Procedura succesorală. Reglementări referitoare la adopţie şi succesiunea legilor în timp
| Comentarii |
|
în speţă, adopţia a fost încuviinţată printr-o sentinţă civilă în anul 1953, pronunţată de fostul tribunal popular raional .în acea perioadă, Codul Familiei nu intrase în vigoare, el aplicându-se începând cu data de 1.II.1954. Instanţa a avut în vedere Codul civil de la 1864, aşa cum a fost modificat prin Decretul nr. 131/1.IV.1949, act normativ ce conţine dispoziţiile legale menite să conducă elucidarea problemei.
Art. 316 din Codul civil în forma sa iniţială stabilea că în caz de predeces al adoptatului faţă de adoptator, toate bunurile provenite de la acesta din urmă ce s-ar fi găsit în patrimoniul adoptatului se întorceau la adoptator sau la descendenţii săi, cu îndatorirea ultimilor de a contribui la datorii şi a nu-i prejudicia pe terţii. Potrivit dreptului de reîntoarcere succesorală consacrat prin art. 316 şi 317’9, restul bunurilor adoptatului se defereau rudelor sale fireşti, de sânge, dar şi descendenţilor adoptatorului,
Tot legat de drepturile succesorale art. 317 arăta că dacă trăind adoptatorul, şi după moartea adoptatului, copiii sau descendenţii lăsaţi de aceştia din urmă (n.n. se interpretează ca fiind vorba de copiii sau descendenţii lăsaţi de adoptat) vor muri şi ei fără posteritate, adoptatorul va moşteni lucrurile date de dânsul, după cum s-a zis în art. precedent, dară acest drept se va mărgini numai la persoana adoptatorului şi nu se va transmite şi la moştenitorii săi, chiar de ar fi descendenţi direcţi.
Doctrina a arătat că, prin art. 316 din Codul civil de la 1864 se consfinţea aşa-numita succesiune anomală, adică dreptul pe care-1 avea adoptatorul sau descendenţii săi la acea parte din moştenirea lăsată de un adoptat, mort fără posteritate, care era formată din bunurile pe care adoptatul le primise, cu titlu gratuit, de la adoptator16.
Dispoziţiile referitoare la adopţie cuprinse în Codul civil la epoca intrării acestuia în vigoare statuau, în articolele 309 şi urm., condiţiile şi efectele juridice ale adopţiei. Astfel, primul alineat al art. 313 dispunea că adoptatul va rămânea în familia sa firească în care îşi va păstra şi toate drepturile sale. Art. 315 mai arăta că adoptatul nu va dobândi nici un drept de moştenire asupra bunurilor rudelor adoptatorului, dar va avea asupra moştenirii adoptatorului aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi din căsătorie, chiar dacă în urma adopţiei s-ar naşte asemenea copii din căsătorie.
Prin urmare, adoptatul nu pierdea legăturile cu familia firească şi avea beneficiul dreptului de a moşteni pe adoptator, însă nu şi pe rudele acestuia.
La data de 1 aprilie 1949 articolelor incidente în această materie (309, 311, 312, 313 şi 314 din Codul civil de la 1864) li s-a modificat conţinutul prin intrarea în vigoare a
Decretului nr. 131, publicat în Buletinul oficial nr. 15/2.IV.1949. Din economia textelor acestui decret, rezultă că adoptatul şi descendenţii săi legitimi dobândesc, faţă de adoptator, toate drepturile şi obligaţiile personale şi patrimoniale pe care le au copii legitimi faţă de părinţii lor. Totodată, prin adopţie încetează toate drepturile şi obligaţiile adoptatului faţă de părinţii săi fireşti şi rudele acestora, astfel că toate drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de adoptat trec asupra adoptatorului. Intr-o atare situaţie, unul din efectele acestei legături este cel al vocaţiei succesorale reciproce.
Prin Decretul nr. 32/1954, intrat în vigoare la data de 31.1.1954, a fost abrogat Decretul nr. 131/1949 şi a pus în aplicare Codul familiei, modificându-se astfel încă o dată raporturile succesorale între adoptat şi adoptator.
Astfel, prin art. 67 - 78, adopţia cu efecte restrânse, era caracterizată prin următoarele17:
se menţineau legăturile de rudenie dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte;
- între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator, pe de altă parte, se stabileau raporturi de rudenie asemănătoare acelor dintre părinţi şi copii.
Adopţia cu efecte depline, stabilită prin art. 79, se caracteriza prin faptul că:
- încetau legăturile de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte; se stabileau raporturi de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte.
La scurt timp de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, Decretul nr. 238/1958 privind reglementarea transformării adopţiilor încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei, în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti, stabilea, prin unicul articol, că adopţia încuviinţată înainte de 1 februarie 1954 va putea fi transformată în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti, reglementată de art. 79 din Codul familiei. în acest sens pentru încuviinţarea transformării, se vor urma întrutotul dispoziţiile Codului familiei prevăzute pentru încuviinţarea înfierii cu toate efectele unei filiaţii fireşti. în cazul când adoptatul este minor, autoritatea tutelară va putea încuviinţa transformarea adopţiei în înfiere cu toate efectele unei filiaţii fireşti fără consimţământul adoptatului.
Revenind la speţă, defunctul era frate cu petenta, au avut aceiaşi părinţi naturali, însă, odată cu pronunţarea sentinţei de adopţie în temeiul Decretului nr. 131/1949, el a pierdut orice legătură juridică cu rudele sale fireşti, dobândind în schimb toate drepturile şi obligaţiile faţă de adoptatoare.
Dacă în cauza succesorală nu se poate face dovada existenţei unor rude în grad succesibil, din familia adoptatoare, certificatul care trebuie eliberat va fi unul de vacanţă succesorală.
| ← Citarea unui succesibil când nu i se cunoaşte domiciliul... | Procedura succesorală. în masa succesorală pot fi cuprinse... → |
|---|
