Declararea şedinţei secrete. Condiţii. Caz de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct. 4 c.proc.pen.
| Comentarii |
|
Încălcarea dispoziţiilor art. 290 C.proc.pen. referitoare la publicitatea şedinţei de judecată prin declararea şedinţei secrete nemotivat şi fără a asculta părţile prezente şi procurorul, precum şi prin omisiunea de a menţiona dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau numai pentru acea şedinţă de judecată, atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct. 4 C.proc.pen.
În acest sens este şi decizia nr. 3499/31.05.2006 a Î.C.C.J.
Prin sentinţa penală nr. 286 din 21 februarie 2007 a Judecătoriei Baia Mare sa dispus condamnarea inculpaţilor:
- M.R.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată (art. 78 alin. 1 în vechea reglementare).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. 1 Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului M.R.V. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat prin încheierea nr. 2441/19.12.2006 a Judecătoriei Baia mare, definitivă prin decizia penală nr. 599/R/22.12.2006 a Tribunalului Maramureş;
- M.S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a,b" c Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M.O. şi în baza art. 998 cod civil coroborat cu art. 1003 Cod civil, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar la plata către aceasta a sumei de 15000 ron, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că la data de 27 decembrie 2004 partea vătămată, în vârstă de 17 ani, împreună cu martora H.A. şi cu inculpaţii s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia 1300 condus de inculpatul M.R.V. la domiciliul martorei.
După ce au consumat băuturi alcoolice, inculpaţii au propus părţii vătămate şi numiţilor H.A., H.L. şi S.I. să meargă în Baia Mare la un club, astfel în jurul orelor 17,30 persoanele menţionate mai sus au pornit spre Baia Mare în autoturismul condus de inculpatul M.R.V., pe scaunul din dreapta şoferului aflându-se partea vătămată.
11
Pe traseu, in localitatea Tăuţii Măgherăuş, personale arătate mai sus s-au oprit la un bar având în vedere că maşina s-a defectat, timp in care inculpaţii au mai consumat băuturi alcoolice după care şi-a reluat deplasarea.
În timpul mersului, s-a reţinut că inculpatul M.R.V. a scos dintre scaunele din faţă un cuţit cu care a înţepat plafonul maşinii, acesta având un comportament agresiv. In acelaşi timp s-a mai reţinut că acest inculpat a sărutat-o la un moment dat pe partea vătămată fără ca aceasta să-l respingă.
După ce au ajuns in Baia Mare, cu toţii s-au deplasat la locuinţa numitei M.D., mătuşa inculpatului M.S.M., unde au rămas aproximativ două ore după care s-au deplasat la barul "Eva" din apropierea Hotelului "Mara ".
Partea vătămată, împreună cu celelalte persoane, au intrat in bar în timp ce inculpaţii au rămas afară aproximativ 15 minute. După ce a intrat înăuntru, inculpatul Mugur Radu Vasile a rugat-o pe partea vătămată să-l însoţească afară, aceasta părăsind localul fără a-şi lua haina şi geanta. Inculpatul a rugat-o pe partea vătămată să-l însoţească până la un prieten şi deoarece aceasta a refuzat inculpatul a lovit-o şi a forţat-o să intre în maşină. După ce a pornit autoturismul inculpatul i-a spus părţii vătămate că vrea să întreţină raporturi sexuale cu ea, aceasta refuzând şi speriată a vrut să sară din maşină, motiv pentru care inculpatul a ameninţat-o cu cuţitul şi a început să o lovească deplasându-se în zona "ITALSOFA" la ieşirea din Baia Mare.
Sub ameninţarea cu cuţitul, inculpatul Mugur Radu Vasile a forţat-o pe partea vătămată să se dezbrace după care a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale normale şi anale în interiorul maşinii.
După aproximativ 20 de minute inculpatul M.S.M., care rămăsese în barul "Eva", l-a sunat pe inculpatul M. .R.V. care i-a spus unde se află şi l-a chemat şi pe acesta acolo. Sub pretextul că inculpatul M.R.V. a avut un accident de maşină, inculpatul M.S.M. a părăsit localul lăsând celelalte persoane care îl însoţiseră in local, deplasându-se cu un taxi până la locul unde se afla inculpatul M.R.V. şi partea vătămată întreţinând la rândul său relaţii sexuale cu aceasta din urmă, exercitând asupra ei acte de violenţă.
