Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii. condiția motivării acesteia de către organul fiscal.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017

Măsurile asiguratorii trebuie luate în cazuri excepționale, situație care este îndeplinită în 3 ipoteze:

a.) când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare;

b.) când există pericolul ca debitorul să își ascundă patrimoniul;

c.) când există pericolul ca debitorul să își risipească patrimoniul.

Având în vedere calitatea de măsură excepțională, instituirea ei trebuie argumentată și dovedită într-o manieră clară și neechivocă prin raportarea la efectul vizibil al acțiunilor debitorului: periclitarea sau îngreunare, în mod considerabil, a colectării.

Aceste măsuri sunt, potrivit naturii lor, măsuri preventive, de conservare a patrimoniului debitorului, în scopul creșterii eficienței procesului de colectare a creanțelor fiscale.

Folosirea în cazuri excepționale a acestor măsuri este justificată și de împrejurarea că blocarea bunurilor și resurselor financiare ale debitorului este de natură să conducă la blocarea activității acestuia inclusiv la insolvență și eventual faliment.

Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr.4531/22 noiembrie 2017. În același sens, decizia nr.3489/23.10.2017, decizia nr.4532/22.11.2017.

1.Soluția instanței de fond

Prin sentința nr.(…) pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC Y.C. SRL în contradictoriu cu pârâta D.R.A.F.S.U, a fost anulată Decizia de instituire măsuri asiguratorii nr.(…) emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 50 de lei cheltuieli de judecată.

2.Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ANAF pentru pârâta D.R.A.F.S.

În susținerea recursului a înțeles să invoce motivul de casare prevăzut de art.488 alin. 1 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, din următoarele considerente:

Contrar criticilor aduse de instanța de fond deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii referitoare la nemotivare, învederează instanței de control judiciar faptul că, așa cum se poate observa din cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.(…), aceasta este motivată, fiind invocate situații concrete care conduc la îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale. Astfel, prin interpretarea sistematică a prevederilor legale principale și subsecvente, în situația constatării unor sume estimate de plată care sunt generate de evidențierea în actele contabile a unor documente care nu reflectă realitatea operațiunilor efectuate, sume care dovedesc o discrepanță semnificativă între sumele de plată constatate și cele declarate de societate, organele de control au considerat că sunt indicii temeinice că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul și nu numai când există în mod concret acest pericol.

Prin comportamentul fiscal adoptat de societatea Y.C. SRL, prezentat în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii există nu numai indicii, ci chiar pericolul sustragerii, ascunderii ori risipirii patrimoniului. Consideră că instanța de fond nu a raportat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, la comportamentul economic și fiscal al societății.

Prin înregistrarea în evidența contabilă a unor operațiuni economice care nu reflectă realitatea, s-au creat în mod artificial cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit și TVA deductibilă pentru societatea Y.C. SRL, în vederea diminuării obligațiilor fiscale legale de plată la bugetul de stat cu consecința creării de avantaje financiare pentru persoanele implicate în circuitul fictiv.

Prin ieșirea de disponibilități financiare din patrimoniul societății, ca urmare a circuitului fictiv, creat artificial, masa patrimonială a fost diminuată în mod nejustificat fără ca entitatea economică să beneficieze în fapt de bunurile si/sau serviciile înscrise în facturile de achiziție.

Consideră că prima instanță nu a acordat o atenție sporită situației de fapt constatată în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, și în referatul justificativ care a stat la baza întocmirii acesteia, iar raportat la această situație și prin coroborarea comportamentului fiscal al societății au existat indicii temeinice ca societatea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Mai mult decât atât, prin procesul verbal nr. (…), organele de control au constatat că prejudiciul calculat adus bugetului general consolidat al statului de către societatea Y.C. SRL, prin înregistrarea în evidență contabilă a unor achiziții de la societatea C.C.C. SRL și consumul cartelelor SIM PRE-PAID achiziționate de la societatea S.R. FILIALA B. SRL,care nu au putut fi justificate ca având conținut economic, este în valoare totală de 1.111.131 lei, din care :

- impozit pe profit în valoare de 468.544 lei;

-TVA în valoare de 642.587 lei.

