Pensie de întreţinere datorată de părinte pentru un copil
| Comentarii |
|
Înţelesul noţiunii de „până la o pătrime din venitul părintelui”
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 1207 din 8 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 681/20.03.2013 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pronunţată în dosar nr s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei P.I..
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta P.I. şi în consecinţă:
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 22.08.2004 în faţa ofiţerului de stare civilă de pe lângă Primăria comunei Vişeu de Jos, din vina ambelor părţi; pârâta reclamantă va purta numele de „P”, avut şi înainte de încheierea căsătoriei; s-a stabilit locuinţa minorei P.C.L. născută la data de 10 iulie 2007, la locuinţa pârâtei reclamante, comuna Vişeu de Jos, ..., judeţul Maramureş, urmând ca autoritatea părintească privind pe minoră să fie exercitată de ambii părinţi, reclamant şi pârâtă.
A fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei cu titlu de pensie de întreţinere pe seama minorei, suma de 178 lei lunar, începând cu data intentării acţiunii (12.11.2012) până la majorat sau noi dispoziţiuni.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„Prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă în dosar cu nr. de mai sus, reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâta P.I., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va da în urma administrării probelor, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 22.08.2004 în faţa ofiţerului de stare civilă de pe lângă Primăria comunei Vişeu de Jos, din vina exclusivă a pârâtei, pârâta să îşi reia numele purtat anterior căsătoriei acela de „P.”, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora P.C.L. născută la data de 10 iulie 2007,să fie făcută de ambii părinţi, să se stabilească domiciliul minorei la domiciliul mamei, pârâta, urmând ca reclamantul să plătească minorei cu titlu de pensie de întreţinere, o sumă pe care instanţa va stabili. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2004, din căsătorie rezultând minora P.C.L.; părţile au locuit la părinţii pârâtei până în urmă cu 5 luni, dată de la care reclamantul a părăsit domiciliul conjugal mutându-se la părinţi, după care a plecat în Italia.
Motivele care l-au determinat să ia această hotărâre se datorează faptului că pârâta a intrat în relaţii extraconjugale cu un alt bărbat, şi-a schimbat comportamentul faţă de reclamant, constatând aceasta în urma unei vizite ce a făcut-o minorei, relaţiile extraconjugale fiind cunoscute şi în comunitatea din care fac parte.
În probaţiune reclamantul a depus certificatul de naştere a minorei şi de căsătorie a părţilor, iar în temeiul art.614 Cod procedură civilă, reclamantul mandatează pe avocat S.C.M.L. să îl reprezinte, acesta făcând dovada rezidenţei în Italia.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant ca nefondată şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Cele menţionate de reclamant în acţiune, că pârâta ar avea relaţii extraconjugale, sunt simple supoziţii, acestea neavând acoperire în realitate. Altele sunt motivele reale pentru care părţile s-au despărţit în fapt.
Odată cu întâmpinarea pârâta depune şi cerere reconvenţională, prin care solicită desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, din culpa exclusivă a reclamantului pârât. Celelalte petite practic sunt identice cu petitele formulate de reclamant în acţiune (cu privire la nume, minor, exercitarea autorităţii părinteşti, pensie de întreţinere).
În motivarea cererii reconvenţionale pârâta reclamantă reconvenţional a arătat că de circa un an de zile au început neînţelegerile dintre părţi, reclamantul a început să provoace în mod nejustificat scandal, să o jignească în permanenţă, adresându-i cuvinte jignitoare (curvă, handicapată, tâmpită), iar în una din ocazii a şi lovit-o. Reclamantul a omis să menţioneze în acţiune că el are o legătură extraconjugală, cu o fostă prietenă a ei, care se găseşte la muncă în Irlanda, legătură care există de circa doi ani. Mai mult, reclamantul frecventează localuri de noapte în compania altor femei, acesta nefiind preocupat de familie, de întreţinerea acesteia, veniturile obţinute folosindu-le doar în interes personal.
Pârâta mai arată că, are alte preocupări decât cele pe care le-a menţionat reclamantul, desăvârşindu-şi studiile, absolvind mai multe facultăţi, în prezent frecventând Facultatea de farmacie şi Medicină Dentară.
În probaţiune a depus adeverinţa de studii, diplome de licenţă, carnet de muncă.
