Cuprinderea în masa succesorală a unor drepturi de autor
| Comentarii |
|
In conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice.
(...)
între aceste opere poate fi inclusă şi publicarea cărţilor istorice despre care s-a amintit în solicitarea transmisă.
Potrivit alineatului al doilea al art. 11 din aceeaşi lege, după moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, ] exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, 1 organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie. Drepturile despre care se face vorbire sunt drepturi morale şi anume:
a)dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
b)dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
d)dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa.
Drepturile patrimoniale ale autorului, după moartea acestuia, se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal; dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie (art. 25 alin. 1 din Lege).
In ceea ce priveşte stabilirea valorii operei lăsate de defunct, potrivit art. 253, alin. (3) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a legii nr. 36/1995 republicată, în cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii. Prevederile acestui articol se coroborează cu cele cuprinse în art. 111, alin. (2), lit. o) din lege ( în acest sens recomandabil a se vedea F. Deak şi R. Popescu, Tratat de drept succesoral, voi. II Moştenirea testamentară, Ediţia a Il-a completată şi actualizată, Editura Universul juridic, Bucureşti 2014, pag. 290 - 294).
Dacă succesibilii nu stabilesc sau nu pot stabili valoarea dreptului de autor de pe urma defunctului, aceştia au posibilitatea să apeleze la serviciile unui evaluator autorizat care va putea să le stabilească valoarea, potrivit prevederilor O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, ce a fost aprobată prin Legea nr. 99/2013.
| ← Procedura succesorală. Regimul juridic al acţiunilor... | Exercitarea dreptului de opţiune succesorală, urmată de... → |
|---|