Totodată au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 39.947 lei reprezentând impozit pe profit datorat de societate pentru anul 2015 și nedeclarat organului fiscal competent.

Cele antemenționate, reprezintă un argument în plus în evidențierea faptului că instituirea măsurilor asigurătorii era imperios necesară.

Raportat la prevederile pct.25 din Ordinul ANAF nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente și pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare și de păstrare a unor formulare, organul fiscal are obligația să motiveze decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, inclusiv prin prisma istoricului comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari, respectiv ";motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul înscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari’’, face următoarele precizări:

- conform bazei de date ANAF - INFOPC, asociatul unic și administratorul societății Y.C. SRL, doamna N.L.D. a mai deținut calitatea de asociat în perioada 14.10.2008 - 13.11.2013 și administrator în perioada 13.10.2008 - 23.07.2013 la societatea Y.C., unde a deținut 55% din părțile sociale, iar 45% din părțile sociale ale societății Y.C. SRL au fost deținute de N.A.I. , soțul lui N.L.D.

- la data de 23.07.2015 părțile sociale ale societății Y.C. SRL au fost cesionate către G.B., iar din anul 2014 societatea este sub incidența Legii nr.85/2014 cu modificările și completările ulterioare (dizolvare, insolvență). De asemenea, potrivit deciziei nr. (…) emise de A.J.F.P. S., societatea Y.C. SRL a fost declarată contribuabil inactiv începând cu data de 07.05.2015 ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative.

În ceea ce îl privește pe N.A.I., din analiza informațiilor disponibile în bazele de date ale ANAF, a rezultat faptul că acesta a deținut calitatea de asociat la A.C. SRL, societate care a făcut obiectul unor verificări efectuate de Garda Financiară - Secția S. urmare a cărora a fost încheiat Procesul - verbal nr.(…)/(…). Din analiza procesului-verbal a rezultat că societatea Y.C. SRL a achiziționat de la societatea A.C. SRL, care la rândul său a achiziționat de la societatea M.S.C. SRL "bază de date"; a cărei proveniență si existentă nu a putut fi dovedită.

În consecință, analizând istoricul societăților reprezentate legal de N.L.D. și N.A.I. s-a constatat că, în coordonarea acestora s-a aplicat același modus operandi (ieșirea de disponibilități financiare din cadrul societăților cu consecința diminuării masei patrimoniale, în avantajul persoanelor fizice/juridice implicate în circuitul artificial), precum în cazul societății Y.C. SRL, respectiv implicarea în circuite fictive de tranzacționare cu societăți având un comportament fiscal neadecvat, cu consecința declarării stării de insolvență a operatorilor economici.

În ceea ce privește afirmația instanței de fond în sensul că ";nemotivarea în fapt a actului administrativ fiscal atrage nulitatea relativă și virtuală a acestuia, vătămare impusă de art.175 alin 1 din codul de procedură civilă fiind evidentă";, precizează faptul că această afirmație nu este susținută de starea de fapt dovedită în speță.

Astfel, din analiza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.(…) reiese că acest aspect a fost motivat corespunzător exigențelor art.213 alin.2 din Codul de procedură fiscală, în acest sens au fost enumerate motivele care au condus la luarea măsurii, prevederile legale ce stau la baza acesteia, s-au reținut existența unor indicii ale pericolului ca operatorul economic să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Precizează că motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii a rezultat ca urmare a constatărilor organului de control, iar motivele de fapt și de drept sunt detaliate în cuprinsul Referatului justificativ de instituire a măsurilor asigurătorii nr.(…).