Instanţa, văzând susţinerile părţilor dispune autorităţii tutelare din cadrul Primăriei Vişeu de Jos, să efectueze în cauză anchetă socială la domiciliul menţionat de părţi.
La termenul din 12.12.2012, instanţa a admis proba cu martori solicitată de părţi şi de asemenea la acelaşi termen instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la reşedinţa pârâtei reclamante , din municipiul Arad.
La termenul din 30.01.2013 instanţa a audiat în cauză pe martorii propuşi de reclamant P. F. şi martorul P. I., propus de pârâtă.
La acelaşi termen, faţă de solicitarea părţilor instanţa suplimentează probatoriul în sensul că admite proba cu câte un martor în favoarea fiecăreia din părţi, în cauză fiind audiat la termenul din 6.03.2013 martorul T.V., propus de reclamant iar la termenul din 20.03.2013 audiază martora P.I., propusă de pârâta reclamantă.
Instanţa, văzând susţinerile părţilor, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, anchetele psiho-sociale depuse, a reţinut următoarea stare de fapt:
Aşa cum menţionează părţile în acţiune, respectiv în cererea reconvenţională, acestea s-au căsătorit în data de 22.08.2004, din căsătorie rezultând minora P.C.L.. Neînţelegerile dintre părţi au început în urmă cu circa un an de zile, din probele administrate rezultând faptul că , părţile se suspectau reciproc de infidelitate, martorii reclamantului, în declaraţia dată arătând că în localitate se zvonea că pârâta reclamantă reconvenţional ar frecventa compania altui bărbat, iar martorii propuşi de pârâta reclamantă, în declaraţia dată în faţa instanţei arată că reclamantul pârât ar fi avut înainte de căsătoriei legături strânse cu o altă femeie şi ar fi păstrat şi după căsătorie acele legături .
Pe acest fond neînţelegerile dintre părţi s-au agravat, aceste neînţelegeri au dus la certuri ce au determinat plecarea reclamantului pârât de la domiciliul conjugal, acesta fiind la părinţii pârâtei reclamante; după plecare de la domiciliul conjugal aşa cum rezultă din actele depuse, reclamantul pârât s-a stabilit în Italia.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa, a constatat că relaţiile de căsnicie dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând continua, motiv pentru care văzând prevederile art. 373 lit. b, raportat, la art. 379 alin. 1 Cod civil, instanţa a admis acţiunea şi cererea reconvenţională, şi a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, din vina ambelor părţi, din probele administrate şi menţionate mai sus, rezultând aceasta.
Cu privire la minor, între părţi există un consens în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, respectiv stabilirea domiciliului minorei, motiv pentru care instanţa a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambele părţi, iar locuinţa minorei să fie stabilit la domiciliul pârâtei
În ceea ce priveşte obligarea reclamantului pârât la pensia de întreţinere, în cauză, apărătorul pârâtei reclamante a depus la dosar o statistică privind salariul minim în statele Uniunii Europene, solicitând ca reclamantul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere pe seama minorei , al cărui cuantum să fie calculat în funcţie de salariul minim din Italia, locul de rezidenţă al reclamantului pârât.
Faţă de faptul că pârâta reclamantă nu a făcut dovada în cauză că reclamantul pârât ar fi salariat, ar obţine venituri în Italia, instanţa a respins acest capăt de cerere formulat de pârâta reclamanta reconvenţional calculând cuantumul pensiei de întreţinere la care urmează să fie obligat reclamantul pârât, la cuantumul salarului minim pe economie din România.
Cu privire la nume, instanţa a constatat că pârâta şi înainte de căsătorie purta tot numele de P., urmând să menţină acest nume.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, nefiind solicitate”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta P.I., _solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate si rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul-intimat şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin notele de şedinţă, intimatul a învederat instanţei că: încă de la pronunţarea hotărârii instanţei de fond intimatul a contribuit la cheltuielile privind creşterea si întreţinerea minorei cu suma de 50 euro/luna, la care s-au adăugat pachete cu alimente si îmbrăcăminte, minora fiind de sărbătorile pascale in Italia la intimat.
Prin decizia civilă nr. 274/A/19.06.2014 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în
dosar nr s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a
fost obligat reclamantul P.G. la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru minora P.C.L., născută la data de 10 iunie 2007, în cuantum de 200 euro lunar, începând cu data introducerii acţiunii: 12.11.2012 şi până la majoratul acesteia sau noi dispoziţiuni.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 681/20.03.2013, care nu contravin prezentei decizii.
