Societăţi comerciale. Societate cu răspundere limitată. Gaj asupra părţilor sociale. Cesiune. Condiţii
| Comentarii |
|
Legea nr. 31/1990, art. 197 alin. (2)
Conform art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată, transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii, este permisă doar dacă a fost aprobată de asociaţi, reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Intr-adevăr, cesiunea părţilor
sociale către un terţ înseamnă un nou asociat, care ar putea afecta caracterul personal al societăţii cu răspundere limitată, iar legiuitorul a ţinut să prevadă că, într-o asemenea situaţie, este necesar acordul asociaţilor reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Prin urmare, instanţa nu poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de cesionare a părţilor sociale, ca urmare a neexecutării contractului de împrumut prin care asociatul a constituit un gaj asupra părţilor sociale deţinute.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 453 din 29 ianuarie 2003
(B.J. - bază de date)
Prin acţiunea înregistrată la 1 octombrie 2001, reclamantul L.S. a chemat în judecată pe pârâţii L.N. şi SC L. SRL Oradea, pentru a se constata că, în baza declaraţiei din 18 mai 2001, pârâtul L.N. s-a obligat ca, în cazul în care nu restituie timp de 6 luni, consecutiv, ratele împrumutului de 132.000 mărci germane, să-i cedeze părţile sociale deţinute la SC L. SRL Oradea. Totodată, a arătat că L.N. nu a respectat clauzele convenţiei şi a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic, de cesionare a părţilor sociale, în cuantum de 80,14% la SC L. SRL Oradea.
Prin sentinţa civilă nr. 1019 din 1 noiembrie 2001, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamantul L.S., a constatat că, în baza declaraţiei cu dată certă din 18 mai 2001, L.N. s-a obligat să cedeze reclamantului părţile sociale în contul împrumutului nerestituit, cu precizarea că hotărârea judecătorească ţine loc de act autentic de cesionare a părţilor sociale deţinute de pârât la SC L. SRL Oradea. Totodată, pârâtul L.N. a fost obligat la plata sumei de 303.000 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanţei de fond a rămas irevocabilă în baza deciziei nr. 312 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-au respins - ca nefondate - recursurile pârâţilor L.N. şi SC L. SRL Oradea.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, ambele instanţe au reţinut că L.N. nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire a ratelor de împrumut, asumată prin declaraţia din 18 mai 2002, situaţie în care reclamantul poate pretinde executarea obligaţiei prevăzute în clauza de la punctul 6 din declaraţie, respectiv, promisiunea de cesiune a părţilor sociale pe care debitorul promitent trebuie să o respecte, conform prevederilor art. 969 şi 1073 C. civ.
Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, criticându-le pentru următoarele motive de vădită netemeinicie şi încălcare esenţială a legii:
- instanţele au pronunţat hotărâri nelegale deoarece, o cesiune ca aceea în litigiu poate afecta caracterul personal al societăţii, fiind făcută cu încălcarea prevederilor art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990;
- hotărârile celor două instanţe nu au ţinut seama de împrejurarea că, în lipsa hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor, reclamantul nu poate pretinde executarea obligaţiei şi nici instanţa nu se poate suplini voinţei adunării generale;
- conform actului constitutiv al SC L. SRL Oradea s-a prevăzut o procedură specială cu privire la transmiterea părţilor sociale către persoane străine de societate, o soluţie contrară fiind nelegală, atât potrivit legii societăţilor comerciale, cât şi prevederilor statutare ale societăţii;
- hotărârile instanţelor sunt netemeinice deoarece acestea nu au manifestat rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., neadmiţându-se nici un fel de probe necesare stabilirii corecte a stării de fapt.
Recursul în anulare declarat de Procurorul General este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, în baza declaraţiei cu dată certă din 18 mai 2001, încheiată la un cabinet individual de avocatură, pârâtul L.N. a recunoscut existenţa unei datorii către L.S., în cuantum de 132.000 mărci germane, şi s-a obligat ca, în ipoteza în care nu-i va restitui împrumutul o perioadă de 6 luni consecutiv, să-i cedeze părţile sociale deţinute la SC L. SRL Oradea, în proporţie de 80,16%.
întrucât pârâtul L.N. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-i restitui ratele lunare pe o perioadă de 6 luni, reclamantul L.S. s-a adresat instanţei pentru a constata obligaţia asumată de pârâtul L.N. şi pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de cesionare a părţilor sociale în favoarea reclamantului.
Prima critică a procurorului general se referă la faptul că instanţele n-au ţinut seama de prevederile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată, potrivit căreia, transmiterea părţilor sociale către persoane din afara societăţii, este permisă doar dacă a fost aprobată de asociaţi, reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
într-adevăr, cesiunea părţilor sociale către un terţ înseamnă un nou asociat, care ar putea afecta caracterul personal al societăţii cu răspundere limitată, iar legiuitorul a ţinut să prevadă că, într-o asemenea situaţie, este necesar acordul asociaţilor reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
Prin motivele recursului în anulare, Procurorul General a dezvoltat această critică, arătând că acordul asociaţilor trebuie să fie exprimat în cadrul strict determinat prin lege, respectiv, în Adunarea Generală a Asociaţilor, convocată cu îndeplinirea tuturor condiţiilor imperative stabilite prin Legea nr. 31/1990, iar asociatul care intenţionează să cedeze părţile sale sociale tre
buie să se abţină de la deliberări. Din acest punct de vedere, critica Procurorului General, potrivit căreia obligaţia asumată de pârâtul L.N. este afectată de condiţia aprobării cesiunii de către Adunarea Generală a Asociaţilor, este întemeiată, iar instanţele au pronunţat hotărâri nelegale atunci când au nesocotit condiţiile restrictive, impuse de art. 197 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale.
De asemenea, recursul în anulare se găseşte întemeiat şi sub aspectul lipsei de rol activ manifestat de instanţe, exercitarea acestui rol activ şi administrarea probelor, chiar din oficiu, reprezentând garanţia îndeplinirii corecte a actului jurisdicţional.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare a fost admis, au fost casate ambele hotărâri judecătoreşti pronunţate, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, Tribunalului Bihor, conform art. 320 pct. 2 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond a examinat acţiunea reclamantului sub aspectul obligaţiilor asumate de pârâtul L.N., cât şi în raport cu prevederile legii contractelor economice şi ale actului constitutiv al pârâtei SC L. SRL Oradea, urmărind şi în ce măsură a fost respectată procedura aprobării transmiterii părţilor sociale către persoane din afara acestei societăţi.
| ← Gajul constituit asupra acţiunilor pentru garantarea... | Contract civil de împrumut. Gaj asupra acţiunilor. Faptă de... → |
|---|