În cauze similare, instanța judecătorească a concluzionat că, pentru dispunerea măsurilor asigurătorii nu este necesar a exista fapte concrete ale debitorului de ascundere ori de risipire a propriului patrimoniu, ci doar a unor indicii, iar acestea nu trebuie, la rândul lor, să vizeze fapte concrete ale contestatoarei în sensul anterior menționat, ci doar pericolul de a fi săvârșite. Așadar, consideră că este suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/ risipirii patrimoniului operatorului economic în cauză, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate anterior. (Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos).

Totodată, argumentele pentru care au fost luate măsurile asigurătorii nu se confundă strict cu suma considerabilă pe care societatea a sustras-o de la plata către bugetul general consolidat al statului, ci cu operațiunile efectuate, situație care, în opinia organelor de control, nu necesită acte dolosive în plus pentru aprecierea existenței pericolului de sustragere de la plată.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare si conservare de natură să împiedice contestatoarea ca, până la emiterea unui titlu de creanță, să distrugă ori să înstrăineze bunurile, ori după caz să își diminueze activul patrimonial. Prin urmare, este evident faptul că măsurile asigurătorii nu sunt măsuri de executare silită, ci mijloace procesuale care au ca scop doar asigurarea plătii, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite dacă se va obține un titlu executoriu.

Organul fiscal nu urmărește să încaseze vreo sumă din conturi și nici nu urmărește valorificarea bunurilor. Prin urmare, indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor, scopul fiind doar protejarea creanței identificate de către organele de control ca fiind datorată bugetului general consolidat.

La instituirea măsurilor asigurătorii, organe de control au avut în vedere și prevederile art.6 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ";Exercitarea dreptului de apreciere - Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză";.

Face mențiunea că, prin neemiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii ar fi existat pericolul nerecuperării creanțelor la bugetul de stat, demonstrând o lipsă de diligentă a organelor de control. Mai precis, opinează că pericolul ca debitorul să se sustragă este circumscris de însuși modul în care contribuabilul a tratat din punct de vedere fiscal operațiunile care au făcut obiectul controlului, și nu din modul în care societatea se poziționează față de prezumptivele obligații fiscale imputate.

De altfel, practicile abuzive referitoare la situațiile artificiale sunt sancționate, inclusiv de deciziile Curții Europene de Justiție, astfel:

- în cazul Halifax nr.255/02, CEJ decide : "atunci când o persoană sau un grup de persoane impozabile relaționează unele cu altele într-o serie de tranzacții care dau naștere unor situații artificiale, cu scopul de a crea condițiile necesare pentru a deduce TAXA PE VALOAREA ADAUGATĂ, acele tranzacții nu ar trebui luate în considerare; tranzacțiile aferente unei practici abuzive trebuie să fie redefinite, astfel încât să se restabilească situația existentă înaintea tranzacțiilor ce constituie practici abuzive";;

- în acest sens invocă și Hotărârea Curții - Camera a treia, dată în cauza C 653/2011/ 20.06.2013 împotriva lui Paul Newey ,cu privire la înregistrarea facturilor generatoare de T.V.A. deductibilă care au ca obiect prestări de servicii în baza unor contracte, în sensul că acestea pot să nu fie luate în considerare dacă se constată că nu reflectă o realitate economică și comercială, ci constituie un aranjament pur artificial, lipsit de realitate economică, efectuat cu unicul scop de a obține un avantaj fiscal.

Se critică sentința instanței de fond cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, solicitând instanței de judecată să respingă acest capăt de cerere pentru următoarele considerente:

Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Solicită a se avea în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 al.1 Noul Cod de procedură civilă.

Consideră că, în situația admiterii în parte a acțiunii, cheltuielile de judecată nu se pot admite în întregime, ci proporțional cu culpa procesuală. Așadar, criteriul ce stă la baza stabilirii dreptului la restituirea cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părții, aprecierea acesteia realizându-se în funcție de mai multe criterii, printre care și proporția în care cererea formulată a fost admisă.

