Contract de împrumut ipotecar încheiat de o persoană sub identitate falsă, pe numele reclamantului. Poziţia reclamantului faţă de act. Admisibilitatea probării lipsei consimţământului, a lipsei ilicităţii şi imoralităţii cauzei prin orice mijloc de probă
| Comentarii |
|
Inexistenţa şi falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui elemente esenţial la încheierea actului ori prin a dovedi că altul a fost motivul determinant al încheierii actului juridic.
Imoralitatea şi ilicitatea cauzei pot fi dovedite cu orice mijloc de probă admis de lege, indiferent dacă în înscrisul constatator cauza este sau nu prevăzută.
Se impune administrarea tuturor probelor admisibile pentru a se stabili motivul real al încheierii contractului, respectiv dacă s-a urmărit realizarea scopului specifici actului juridic încheiat ori dacă a existat conivenţa pârâtului şi a persoanei care s-a prezentat sub identitate falsă la încheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 617 din 28 aprilie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 682/215/8.01.2009, reclamantul T.R.C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de împrumut autentificate sub nr. 146/14.03.2008 şi nr. 364/2.08.2008 de BNP R.L. şi Ş.A.O. şi radierea din cartea funciară nr. 9107 a menţiunilor privind instituirea ipotecii asupra imobilului din Craiova, str. L., nr. 2, bloc K9, sc. 1, ap. 4, în contradictoriu cu pârâtul G.C.M.
În motivarea în fapt a arătat că este proprietarul apartamentului (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3870/26.05.2006) ipotecat pentru garantarea împrumutului contractat pe numele său, de o persoană cu identitate falsă.
În data de 17.12.2008 a primit somaţii din partea BEJ L.N., somaţii emise în dosarele de executare nr. 189/E/2008 şi nr. 190/E/2008, aflând că s-a început executarea silită pentru recuperarea unor sume de bani împrumutate în temeiul contractelor de împrumut susmenţionate şi astfel a luat cunoştinţă de încheierea contractelor şi a constatat că acele contracte nu sunt semnate de reclamant ci de o altă persoană care prezentase o carte de identitate falsă.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 948 pct. 2 şi 4 C.civ., arătând că contractele au fost semnate în fals.
Prin sentinţa civilă nr. 6423 din 14/04/2009 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 682/215/2009 a fost respinsă acţiunea, formulată de reclamantul T.R.C., în contradictoriu cu pârâtul G.C.M. ca neîntemeiată.
Prima instanţă a motivat că existenţa consimţământului părţilor contractante la încheierea actelor a fost constată de către notar şi, fiind vorba de un act autentic, conform art. 1171 C.civ., înscrisul se bucură de prezumţia de autenticitate şi valabilitate, revenindu-i celui care îl contestă sarcina probei contrare – şi aceasta se face prin înscrierea în fals – iar reclamantul nu s-a prevalat de procedura falsului.
A mai motivat instanţa că atâta timp cât nu s-a constatat săvârşirea unei infracţiuni de fals, uz de fals şi fals în declaraţii, nu se poate reţine că actele juridice încheiate sunt urmarea săvârşirii unor infracţiuni.
Cu privire la lipsa cauzei ori a ilicităţii şi imoralităţii cauzei, s-a reţinut că potrivit art. 967 şi 968 C.civ., existenţa şi valabilitatea cauzei actului juridic se prezumă şi această prezumţie legală nu a fost răsturnată de reclamant.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru că instanţa nu a avut în vedere probatoriile administrate în cauză.
S-a referit apelantul la declaraţia martorei O.M., secretară la Biroul notarial unde s-au încheiat contractele, care a confirmat că reclamantul nu este persoana căreia i s-a luat consimţământul, la biroul notarial, cu privire la încheierea actelor –şi la adresa emisă de S.P.C.L.P. Corabia, prin care a comunicat instanţei că nu este emitentul cărţii de identitate prezentată de persoana ce s-a prezentat la notar ca fiind reclamantul.