Deoarece inculpatul M.S.M. a fost sunat pe telefonul mobil de martora H.A., acesta s-a întors la clubul "Eva" în timp ce inculpatul M.R.V. a dus-o pe partea vătămată în localitatea Cicfrlău la barul "Km 15 ", pe drum ameninţând-o că dacă va spune cuiva despre ce s-a întâmplat o va omori.
Între timp, inculpatul M.S.M. şi martorii H.A., H.L. şi S.I. s-au deplasat cu un taxi in localitatea Băiţa de unde fratele inculpatului M.S.M. i-a transportat cu autoturismul pe fiecare la locuinţele lor. Inculpatul M.S.M. şi fratele lui s-au deplasat ulterior la barul "Km 15" unde se aflau inculpatul M.R.V. şi partea vătămată.
În incinta acestui bar inculpaţii au continuat să o agreseze fizic şi verbal pe partea vătămată, afirmând chiar în prezenţa altor persoane că au violat-o pe partea vătămată şi că aceasta era virgină.
În jurul orei 2,00 AM, inculpaţii şi partea vătămată au părăsit barul deplasându-se în localitatea Băiţa după care fraţii M. au plecat spre locuinţa lor cu maşina martorului M. F., iar inculpatul M.R.V. a dus-o pe partea vătămată cu maşina sa în localitatea Tăuţii Măgherăuş unde a lăsat-o să plece.
De asemenea, s-a mai reţinut în cauză că inculpatul M.R.V. a condus autoturismul Dacia 1300 pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, infracţiune prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Împotriva hotărârii pronunţate au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul M.R.V. a solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Baia Mare deoarece instanţa de fond nu a
12
respectat principiul contradictorialităţii şi nemijlocirii prev. de art. 289 Cod procedură penală, prin aceea că nu a administrat toate probele din faza de urmărire penală, inculpaţilor respingându-li-se cererile în probaţiune. In subsidiar, a solicitat achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală sau art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Inculpatul M.S.M. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi judecând cauza să se pronunţe o soluţie de achitare a sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.181 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Maramureş s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către cei doi inculpaţi.
În temeiul art. 350 c.pr.pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatul M.R.V.
În temeiul art. 193 al. 4 c.pr.pen. inculpaţii-apelanţi au fost obligaţi să plătească părţii civile suma de cîte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 al.2 c.pr.pen. inculpaţii apelanţi au fost obligaţi să plătească câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că s-a dovedit cu probele de la dosar, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, care nu au fost doar membrii familiei părţii vătămate, din atitudinea părţii vătămate după săvârşirea faptei respectiv teama de a spune părinţilor şi familiei cele întâmplate şi de asemenea încercarea inculpaţilor de a se împăca cu partea vătămată oferindu-i acesteia prin intermediari o sumă de bani, că în data de 27.12.2004 partea vătămată, sub ameninţare, a întreţinut relaţii sexuale cu cei doi inculpaţi.
Împrejurarea că partea vătămată a fost traumatizată psihic datorită ameninţărilor adresate de către inculpaţi şi agresată fizic de către aceştia reiese din declaraţiile martorilor şi din rezultatul testului poligraf la care a fost supusă partea vătămată, dar şi din concluziile formulate în raportul activitătii de consiliere întocmit de către Asociaţia Femeilor împotriva Violenţei "Art mis" Baia Mare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere de către inculpatul M.R.V., aceasta rezultă din probele administrate în cauză motiv pentru care instanţa de fond în mod corect l-a condamnat pe inculpat şi pentru această infracţiune.
Având în vedere că faţă de inculpatul Mugur Radu Vasile s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul a menţinut această măsură.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că pretenţiile formulate de către partea vătămată au fost în mod judicios şi temeinic acordate de instanţa de fond, aceasta obligând inculpaţii la despăgubiri civile pentru daune morale către partea vătămată în raport cu suferinţele psihice şi morale cauzate acesteia, motiv pentru care nu se justifică reducerea acestor pretenţii cu ocazia soluţionării apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii, ambii solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate împreună cu sentinţa pronunţată de instanţa de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Inculpatul M.S.M. a arătat în motivarea recursului că judecarea cauzei a avut loc fără citarea sa legală întrucât acesta, la puţin timp după trimiterea în judecată, a părăsit ţara în mod legal şi nu a înţeles să se sustragă urmăririi penale sau judecăţii, întrucât la urmărirea penală inculpatul a adus la cunoştinţă organelor de cercetare penală că se află legal în Franţa, unde munceşte şi are drept de rezidenţă.
