC F. SRL Craiova.
A anulat în parte sentinţa nr. 426 din 24 martie 2000, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 351/C din 2000, precum şi sentinţa nr. 1275 din 18 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1262/C din 2000, în ceea ce priveşte SC B.D.J. SA şi, pe fond, a admis cererea formulată de reclamantă faţă de SC B.D.J. SA şi a încuviinţat ca, prin licitaţie publică, să se vândă bunurile date în gaj, conform contractelor de garanţie nr. 43/1998 şi nr. 48/1999.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţelor de mai sus faţă de SC R.I. SRL Craiova şi SC F. SRL Craiova.
Au fost respinse, ca inadmisibile, apelurile declarate de SC R.I. SRL Craiova şi SC F. SRL Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 18 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1262/C/2000.
în motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, într-adevăr, citarea apelantei SC B.D.J. SA Craiova s-a făcut nelegal, astfel că hotărârile pronunţate sunt nule absolut, aşa încât, potrivit art. 297 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de această pârâtă şi au fost anulate în parte hotărârile, în ceea ce-o priveşte pe această apelantă.
Cât priveşte fondul cauzei, a reţinut că, neevocându-se aspecte de fond, care să conducă la neautorizarea gajului, cererea creditoarei este fondată şi, pe cale de consecinţă, nu se mai justifică nici ridicarea sechestrului deja instituit şi nici suspendarea executării silite, iar dacă există motive de nelegalitate privind executarea silită a gajului, partea are la îndemână calea contestaţiei la executare.
Privitor la apelurile declarate de SC R.I. SRL şi SC F. SRL, s-a constatat că cele două societăţi comerciale au declarat separat opoziţie, formându-se dosarul nr. 1132/C din 2000, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1232 din 11 septembrie 2000, respingându-se opoziţia formulată de acestea, ca tardiv introdusă.
Apelurile formulate de către aceste două societăţi comerciale au făcut obiectul dosarului nr. 409/C din 2001 al Curţii de Apel Craiova şi au fost respinse, reţinându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât opoziţiile introduse de cele două societăţi au fost bine respinse, ca fiind tardive.
Cât priveşte împrejurarea că debitoarea principală se află în procedură de faliment, potrivit art. 86 din Legea nr. 99/1999, care aduce o modificare art. 35 din Legea nr. 64/1995, instanţa a reţinut că măsurile întreprinse de creditoare, pentru valorificarea garanţiilor, nu se suspendă ca urmare a declanşării procedurii reorganizării judiciare şi falimentului.
Pârâta SC B.D.J. SA Craiova a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea opoziţiei sale, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Recurenta susţine astfel, că soluţia instanţei de apel, de a anula în parte, numai faţă de ea, hotărârile pronunţate în cauză, datorită nulităţii absolute a actelor de procedură, este discutabilă, deoarece o astfel de nulitate nu poate opera parţial şi cu încălcarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor.
De asemenea, arată că instanţele au fost lipsite de rol activ, nu au analizat în totalitate probatoriile administrate şi, neobservând neregulile procedurale produse, au pronunţat greşit soluţii bazate numai pe tardivitate. Mai arată şi că, în mod eronat, s-a reţinut că acţiunile declanşate împotriva debitorului falit nu se suspendă, conform Legii nr. 64/1995, pentru valorificarea garanţiilor considerându-se că este aplicabilă Legea nr. 99/1999, deoarece, în speţă, creditorul nu numai că nu a cerut autorizarea judecătorului sindic, dar nu a făcut nici dovada că a declanşat procedura executării silite, în temeiul Legii nr. 99/1999.
In consecinţă, susţine că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut şi a pronunţat o decizie nelegală, nesuspendând acţiunile îndreptate împotriva debitoarei principale, aşa cum legea o cere în mod expres.
Recursul nu este fondat.
Soluţia instanţei de apel de a anula în parte sentinţele nr. 426/2000 şi nr. 1276/2000, faţă de apelanta SC B.D.J. SA, motivat de neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu această apelantă, atât în faza de autorizare a gajului, cât şi în opoziţia pe care a formulat-o, este corectă şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., anularea hotărârii tribunalului, privind această parte, fiind totală şi nu parţială, aşa cum susţine recurenta, şi neafectând în nici un fel principiul contradictorialităţii dezbaterilor.
Pe fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., instanţa de apel a constatat, de asemenea, corect că SC B.D.J. SA nu a invocat aspecte de fond în cadrul opoziţiei exercitate în dosarul nr. 1262/C din 2001 al Tribunalului Dolj, respectiv, că bunurile nu ar putea fi urmărite pe această cale, or, potrivit contractelor depuse la dosar, rezultă că s-a instituit gajul, există o creanţă din partea creditoarei, iar, în conformitate cu art. 1685 C. civ., garanţia fiind reală, permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricărui s-ar afla.
în ceea ce priveşte soluţionarea apelurilor declarate de SC R.I. SRL şi SC F. SRL, prin respingerea lor, se constată că este, de asemenea, corectă, reţinând că opoziţiile au fost bine respinse, întrucât sentinţa tribunalului, prin
care s-a autorizat vânzarea gajului, a fost comunicată celor două opozante la data de 31 mai 2000, iar acestea au introdus opoziţiile la 6 iunie 2000, deci, cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Respingerea acestor din urmă două apeluri ca inadmisibile, s-a impus, întrucât ambele apelante au declarat separat opoziţii, care au fost respinse, reţinându-se, cu autoritate de lucru judecat, că opoziţiile au fost formulate tardiv..
în sfârşit, instanţa de apel a apreciat corect şi faţă de împrejurarea că debitoarea principală s-ar afla în procedura de faliment, atunci când a reţinut că, în conformitate cu Legea nr. 99/1999, care aduce modificări legii falimentului, chiar într-o astfel de situaţie, măsurile declarate de creditoare, pentru valorificarea garanţiilor, nu se suspendă.
Astfel fiind, şi aceste susţineri ale recurentei, în sensul că hotărârea instanţei de apel este greşită pentru că nu a suspendat acţiunile îndreptate împotriva debitoarei principale şi pentru că ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, sunt nefondate şi nu pot fi primite.
în consecinţă, reţinându-se că pârâta SC B.D.J. SA Craiova nu a formulat în recurs nici o critică de natură să conducă la casarea deciziei curţii de apel, aceasta a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică, respingându-se recursul pârâtei SC B.D.J. SA Craiova, ca nefondat.
| ← Contract de gaj. Bilet la ordin. Contestaţie la executare sub... | Gaj fără deposedare. Garanţii în numerar. Natură juridică → |
|---|
