CONTRACT PRESTĂRI SERVICII TELEFONIE MOBILĂ. PRETENŢII. NEEXECUTAREA OBLIGAŢIEI DE PLATĂ A CONTRAVALORII SERVICIILOR DIN MOTIVE IMPUTABILE PÂRÂTULUI
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 1055 din data de 28.01.2015
Autor: Radu Monica Raisa
Domeniul asociat: Răspundere civilă
Obiect: CERERE DE VALOARE REDUSĂ
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.09.2014 sub numărul …../281/2014, reclamanta S.C. V.R S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului A.C. S.R.L. la plata sumei de 1076,77 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie prestate și în continuare la plata dobânzilor legale penalizatoare.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 31.05.2013 a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii de telefonie mobilă, iar în contul serviciilor prestate au fost emise facturi în valoare totală de 1076,77 lei, sumă pe care pârâtul nu a achitat-o, deși scadența stabilită convențional de părți și reluată pe fiecare dintre facturi a fost depășită.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1489 C.civ. și art. 1269 C.civ., OG 9/2000 și OG 13/2011.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, alăturând formularului de cerere următoarele: copii semnate pentru conformitate cu originalul de pe facturile nr. 161231190/27.12.2013, nr. 158854667/27.11.2013, nr.156528846/27.10.2013 și contract prestări servicii de telefonie mobilă încheiat între reclamantă și pârât.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 de lei potrivit dispozițiilor art. 6 alin.(1) din OUG 80/2013.
Deși legal citat potrivit dispozițiilor art. 1029 alin.(3) C.proc.civ., pârâtul nu a depus formularul de răspuns.
La termenul din data de 14.01.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că administrarea acesteia poate duce la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 31.05.2013 între S.C. V.R.S.A. și A.C.S.R.L. a fost încheiat contractul de prestări servicii de telefonie mobilă seria POS nr. 12808334, depus la dosarul cauzei, prin care reclamanta s-a obligat la furnizarea serviciilor de comunicații pentru care pârâtul, în calitate de client, a optat. Potrivit pct. 2 din Partea a II-a a clauzelor contractuale principale, accesul și utilizarea serviciilor V… s-a realizat începând cu data activării menționate în Partea I a contractului, respectiv 31.05.2013. De la acea dată clientul a beneficiat de oferta corespunzătoare planului tarifar convenit, potrivit pct.9 din Partea a II-a a clauzelor contractuale principale acesta declarând că a acceptat clauzele cuprinse în convenție, semnând ambele exemplare ale contractului.
Astfel cum rezultă din contract, părțile au stabilit că durata acestuia este nedeterminată, dar nu mai mică de un an, clientul urmând să plătească la termenul de plată sau în avans, potrivit pct. 4 din Partea a II-a a clauzelor contractuale, prețul serviciilor cuprins în facturile emise de V…, respectiv tarifele stabilite prin acord la care se adaugă TVA, termenul de plată fiind de maxim 14 zile de la data emiterii facturii. În continuare, potrivit acordului părților, în cazul depășirii acestei perioade s-a stabilit că vor fi aplicate penalități potrivit termenilor contractuali generali.
În continuare, potrivit facturilor depuse la dosar, nr. 161231190/27.12.2013, nr.158854667/27.11.2013, nr. 156528846/27.10.2013, instanța constată că pe perioada celor 3 luni de facturare pârâtul debitor nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă, având de restituit la data scadentă a ultimei facturi, respectiv 10.01.2014, suma de 1269,50 lei, din care penalizări în cuantum de 135,90 lei potrivit facturii nr. 161231190/27.12.2013 și 58,01 lei potrivit facturii nr. 158854667/27.11.2013 .
Penalizările evidențiate anterior, au fost calculate potrivit termenilor contractuali generali, restituirea acestora nefiind solicitată de către reclamantă, în temeiul principiului disponibilității. Instanța constată că reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 1076,77 lei reprezentând contravaloarea abonamentului și extraopțiunilor și a serviciilor utilizate, astfel cum sunt acestea evidențiate în facturile emise potrivit dispozițiilor contractuale și, în continuare, obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente debitului principal, calculate de la data scadenței ultimei facturi, precizată de reclamantă la 27.12.2013, până la data stingerii debitului principal.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1270 alin.(1) Noul C.civ., legea în vigoare la momentul încheierii convenției, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel că acestea sunt ținute, potrivit acordului lor de voințe, să își îndeplinească obligațiile corelative drepturilor născute din respectivul contract. În temeiul art. 1516 alin.(1) N.C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației de către debitor, iar atunci când acesta din urmă nu își îndeplinește obligația, fără justificare, să folosească orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Condiția stabilită potrivit prevederilor cadru ale răspunderii contractuale, în vederea realizării dreptului de către creditor, este ca debitorul să fie pus în întârziere în legătură cu îndeplinirea obligației sale. Astfel cum rezultă din art. 1522 C.civ., debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi cere executarea obligației, fie prin introducerea cererii de chemare în judecată. După cum rezultă din pct. 5 al clauzelor contractuale principale dintre părți - Partea a II -a (f.12), reclamanta are dreptul de a suspenda furnizarea serviciilor sau de a rezilia contractul în cazul în care clientul nu își respectă obligațiile fără a emite o notificare prealabilă în acest sens debitorului. Prin urmare, în lipsa unei astfel de notificări, potrivit clauzelor contractuale, instanța apreciază că pârâtul-debitor a fost pus în întârziere prin emiterea facturilor care conțin data scadentă pentru plata contravalorii serviciilor prestate.
