Răspunderea civilă delictuală în temeiul poliţei de asigurare RCA
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 267 din data de 30.01.2014
Răspunderea civilă delictuală, în temeiul poliței de asigurare RCA.
Dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 au în vedere doar situația în care, în urma accidentului, cauzat de asigurat, sunt provocate, în mod direct, prejudicii materiale și morale, membrilor familiei asiguratului, implicați la rândul lor în accident. Într-o atare situație se naște, în mod independent de calitatea de soț sau rudă, un raport juridic obligațional între autorul faptei și celelalte subiecte de drept care au suferit prejudicii directe, în urma faptei ilicite comise și care sunt imputabile titularului asigurării.
art.49 si 50 din Legea nr.135/1996, art.27 din Ordinul nr.5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
( Tribunalul Arad- Secția civilă - Sentința civilă nr. 267 din 30 ianuarie 2014, pronuntată în dosar nr.8075/108/2013, definitivă prin neapelare )
Prin Sentința civilă nr.267/30 ianuarie 2014, pronuntată în dosar nr.8075/108/2013,a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților C.M si C.S invocată de instanță din oficiu și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților având ca obiect despăgubiri morale în cuantum de 100.000 euro .
Pentru a pronunța această solutie, Tribunalul Arad a retinut că, reclamanții, în calitate de soție, și respectiv de fiu, au chemat în judecată pârâta S.C,,OVG,,S.A. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de câte 50.000 Euro, în echivalent în lei la data plății, pentru fiecare dintre ei, reprezentând daune morale pe motiv că soțul, respectiv tatăl lor, CA a fost implicat într-un accident rutier care a avut loc în data de 30.09.2011, soldat cu moartea acestuia.
Autoturismul condus de acesta, marca Volkswagen Passat, a fost asigurat la pârâta S.C,,OVG,,S.A conform poliței de asigurare seria RO/10/U4/CA, nr.8239858 din data de 18.02.2011,cu valabilitate din data de 19.02.11 si până la data de 18.02.2012 .
Din rezolutia din data de 16.09.2013, în Dosarul nr.817/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie, reiese faptul că, vina în producerea accidentului rutier, apartine exclusiv conducătorului autoturismului, marca Volkswagen Passat, respectiv asiguratului CA decedat în accident, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În principiu, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, reprezintă o garanție a persoanelor vătămate prin accident, și care aveau deschisă o acțiune în daune împotriva vinovatului de accident ori a moștenitorilor acestuia, că prejudiciul cauzat va fi reparat.
Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995, "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule";.
Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995:,,Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală/deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
3. Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Așadar, pentru a fi antrenată răspunderea asigurătorului față de o terță persoană păgubită, este necesar a se stabili, în prealabil, existența unei răspunderi civile a autorului faptei ( asiguratul) față de terțele persoane.
Acest lucru este cât se poate de firesc, atâta vreme cât răspunderea asigurătorului nu este o răspundere de sine stătătoare, ci asigurătorul este chemat să plătească în locul asiguratului, sumele pe acesta din urmă le datorează terțelor persoane vătămate, în urma faptei comise.
Or, ceea ce se constată din analiza acestor dispoziții legale si la starea de fapt din speță, este că, autorul accidentului Cozac Adrian Ioan, vinovat exclusiv în producerea accidentului rutier, conform rezolutiei din 16.09.2013, dată în Dosarul nr.817/P/2011, nu a cauzat reclamanților un prejudiciu, în mod direct, de care să fi fost el ținut să răspundă, dacă ar mai fi fost în viață.
În cauză, nu există un raport juridic obligațional născut între autorul faptei și cei doi reclamanți, în calitate de terțe persoane vătămate, peste care să se suprapună obligația asigurătorului pârât S.C,,OVG,,S.A., derivată din contractul de asigurare, de a repara prejudiciul cauzat acestora de către asigurat.
Dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 au în vedere doar situația în care, în urma accidentului, cauzat de asigurat, sunt provocate, în mod direct, prejudicii materiale și morale, membrilor familiei asiguratului, implicați la rândul lor în accident. Într-o atare situație se naște, în mod independent de calitatea de soț sau rudă, un raport juridic obligațional între autorul faptei și ceilalți subiecți de drept care au suferit prejudicii directe, în urma faptei ilicite comise și care sunt imputabile titularului asigurării.
Într-o astfel de ipoteză este incident acest text de lege, situație în care soția sau fiul /rudele celui vinovat de accident, fiind victime directe ale accidentului, dobândesc calitatea de terță persoană vătămată, în sensul art.48 alin.1 din Legea nr.136/1995.
| ← Clauze abuzive în contracte de credit bancar. Jurisprudență... | Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