A fost obligat intimatul-reclamant P.G. la plata către apelanta P.I. a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia pronunţată, Tribunalul a reţinut, în considerentele acesteia, următoarele:
„Singura critică adusă sentinţei de către apelantă se referă la cuantumul pensiei de întreţinere stabilit de prima instanţă.
Critica formulată prin motivele de apel este întemeiată, prima instanţă în mod eronat s-a raportat la venitul minim pe economia naţională din România, atunci când a stabilit pensia de întreţinere pentru minoră, deoarece, din actele de la dosar, din probele administrate, rezultă că intimatul lucrează în Italia.
Potrivit documentelor comunicate de către Tribunalul din Brescia, conform Regulamentului CE nr. 1206/2001, intimatul este angajat în Italia, la societatea M. SRL, din data de 27.06.2012, realizând un venit net pe statul de plată de 1440 euro în septembrie 2013, 1.202 euro în octombrie 2013, 1.361 euro în noiembrie 2013, 1097 euro în decembrie 2013, plus 836 euro în decembrie 2013, 1145 euro în ianuarie 2014, 1438 euro în februarie 2014 - filele 93-104 în apel, media veniturilor pe 6 luni fiind de: 1,419,833 euro lunar.
Codul civil arată în art. 529 că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cerere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1).
Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii (alin. 2)
Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat (alin. 3).
Modalităţile de executare ale obligaţiei de întreţinere sunt prevăzute în art. 530 Cod civil. Astfel, obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională (alin. 1).
Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani (alin. 2).
Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinerea (alin. 3).
Dispoziţiile art. 529 alin. 2 şi 3 rămân aplicabile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 531 Cod civil, dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere (alin. 1)
Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei (alin. 2).
În conformitate cu dispoziţiile art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.
În speţă, intimatul nu a depus la dosar înscrisuri, nu a propus probe în dovedirea susţinerilor din notele de şedinţă privind obligaţiile invocate, prin urmare nu a probat existenţa unor obligaţii în sensul art.527 şi 529 Cod civil.
Plata pensiei de întreţinere în folosul minorei, fiind o obligaţie care incumbă părintelui său în temeiul legii este independentă de existenţa unor cheltuieli pe care părintele le-ar avea de efectuat, cheltuieli provocate de acesta, sau de împrejurarea că părintele are sau nu legături personale cu minorul.
În aplicarea art. 527, 529 Cod civil, se impune a se avea în vedere principiul potrivit căruia copiii au dreptul să se bucure de condiţiile materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lor ci şi posibilităţilor materiale ale părinţilor, indiferent dacă aceştia convieţuiesc sau nu.
Împrejurările invocate de intimat prin notele de şedinţă nu sunt de natură să justifice posibilitatea de a fi afectate creşterea şi educarea minorei şi contribuţia tatălui la îngrijirea minorei.
Intimatului îi revine obligaţia legală de a contribui la creşterea şi educarea minorei, iar cuantumul contribuţiei se stabileşte în funcţie de venitul net al intimatului, fiind irelevante cheltuielile asumate de intimat în pofida faptului că o are în întreţinere pe minoră.
La stabilirea cuantumului pensie de întreţinere se impune a se avea în vedere vârsta minorei şi nevoile acesteia, în vederea asigurării unei creşteri şi dezvoltări armonioase.
Aşa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite apelul declarat de către apelanta-pârâtă P.I. şi va schimba în parte sentinţa atacată, în sensul stabilirii pensiei de întreţinere în sarcina intimatului P.G. pentru minora P.C.L. la suma de 200 euro lunar, începând cu data introducerii acţiunii: 12 noiembrie 2012 şi până la majorat sau noi dispoziţiuni.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, intimatul va fi obligat la plata către apelantă a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând: 1500 lei onorariu de avocat şi 200 lei costul traducerilor din limba italiană, cheltuieli de judecată justificate cu chitanţele aflate la dosarul de apel filele 165-166.