A apreciat apelantul că soluţia pronunţată de instanţă este în contradictoria cu situaţia rezultată din aceste probe ce duc la concluzia că nu reclamantul este persoana care şi-a dat acordul la încheierea contractelor.
Apelantul a criticat sentinţa şi pentru că instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C.proc.civ., respectiv să aprecieze refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu şi de a se înfăţişa în instanţă ca o mărturisire deplină a celor susţinute prin acţiune.
A precizat apelantul că a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289, 291, 293 C.pen. şi că dosarul penal se află în curs de cercetare şi consideră că nu se impune înscrierea în fals în faţa instanţei civile, solicitând efectuarea unei expertize grafice care să constate dacă semnătura de pe cele două contracte este a reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 57/04.02.2010, pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins, ca nefondat, apelul. Instanţa de apel a motivat că prima instanţă s-a pronunţat în limitele învestirii sale, analizând motivele de fapt şi de drept invocate prin acţiune – reiterând în esenţă considerentele sentinţei.
Cu privire la martora audiată în cauză, tribunalul a reţinut că nu a făcut referire expresă la contractele de împrumut indicate în cererea de chemare în judecată, astfel că declaraţia martorei nu reprezintă o probă concludentă în condiţiile în care pârâtul a încheiat mai multe asemenea contracte iar reclamantul nu a înţeles să uzeze de procedura falsului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C.proc.civ., solicitând în principal modificarea deciziei şi pe fond admiterea acţiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reclamantul a susţinut că au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 948 pct. 2, 3 şi 4 C.civ. privitoare la consimţământul părţilor contractante, la obiectul contractelor şi condiţiile privitoare la cauză şi scop, întrucât nu a existat consimţământul proprietarului apartamentului de a ipoteca bunul. A arătat că nu s-a prezentat nici odată la un birou notarial pentru încheierea vreunui contract de împrumut cu pârâtul, fapt ce rezultă atât din actele notariale depuse la dosarul cauzei (copia cărţii de identitate falsă în care apare fotografia altei persoane), răspunsul S.P.C.L.E.P. Corabia, declaraţia dată în cauză, interpretată trunchiat de către instanţa de apel. Recurentul, sub acest din urmă aspect a apreciat că nu există îndoială asupra obiectului probaţiunii, respectiv că martora s-a referit în mod evident la cele două contracte de împrumut, pentru că în vederea clarificării aspectelor legale de încheierea acestor acte s-a încuviinţat proba.
Cu privire la obiectul contractelor de împrumut, respectiv împrumutul primit de la pârât, recurentul a arătat că trebuie să întrunească două condiţii şi anume să reprezinte un fapt personal al celui care se obligă şi cel care se obligă să fie titularul dreptului – condiţii neîndeplinite în speţă.
Recurentul a susţinut că şi cauza celor două contracte este una evident ilicită şi imorală, de vreme o altă persoană decât proprietarul apartamentului a garantat împrumuturile cu imobilul al cărui proprietar este reclamantul, urmând obţinerea de foloase materiale cu vătămarea drepturilor sale.
A mai susţinut că formularea plângerii penale nu exclude posibilitatea reclamantului de a învesti instanţa civilă cu o acţiune în nulitatea absolută a contractelor.
Privitor la înscrierea în fals a arătat că nu a solicitat-o în cadrul procesului civil întrucât în discuţie sunt acte autentice, iar art. 177 C.proc.civ. are în vedere înscrisurile sub semnătură privată, precizând că a solicitat în schimb efectuarea unei expertize grafice iar instanţa a respins proba fără nici o motivare.
În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ., reclamantul a susţinut că decizia cuprinde motive contradictorii, reţinând pe de o parte că reclamantul nu a făcut dovada inexistenţei consimţământului, iar pe de altă poarte că nu este utilă proba determinantă solicitată de reclamant pentru a dovedi susţinerile sale.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea sa reclamantul a invocat mai multe cauza de nulitate a celor două contracte de împrumut, precizând totodată poziţia sa faţă de aceste acte, respectiv că nu este parte contractantă, actele fiind încheiate de pârât cu o persoană cu identitate falsă, ce s-a folosit de datele personale ale reclamantului.