În aceste condiții apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.453 alin.2 din NCPC potrivit căruia: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsură în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.";

3. Poziția intimatei

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea opțiunii sale procesuale arată că instanța de fond, în mod judicios, a admis critica intimatei reclamante, decizia contestată este lipsită de o motivare reală care, pe de o parte, să poată garanta respectarea dreptului la apărare al contribuabilului, permițându-i totodată acestuia să identifice conduita fiscală sancționată, iar pe de altă parte, face iluzoriu demersul puterii judecătorești prin care aceasta verifică, conform principiului separației puterilor în stat, modul în care actul administrativ aflat în litigiu, respectă sau nu, prescripțiile puterii legislative.

Prin chiar această posibilitate de verificare și legală cenzurare a actelor "executive";, conferită puterii judecătorești, puterea executivă este verificată de către societate, desigur - prin "luminile și înțelepciunea magistratului" cu privire la modul în care respectă sau nu limitele puterilor conferite de puterea legislativă.

În ciuda faptului că din motivarea recursului se desprinde că o astfel de decizie a fost considerată ca nelegală, motivarea instanței fondului este una fundamentată, clară, care arată de o manieră logică și juridic validă, care sunt motivele - lipsurile concrete - care fac ca acest act administrativ să fie unul nelegal.

De altfel, nici în motivarea recursului, organul fiscal nu reușește să aducă vreun argument convingător, folosind aceleași stereotipii cunoscute, reluând pasaje din cuprinsul deciziei contestate ori din cuprinsul întâmpinării depuse la instanța fondului, afirmând însă sentențios că "argumentele (...) nu se confundă strict cu suma considerabilă pe care societatea a sustras-o de la plata către bugetul general consolidat al statului (s.n.)". Așadar, conform organului fiscal, intimata reclamantă este în mod clar vinovată de sustragerea unei sume "considerabile";, principiul prezumției de nevinovăție fiind absent din filosofia acestui demers al puterii executive, contribuabilul fiind deja, în mod cert, "judecat și condamnat"; în viziunea cvasi - inchizitorală a acestei instituții.

Nu în ultimul rând, a apreciat și apreciază, așa cum în mod corect reține și instanța fondului, că aceste măsuri au un caracter excepțional, fiind unele care afectează în mod grav activitatea oricărui contribuabil persoană juridică, indisponibilizarea sumelor deținute în conturi (așadar aproape la vedere, în raport de puterile conferite organului fiscal), fiind de natură a aduce oricare contribuabil în stare de insolvență, realizarea plăților datorate partenerilor comerciali devenind realmente imposibilă în atari condiții.

În schimb, organul fiscal, în motivarea recursului său, afirmă că "(...) nu urmărește să încaseze vreo sumă din conturi (...) scopul (îndisponibilizării, n.n.) fiind doar protejarea creanței identificate de către organele de control ca fiind datorată bugetului general consolidat". Din nou, este evident că în opinia organului fiscal această sumă este definitiv și clar stabilită, nu exista nicio urmă de îndoială, certitudinea justei măsuri fiind trăsătura definitorie a poziției inflexibile a organului fiscal.

Certele consecințe economice dezastruoase pe care această măsură le poate avea asupra unui contribuabil care la finalul unui eventual proces ar dovedi că nu se face vinovat, sunt unele cu privire la care organul fiscal nu are vreo "tresărire";, fiindu-i indiferent că o asemenea măsura asigurătorie, luată nejudicios, în pripă - cu teama că "neemiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii (...)"; ar fi demonstrat "o lipsă de diligență a organelor de control", este aptă de a condamna la "moarte"; economică orice societate aflată într-o asemenea situație, indiferent că este vorba de intimata reclamantă ori de vreun "gigant"; al economiei naționale precum Dacia Automobile S.A ori entități de dimensiuni similare.

