Gaj fără deposedare. Executare silită. Vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile
| Comentarii |
|
C. com., art. 480 alin. (1) şi (2), art. 482 alin. (1) şi (2)
Dispoziţiile art. 480 C. com., conform cărora creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj, dacă lucrul s-a pus şi se află în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părţi, sunt aplicabile şi în cazul în care persoana aleasă este chiar debitorul, înţelegerea contractuală a părţilor privind regimul de folosinţă al gajului fără deposedarea debitorului fiind conform interesului părţilor, care prin voinţa lor expresă înţeleg să renunţe la deposedarea faptică a debitorului.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 485 din 10februarie 2004
(B.J. - bază de date)
Notă: Titlul XIV - Despre gaj (art. 478 - 489) C. com. a fost abrogat prin art. 105 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (M. Of. nr. 236/27.05.1999), care, în capitolul dedicat garanţiilor reale mobiliare consacră în continuare privilegiul creditorului asupra bunului gajat.
La data de 26 august 1997 reclamanta, Banca E.I. a României - E. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC F.I. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se autorizeze începerea procedurii de executare silită prin vânzare la licitaţie publică a bunurilor mobile constituite garanţie prin contractul de gaj fără deposedare nr. 540/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 2978 din 8 septembrie 1997, Tribunalul Municipiului Bucureşti, a respins acţiunea creditoarei reclamante, ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia nr. 411 din 13 martie 1998, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis cererea şi a încuviinţat vânzarea publică prin executori judecătoreşti a bunurilor gajate, conform anexei de la contractul de gaj din 1 august 1996.
împotriva acestei soluţii pârâta debitoare a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii creditoarei, întrucât contractul de gaj a fost încheiat fără deposedarea sa, maşinile şi utilajele date în gaj rămânând în posesia debitorului, contrar dispoziţiilor art. 480 C. com.
Prin încheierea din 7 decembrie 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială a dispus suspendarea judecăţii recursului, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a repus cauza pe rol pentru judecata recursului, prin încheierea din 30 septembrie 2003.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de susţinerile pe care pârâta debitoare le face prin recursul de faţă, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a putea conduce la casarea hotărârii ce se atacă.
Potrivit reglementărilor în vigoare la data derulării raporturilor contractuale dintre părţi, art. 482 C. com., stabileşte că în cazul neplăţii la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul putea proceda la vânzarea obiectelor date în gaj, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru aceasta, creditorul se poate adresa preşedintelui instanţei cu cerere de a fi autorizat să vândă gajul. Pe de altă parte, potrivit art. 480 alin. (2) C. com., creditorul era în drept de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a
constituit în gaj, numai dacă lucrul se află în posesia sa ori a unei alte persoane aleasă de părţi:
în speţă, rezultă că părţile cu convenit ca bunurile gajate (maşini şi instalaţii industriale) să rămână în folosinţa pârâtei, care ca unitate productivă le-a folosit pentru garantarea împrumutului acordat de reclamanta creditoare, în această situaţie, necontestată de pârâtă, care recunoaşte că are în folosinţă bunurile cu care a garantat creditul acordat, se constată că părţile prin voinţa lor expresă au înţeles să renunţe la deposedarea faptică a debitorului ori au convenit ca bunurile (mijloacele active fixe) să rămână în posesia debitoarei. Această înţelegere contractuală a părţilor privind regimul de folosinţă al gajului fără deposedarea debitoarei, este conform interesului părţilor, întrucât astfel, raportul juridic principal, contractul de credit nu şi-ar mai putea produce efecte şi ar lipsi interesul încheierii acestuia prin asumarea obligaţiei reciproce corelative de către creditoare şi debitoare.
în consecinţă, recursul pârâtei debitoare a fost respins ca nefondat.
| ← Gaj fără deposedare. Garanţii în numerar. Natură juridică | Ordonanţa de încuviinţare a vânzării gajului. Opoziţie.... → |
|---|