Deşi se cunoştea că inculpatul, după comiterea faptei, s-a reîntors în Franţa pentru a-şi continua activitatea unde stătea legal, nu a fost citat din străinătate, ci doar de la domiciliul acestuia şi prin afişare la Consiliul Local Baia Mare.
13
Anterior termenului de judecată din 9.05.2006, inculpatul a solicitat eliberarea unei adeverinţe pentru a-şi ridica paşaportul cu intenţia de a părăsi ţara, întrucât avea un loc de muncă asigurat în Franţa şi că este de neînţeles de ce la dosarul de fond nu există o adresă a inculpatului din Franţa unde acesta putea fi citat.
În prezent inculpatul are cunoştinţă despre procesul care se află pe rolul Curţii de Apel Cluj, însă a considerat că nu este necesar să se prezinte la termenele de judecată în recurs întrucât limitele acestei căi de atac nu-i dau posibilitatea realizării unei apărări eficiente.
Inculpatul a mai arătat că organele de urmărire penală şi instanţa de judecată aveau posibilitatea să stabilească locul de reşedinţă din străinătate unde acesta putea fi citat, însă organele de urmărire penală s-au limitat în consemnarea procesului verbal de îndeplinire a mandatului de aducere că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, fără a face alte cercetări din care să rezulte reşedinţa inculpatului.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Inculpatul M.R.V., prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că în apărarea inculpaţilor nu a fost administrată nici o probă dintre cele solicitate de aceştia, iar instanţa de fond a adus o vătămare dreptului la apărare prin care inculpatul îl are pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Mai mult, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, nu sunt susţinute de probele administrate în cauză, întrucât partea vătămată s-a prezentat la medicul legist abia după 3 luni de la data comiterii faptei iar plângerea penală a fost formulată de tatăl acesteia, existând dubii cu privire la existenţa faptelor care se reţin în sarcina inculpaţilor.
Recursul formulat de inculpaţi urmează să fie admis, însă pentru alte motive decât cele arătate de aceştia întrucât instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile legale cu privire la publicitatea şedinţei de judecată.
La instanţa de fond cauza a fost amânată după primul termen de judecată de mai multe ori, la solicitarea apărătorilor inculpaţilor, pentru diverse motive, însă la termenul de judecată din 3.10.2006, termen la care a fost audiată partea vătămată, sa declarat şedinţă secretă în baza art.290 al.2 şi 3 C.pr.pen. şi s-a dispus evacuarea sălii de judecată, fără să se arate motivul pentru care a fost evacuată sala de judecată, fără să se dea cuvântul părţilor prezente cu privire la necesitatea declarării şedinţei secrete şi nici dacă şedinţa declarată nepublică este doar pentru termenul de judecată din 3.10.2006, sau pe toată durata judecării cauzei în fond.
Potrivit art.290 al.2 şi 3 C.pr.pen., dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, morale, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.
Declararea şedinţei secrete se face în şedinţă publică, după ascultarea părţilor prezente şi a procurorului cât participă la judecată.
Instanţa de fond a încălcat disp.art.290 al.2 şi 3 C.pr.pen., referitoare la publicitatea şedinţei de judecată prin declararea şedinţei secrete, nemotivat şi fără a asculta părţile prezente la judecată şi procurorul, precum şi dacă această măsură este valabilă pe tot parcursul judecăţii sau numai pentru acea şedinţă de judecată.