Finalmente, dorește să puncteze, încă o dată, faptul că nu are nicio datorie la bugetul de stat, iar de la an la an societatea a declarat profit în creștere, un comportament fiscal care nu crede că este de natură a furniza indicii ce trebuie citite în "cheia"; în care o face organul fiscal, ci dimpotrivă, arată comportamentul unui contribuabil serios, performant și responsabil.

4. Soluția instanței de control judiciar

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 488 alin 1 din Codul de procedură civilă 2010 casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar reclamantul a înțeles să invoce motivul prevăzut de art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material cu referire la prevederile art.213 alin.2 din Legea nr.207/2015.

Încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept.

Textul se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, care trebuie să fie în vigoare la momentul judecății, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. Tot în acest motiv de nelegalitate poate fi încadrată și ignorarea unei norme legale incidente în cauză, aplicarea unei norme generale, deși se impunea aplicarea unei norme speciale sau invers.

Prin Decizia nr.(…) emisă de D.R.A.F. (…)S. s-a dispus instituirea de măsuri asiguratorii asupra unor bunuri mobile și imobile ale reclamantei, până la concurența sumei de 1.726.617 lei, în vederea recuperării creanței fiscale în cuantum de 1.151.078 lei estimată prin Referatul justificativ nr.(…).

În cuprinsul deciziei s-a menționat că a fost emisă în temeiul art.213 alin.2 - 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și având în vedere următoarele motive:

- sumele de plată estimate sunt mai mari decât cele declarate de societate ca impozite și taxe datorate și achitate la A.J.F.P.S.;

- SC Y.C. SRL este implicată în calitate de beneficiar într-un circuit fictiv având ca scop crearea de avantaje fiscale, cu consecința diminuării masei patrimoniale, în avantajul persoanelor fizice/juridice implicate în circuitul economic creat artificial;

- prin ieșirea de disponibilități financiare din patrimoniul Y.C. SRL, ca urmare a circuitului fictiv creat artificial, masa patrimonială a fost diminuată mod nejustificat fără ca aceasta să beneficieze în fapt de serviciile înscrise în facturile de achiziție.

- conform bazei de date ANAF - INFOPC, asociatul unic și administratorul SC Y.C. SRL, doamna N.L.D. a mai deținut calitatea de asociat în perioada 14.10.2008 - 13.11.2013 și administrator în perioada 13.10.2008 - 23.07.2013 la SC Y.C. unde a deținut 55% din părțile sociale (diferența de 45% din părțile sociale ale societății fiind deținută de N.A.I.).

S-a menționat faptul că la data de 23.07.2015 părțile sociale ale SC Y.C. SRL au fost cesionate către G.B. iar din anul 2014 societatea este sub incidența Legii nr.85/2014.

De asemenea, potrivit deciziei nr.(…) emise de A.J.F.P.S., SC Y.C. SRL a fost declarată contribuabil inactiv începând cu data de 07.05.2015 ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative.

În ceea ce îl privește pe N.A.I., din analiza informațiilor disponibile în bazele de date ale ANAF, a rezultat faptul că acesta a deținut calitatea de asociat la A.C. SRL, societate care a făcut obiectul unor verificări efectuate de Garda Financiară - Secția S. urmare a cărora a fost încheiat Procesul verbal nr.(…) prin care a fost stabilit un prejudiciu în sumă de 146.515 lei din relația economică desfășurată cu societatea M.S.C. SRL.

Din analiza procesului-verbal a rezultat că SC Y.C. SRL a achiziționat de la SC A.C. SRL, care la rândul său a achiziționat de la SC M.S.C. SRL "bază de date" a cărei proveniență și existență nu a putut fi dovedită.

Decizia a fost emisă în baza art. 213 alin. 2 din Codul de procedură fiscală - Legea nr.207/2015, potrivit căruia:

Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile art.231 rămân aplicabile.