Intimatul datorează cheltuielile de judecată solicitate de apelantă, fiind irelevantă poziţia sa exprimată abia prin notele de şedinţă depuse la dosar în data de 12.05.2014. Intimatul nu a fost de acord cu admiterea apelului la prima zi de înfăţişare iar în materia obligaţiilor de întreţinere intimatul este de drept pus în întârziere, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 275 Cod procedură civilă 1865”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, _pârâta P.I., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării intimatului P.G. la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei P.C.L. (născută la 10.07.2007), într-un cuantum de 395 euro lunar, începând cu data introducerii acţiunii (12.11.2012) si până la majorat sau noi dispoziţiuni. Cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei (onorar avocat conform chitanţei anexate).
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia civilă atacată a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei apelate care a fost schimbată în parte în sensul obligării intimatului P.G. la plata în favoarea fiicei sale, P.C.L., a sumei de 200 euro/luna începând cu data intentării acţiunii si până la majorat sau noi dispoziţiuni.
Hotărârea atacata este nefondata pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa fondului, Judecătoria Vişeu de Sus, l-a obligat iniţial pe intimat la plata unei pensii de întreţinere in favoarea minorei intr-un cuantum de 178 lei, urmare a faptului ca intimatul a susţinut in permanenţă ca nu lucrează in Italia si ca nu realizează venituri cu toate ca intimatul nu s-a prezentat la niciun termen si se cunoştea ca el este plecat la munca in Italia.
Drept urmare, instanţa de fond a avut drept criteriu de apreciere si stabilire al cuantumului pensiei de întreţinere salariul minim pe economia naţionala.
Fiind nemulţumita de hotărârea pronunţată, pârâta a declarat apel in cauza, apel admis prin decizia civilă nr. 274/A/2014 a Tribunalului Maramureş, care a decis obligarea intimatului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 200 euro/luna.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de apel a avut in vedere răspunsul Tribunalului din Brescia, urmare a solicitării adresate in conformitate cu dispoziţiile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1206/2011 privind cooperarea intre instanţele statelor membre ale U.E. in domeniul obţinerii de probe in materie civila sau comerciala.
În acest sens, instanţa de apel a stabilit ca intimatul are o medie a veniturilor în perioada septembrie 2013 - februarie 2014 de 1419,833 euro, ceea ce a condus ca la pronunţarea hotărârii sa fie stabilit un cuantum al pensiei de întreţinere de 200 euro lunar.
În motivarea hotărârii au fost invocate dispoziţiile art. 529, 531, 527 alin. 2 C.civ. si s-a stabilit ca, potrivit dispoziţiilor legale amintite, întreţinerea datorata de către părinte se stabileşte pana la !4 din venitul sau lunar net si nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Totuşi instanţa, dintr-o regretabila eroare, a calculat greşit media veniturilor nete ale intimatului pentru perioada Septembrie 2013 - Februarie 2014 in condiţiile in care la dosarul cauzei exista un act din care rezulta ca venitul net total al intimatului este de 9501,73 euro (septembrie 2013 - 1403,43 euro, octombrie 2013 - 1403,43 euro, noiembrie 2013 - 1536,62 euro, decembrie 2013 - 2362,45 euro, ianuarie 2014 - 1381,28 euro si februarie 2014 -1414,52 euro).
Astfel media veniturilor nete realizate de către intimat pe cele 6 luni este de 1583,62 euro si nicidecum 1419,833 euro, ceea ce conduce spre un cuantum al maxim al pensiei de întreţinere de 395,90 euro.
Raportat la datele din dosarul cauzei, la opoziţia constanta a intimatului până înainte de finalizarea cauzei este necesar ca pensia de întreţinere sa fie stabilita la un cuantum majorat având in vedere interesul superior al minorei, cât şi dispoziţiile art. 1 alin. 1, art.2 alin. 1 şi 2, art. 5, art. 30 alin. 2 si art. 31 alin. 1 si 2 din Legea nr. 272/2004 .
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul reclamant P.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Conform art. 527 alin. 2 din NCC, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinere, se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatea de realizare a acestora, urmând sa fie avute in vedere si celelalte obligaţii ale sale.
In ce priveşte solicitarea recurentei de stabilire a pensiei de întreţinere la nivelul sumei de 395 euro/luna, se învederează instanţei ca acesta este un cuantum maxim ori, in speţa de fata, raportat la nevoile minorei si la posibilităţile de achitare a acestei sume de către reclamant, este exagerat de mare.
În lunile de vara, reclamantul înregistrează venituri conform adeverinţei de venit comunicata de societatea angajatoare, iar in lunile de iarna, salariul este mult diminuat.