În încheierea de la termenul de judecată din 31.10.2006 se reţine după apelul nominal făcut în şedinţă secretă că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită, după care s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, iar în baza art.290 al.2 şi 3 C.pr.pen., se declară şedinţă secretă şi se trece la evacuarea sălii de judecată, fără să se dea cuvântul părţilor prezente şi fără să se arate motivul pentru
14
care se declară şedinţă secretă, precum şi dacă şedinţa secretă este doar pentru acest termen de judecată sau pentru întreaga durată a procesului, întrucât instanţa la cererea părţilor, a procurorului sau din oficiu, poate declara şedinţă secretă pe tot parcursul procesului sau pentru o anumită parte a judecăţii, iar şedinţa secretă se declară în şedinţă publică după ascultarea părţilor şi a procurorului (art.290 al.2,3 C.pr.pen.).
Aceleaşi deficienţe se constată şi la termenele ulterioare de judecată din
7.11.2006, 28.11.2006 şi 19.12.2006 termene la care s-a declarat şedinţă secretă fără să fie audiate părţile prezente şi procurorul, fără să se reţină motivul pentru care s-a declarat şedinţă secretă şi fără să se precizeze dacă şedinţa secretă este doar pentru termenele la care s-a luat această măsură sau pe întreaga perioadă a procesului.
La termenul de judecată din data de 30.01.2007, în partea introductivă a încheierii de şedinţă se reţine şedinţă secretă, după care apelul nominal al părţilor se face în şedinţă publică şi ulterior în baza art.290 C.pr.pen., se declară şedinţă secretă şi se dispune evacuarea sălii de judecată fără să se motiveze pentru ce se declară şedinţă secretă şi dacă această măsură este pentru termenul de judecată din data de
30.01.2007 sau şi pentru termenele ulterioare.
La termenul de judecată din 06.02.2007 în partea introductivă a încheierii se reţine şedinţă secretă, după care apelul părţilor se face în şedinţă publică, la fel şi dezbaterile de la acest termen de judecată au avut loc tot în şedinţă publică când s-a amânat cauzat pentru data de 13.02.2007.
La acest ultim termen în partea introductivă a încheierii de şedinţă se reţine şedinţă secretă după care apelul nominal al părţilor se face în şedinţă publică şi tot în şedinţă publică sunt audiaţi martorii prezenţi, după care se trece la dezbaterea cauzei în fond, tot în şedinţă publică, şi se amână pronunţarea pentru data de 21.02.2007.
La termenul de judecată din 21.02.2007 când are loc pronunţarea sentinţei în partea introductivă a acesteia se reţine şedinţa secretă din data de 21.02.2007, după care se arată că dezbaterea cauzei şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 13.02.2007.
Nu înţelegem de ce la termenul de judecată din 21.02.2007 s-a reţinut şedinţă secretă când la acest termen de judecată nu a avut loc nici o dezbatere, doar sa ţinut seama de susţinerile şi concluziile părţilor de la termenul de judecată anterior.
Cum publicitatea şedinţei de judecată constituie regula, iar dispoziţiile referitoare la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute potrivit art.197 al.2 C.pr.pen., apreciem că faţă de încălcarea disp.art.290
C.pr.pen., de către instanţa de fond suntem în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra modalităţii în care instanţa de fond a restrâns publicitatea şedinţelor de judecată întrucât aceasta nu a arătat în ce constă atingerea adusă părţii vătămate, iar în ceea ce priveşte obiectul cauzei (infracţiunea de viol) aceasta nu atrage automat declararea şedinţei secrete şi pe de altă parte nu a ascultat pe partea vătămată, pe apărătorii inculpaţilor şi pe procuror cu privire la această măsură.
La fel instanţa de fond nu a precizat dacă şedinţa secretă este doar pentru termenul la care s-a declarat publicitate restrânsă sau şi pentru termenele ulterioare, deşi aveau această obligaţie potrivit disp.art.290 al.2 C.pr.pen.
Faţă de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen., recursurile formulate de cei doi inculpaţi împotriva deciziei penale nr.181 din 14.06.2007 a Tribunalului Maramureş au fost admise, iar această decizie a fost casată împreună cu sentinţa penală nr.286 din 21.02.2007 a Judecătoriei Baia Mare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Baia Mare, întrucât în cauză există motivul de casare prev.de art.385/9 pct.4 C.pr.pen., referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
15
Decizia penală nr. 674/R/14.11.2007
| ← Plângere în contra încheierii de carte funciară.... | Proces echitabil. Drept la apărare. Respectarea principiilor... → |
|---|