Analiza acestei norme relevă împrejurarea că măsurile asiguratorii trebuie luate în cazuri excepționale, situație care este îndeplinită în 3 ipoteze:

d)când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare;

e)când există pericolul ca debitorul să își ascundă patrimoniul;

f)când există pericolul ca debitorul să își risipească patrimoniul.

Aceste măsuri sunt, potrivit naturii lor, măsuri preventive, de conservare a patrimoniului debitorului, în scopul creșterii eficienței procesului de colectare a creanțelor fiscale.

În verificarea legalității deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii esențiale sunt aspectele mai sus enunțate, relevanța stării de fapt fiscale și a legalității operațiunilor supuse inspecției excedând controlului exercitat potrivit art. 213 alin. 13 din Legea nr.207/2015, ele intrând în sfera controlului de legalitate exercitat asupra actelor de impunere potrivit art.281 din Noul cod de procedură fiscală - Legea nr.207/2015.

Ca atare atât criticile recurentei legate de aceste aspecte vor fi înlăturate ca nerelevante.

Recurenta mai susține că a motivat împrejurarea că ar intenționa să își ascundă patrimoniul sau să se sustragă de la plata taxelor prin prisma istoricului comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanților legali și al asociaților, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont.

Curtea reține că, așa cum s-a arătat mai sus, instituirea măsurii asiguratorii trebuie argumentată și dovedită într-o manieră clară și neechivocă prin raportarea la efectul vizibil al acțiunilor debitorului.

Or, din această perspectivă, deși organul fiscal avea obligația, potrivit art.73 alin. 2 din noul Cod de procedură fiscală - Legea nr. 207/2015, de a motiva incidența uneia din cele 3 ipoteze care ar justifica măsura excepțională dispusă, el s-a raportat alte argumente: istoricul transferului de părți sociale realizate de către asociatul unic cu privire la alte firme deținute de aceasta, din care una a fost declarată contribuabil inactiv și comportamentul numitului N.A.I., care nu are nici o calitate în firma intimată dar care a deținut, până în 2015, împreună cu asociatul unic al acesteia, părți sociale în altă firmă, Y.C. SRL. Este evident că aceste aspecte nu au relevanță, din punct de vedere legal, în justificarea măsurii dispuse ele vizând persoane fizice și juridice terțe față de reclamanta intimată, comportamentul fiscal relevant fiind doar al acesteia sau al asociatului său.

Organul fiscal nici nu a alegat vreuna din cele 3 tipuri de acțiuni ale debitorului care ar fi justificat luarea acestor măsuri preventive, aspect care face inutilă discuția despre dovedirea sa.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din situațiile financiare depuse de reclamanta intimată, de care organul fiscal are cunoștință, unele acte emanând tocmai de la el, potrivit bilanțurilor depuse la finalul anului fiscal 2014 aceasta a raportat un profit brut in valoare de 86.726,00 lei (la o cifra neta de afaceri in valoare de 2.105.199,00 lei) iar la finalul anului 2015, conform acelorași indicatori, profitul societății a fost de 254.282.00 (la o cifra neta de afaceri in valoare de 2.918.602,00 lei), așadar un profit in creștere.

În fine, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, criticile recurentei sunt neîntemeiate întrucât, față de soluția preconizată și prevederile art. 453 din noul Cod de procedură civilă, recurenta era parte căzută în pretenții astfel că măsura de obligare a sa la plata contravalorii taxei de timbru aferentă cereri de chemare în judecată este legală.

Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost corect interpretate, curtea a constatat că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu subzistă și ca atare, recursul declarat a fost respins potrivit art. 496 alin. 1 din același act normativ.

Totodată, față de prevederile art.453 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei de 2.500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător ales.

← Legalitatea ordinului prefectului având ca obiect cuantumul...		Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal în... →

Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii. condiția motivării acesteia de către organul fiscal.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii. condiția motivării acesteia de către organul fiscal.