Din această perspectivă trebuia examinată cauza de către instanţe şi cu analizarea tuturor cauzelor de nulitate, inclusiv cele privitoare special la condiţiile ipotecii.
Instanţele s-au limitat la o motivare teoretică reţinând că în examinare fiind acte autentice, existenţa consimţământului este prezumată până la înscrierea în fals – şi că legea prezumă atât existenţa cauzei actului juridic cât şi valabilităţii cauzei.
Or, reclamantul a susţinut că persoana care şi-a exprimat consimţământul în faţa notarului în calitate de împrumutat – este una sub identitate falsă, că notarul a luat act de consimţământul acestei persoane – iar nu al reclamantului.
Pe de altă parte, din înscrisurile noi depuse în recurs rezultă că s-a dispus începerea urmării penale, in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de fals notarial în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C.pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C.pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 şi fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C.pen. şi că se continuă cercetările în vederea identificării autorilor şi antrenarea răspunderii penale pentru faptele comise (adresa I.P.J.) că prin verificările efectuate s-a constatat că la adresa menţionată în cartea de identitate depusă la biroul notarial figurează un alt imobil şi anume un imobil cu locuinţe tip bloc, care are o scară şi 30 apartamente – şi s-a concluzionat că persoana care figurează ca împrumutat în contractele cu nr. 146/14.03.2008 şi nr. 264/02.07.2009 s-a prezentat în faţa notarului care a redactat şi autentificat actele respective sub identitate falsă (rezoluţia Parchetului din 11.02.2010).
Prin urmare, există premisele săvârşirii unor infracţiuni de fals în legătură cu actele juridice în discuţie ce trebuie avute în vedere în rejudecarea cauzei.
Din aceleaşi înscrisuri rezultă că s-a dispus efectuarea unei expertize grafice în dosarele penale ale cărei concluzii urmează de asemenea a se avea în vedere.
Privitor la cauza ilicită şi imorală, instanţa de apel şi-a mărginit judecata la preluarea considerentelor sentinţei care cuprinde doar consideraţii teoretice generale privitoare la prezumarea existenţei şi valabilităţii cauzei.
Dar asemenea prezumţii pot fi răsturnate prin probatorii şi instanţa trebuia să încuviinţeze administrarea probatoriilor solicitate de reclamant
Inexistenţa şi falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui element esenţial la încheierea actului, cum ar fi obiectul contraprestaţiei, ori prin a dovedi că altul a fost motivul determinant al încheierii actului juridic.
Imoralitatea şi ilicitatea cauzei, inclusiv frauda la lege pot fi dovedite cu orice mijloc de probă admis de lege, indiferent dacă în înscrisul constatator cauza este sau nu prevăzută.
Această dovadă poate fi făcută atât cu elemente cuprinse în înscris – intrinseci – cât şi cu elemente exterioare actului juridic – extrinseci.
Reclamantul a susţinut că prin încheierea celor două contracte părţile contractante au urmărit nu scopul propriu unor asemenea acte ci fraudarea drepturilor sale.
Se impunea analizarea acestor susţineri şi administrarea tuturor probelor admisibile pentru ca instanţa să stabilească motivul real al încheierii contractelor de împrumut, respectiv dacă s-a urmărit realizarea scopului specific actelor juridice încheiate ori dacă a existat conivenţa pârâtului şi persoanei care s-a prezentat sub identitate falsă la încheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului şi pentru a concluziona să aibă în vedere toate circumstanţele cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, se apreciază că tribunalul nu a făcut o cercetare a fondului cauzei şi, fiind necesară administrarea de noi probe, în baza art. 312 alin. (3) C.proc.civ., se va admite recursul şi se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
(Judecător Stela Popa)
| ← Servituţi aeronautice. Contract de vânzare cumpărare... | Act de donaţie. Revocare pentru refuz de alimente. Condiţii... → |
|---|