In adeverinţa de venit aflata la dosarul cauzei a fost indicat inclusiv al 13-lea salar, la calcularea mediei veniturilor fiind luat in considerare si acest salar, ceea ce considera intimatul că nu este corect.
Câtă vreme acest calcul se refera de fapt la 13 luni (incluzând si venitul conform celui de-al 13-lea salar) este normal ca media veniturilor sa fie foarte mare.
Chiar si aşa, reclamantul a înţeles să nu atace cu recurs hotărârea pronunţata de Tribunalul Maramureş, fiind de acord a plăti pensie de întreţinere in cuantum de 200 euro, insa recurenta, profitând de buna credinţa a acestuia, faţă de minora, forţează lucrurile, solicitând suma maxima.
Recursul este nefondat.
Recurenta a susţinut că decizia Tribunalului Maramureş este nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 529, art. 531 şi art. 527 alin. 2 C.civ., motivat pe faptul că, dintr-o regretabilă eroare de calcul, instanţa a calculat greşit media veniturilor nete ale intimatului pentru perioada septembrie 2013 - februarie 2014, în condiţiile în care, la dosarul cauzei, exista un act din care rezulta clar că venitul net total al intimatului este de 9.501,73 Euro, astfel încât, media veniturilor nete realizate de intimat pe cele 6 luni este de
1.583,62 euro, şi nicidecum de 1.419,833 euro, cum eronat a calculat instanţa de apel.
La termenul de judecată din data de 08.10.2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii acelor motive de recurs prin care se critică calculul matematic eronat efectuat de către instanţa de apel, respectiv, prin care se invocă regretabila eroare de calcul matematic săvârşită de către Tribunal, excepţie care urmează să fie admisă, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:
Susţinerile recurentei, cu privire la cuantumul total al venitului net realizat de intimat, astfel cum acesta este atestat de înscrisul de la fila 96 dosar apel, respectiv, cu privire la media veniturilor nete realizate de către intimat în perioada celor 6 luni evidenţiate în acelaşi înscris, sunt reale, însă, ele nu pot face obiect al analizei în prezentul demers procesual, întrucât, aceste critici nu se circumscriu unor motive de veritabile nelegalitate ale hotărârii recurate, dintre cele la care face trimitere expresă şi limitativă textul art. 304 pct. 9
C.pr.civ.
Astfel, prin eroarea de calcul matematic săvârşită de către instanţa de apel nu s-a încălcat sau aplicat greşit legea, iar prin această eroare de calcul hotărârea pronunţată nu a fost lipsită de temei legal.
Toate aceste critici din recurs, prin care se invocă eroarea de calcul matematic săvârşită de către instanţa de apel se circumscriu, în mod cert, nu unor motive de nelegalitate a hotărârii recurate, ci unor motive întemeiate pe dispoziţiile art. 281 C.pr.civ., reprezentând practic critici ce vizează îndreptarea unei erori materiale de calcul matematic strecurată în decizia instanţei de apel.
Aşa fiind, în privinţa acestor critici din recurs, care se circumscriu dispoziţiilor art. 281 C.pr.civ., şi care, pe cale de consecinţă, nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată la termenul de judecată din 08.10.2014.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că este în interesul superior al minorei - prin prisma art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 şi 2, art. 5, art. 30 alin. 2 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 272/2004 -, ca pensia de întreţinere să fie stabilită la un cuantum majorat, de 395,90 euro (reprezentând H din media veniturilor nete realizate de intimat în termenul de 6 luni, şi care este de 1.583,62 euro), Curtea constată că aceasta este nefondată prin prisma art. 529 C.civ., text legal care prevede în alinatul 1 că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar atunci când întreţinerea este datorată de părinte - potrivit aliniatului 2 -, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Prin urmare, întreţinerea datorată de către părinte pentru un singur copil poate fi stabilită până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui, iar în niciun caz în cuantum de fix o pătrime, la stabilirea acestui cuantum de până la o pătrime instanţa urmând să ţină seama atât de nevoia celui care cere pensia de întreţinere, cât şi de mijloacele celui care urmează a o plăti.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse şi a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge prezentul recurs.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Autoritate părintească. Regula exercitării de către ambii părinţi | Expropriere. Aplicarea legii în timp. Termen de contestare a... → |
|---|