Instanța constată că prin intermediul prezentei cereri, reclamanta-creditoare solicită realizarea dreptului său. Prin urmare, față de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii serviciilor furnizate, în cuantum de 1076,77 lei cu titlul de debit principal, având în vedere precizările făcute prin cererea introductivă, instanța apreciază că, în drept, sunt incidente dispozițiile art. 1025 și următoarele C.proc.civ.
Procedura privind cererile cu valoare redusă se aplică cererilor al căror obiect principal, în cuprinsul căruia nu sunt incluse dobânzile, cheltuielile de judecată sau alte accesorii adăugate capitalului, este mai mic sau egal valorii de 10.000 lei. Cererea reclamantei nu se încadrează între excepțiile prevăzute în mod expres de art. 1025 alin.(3) C.proc.civ., dispoziții care individualizează situațiile juridice în privința cărora nu se poate utiliza această procedură specială.
Instanța constată, deci, ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii reclamantei formulată pe calea specială a procedurii prevăzute de art. 1025 și urm. C.proc.civ.
Așadar, astfel cum a fost analizat anterior, în temeiul contractului semnat între părți, reprezentând manifestarea de voință bilaterală în temeiul căreia fiecare dintre acestea este îndreptățită la realizarea pretențiilor și ținută, în mod corelativ, la îndeplinirea obligațiilor, instanța constată că pârâtul nu și-a executat obligația stabilită convențional de plată a contravalorii serviciilor furnizate de reclamantă. Răspunderea civilă a pârâtului este urmarea neîndeplinirii obligației de plată a prețului serviciilor de care a beneficiat, prin acest fapt aducându-se atingere dreptului corelativ al reclamantei la contraprestația stabilită potrivit convenției părților. Această atingere se concretizează într-un prejudiciu patrimonial constând în sumele datorate cu titlu de restanțe.
Neexecutarea obligației de plată a contravalorii serviciilor este imputabilă pârâtului, aspect care derivă din însușirea dispozițiilor contractuale și convenirea asupra cuantumului și termenelor de plată a contraprestațiilor succesive. Debitul principal aflat în sarcina pârâtului constituie suma prestațiilor lunare la care aceasta s-a angajat contractual, astfel cum reiese din facturile emise de creditoare în perioada 27.10.2013-27.12.2013, depuse la dosarul cauzei (f.8-10) și necontestate de către pârât. Emiterea facturilor:nr.161231190/27.12.2013, nr. 158854667/27.11.2013 și nr. 156528846/27.10.2013 s-a făcut în baza contractului valabil încheiat între părți, acestea având rolul de a detalia situația costurilor, perioada pentru care au fost calculate tarifele respective și data scadentă. Fiind vorba despre o prestație lunară, succesivă, facturile depuse la dosar constituie o dovadă în plus a existenței neîndoielnice a creanței, acestea probând faptul că reclamanta este îndreptățită la plata prețului de către pârât pe măsură ce acesta beneficiază de serviciile incluse în contract.
Faptul că pârâtul nu formulează întâmpinare și nu depune răspuns potrivit art. 1029 alin. (4) C.proc.civ., fără a se apăra prin discutarea în fapt și în drept a celor susținute de reclamantă, generează ideea că nu este făcută dovada contrară susținerilor reclamantei, în sensul că debitul restant a fost acoperit. Prin atitudinea sa, pârâtul nu tăgăduiește raportul juridic obligațional între părți și nu contestă existența și întinderea creanței invocate de reclamantă, nefăcând dovada achitării debitului. Faptul ca pârâtul-debitor nu contestă în niciun fel cele susținute de creditoare creează o prezumție de recunoaștere a pretențiilor reclamantei, instanța reținând că pârâtul nu a procedat la acoperirea debitului restant.
Instanța apreciază că reclamanta este îndrituită la obținerea sumei solicitate în cuantum de 1076,77 lei, echivalent al serviciilor furnizate pârâtului în baza raportului juridic contractual stabilit între aceștia, astfel că va dispune, în temeiul art. 1030 alin.(2) C.proc.civ., obligarea pârâtului la plata acestei sume către creditoare.
Referitor la obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente debitului principal, instanța are în vedere art. 10 ind.1 din O.G.9/2000 care statuează că ";Dispozițiile art. 1535 și ale art. 1.538-1.543 din Codul civil sunt aplicabile dobânzii penalizatoare"; și ale art. 1.535 alin. (1) N.C.civ. potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită și la acordarea dobânzilor legale penalizatoare, astfel că va admite în parte cererea și cu privire la acest aspect, dobânzile urmând a fi acordate pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de plată a ultimei facturi emise, respectiv 10.01.2014, iar nu 27.12.2013 cum eronat apreciază reclamanta, și până la data stingerii debitului principal.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, față de dispozițiile art. 453 alin.(1) C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului și la plata sumei de 50 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila 7 din dosar.
| ← ÎNCUVIINŢAREA EXECUTĂRII SILITE IMOBILIARĂ. COMPETENŢĂ... | EFECTELE ÎNTRE PĂRŢI ALE UNUI CONTRACT VALABIL ÎNCHEIAT.... → |
|---|
