Despăgubiri solicitate pentru limitarea dreptului de proprietate. acţiune respinsă
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 715 din data de 08.06.2018
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. .../306/2015, prin declinarea competenței de către Judecătoria Sibiu, reclamanții A.A. și B.B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. "X"; S.A. ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta din urmă să fie obligată să le plătească suma de … €, echivalent cu … lei, cu titlu de despăgubiri pentru trecerea unor conducte de gaz pe terenurile, proprietatea lor.
În motivarea acțiunii se arată că, reclamanții au achiziționat, în vederea edificării unei case, două terenuri în suprafață totală de 4400 mp înscrise în CF 88 Sibiu nr. top 3/1 nr. cadastral 5 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11/2005 și în CF 90 cad 7 dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 27/2004.
Prin HCL nr. … din2013 s-a aprobat documentația de urbanism PUZ +RLU - zona de urbanizare - locuințe cu regim redus de înălțime în Sibiu, zona străzii …, prin care, la art.5 s-a arătat că pentru parcela 3 (în suprafață de 10105 mp) se menține interdicția de construire impusă de S.C. "X"; S.A., aceasta fiind propusă ca zonă verde.
Întrucât parcela nu era altfel identificată nu au avut cunoștință ca îi afectează, ca urmare în anul 2015, dorind să construiesc un imobil pe terenul proprietatea mea, am solicitat certificat de urbanism în acest scop.
La 01.01.2015 sub nr. 2 li s-a eliberat certificatul de urbanism prin care se arată că nu pot construi pentru că există această interdicție de construire impusă de S.C "X"; S.A.
Abia cu această ocazie au aflat care este situația reală a terenului și faptul că este afectat de o mare conducta de gaz care alimentează întreaga zonă.
Art. 621 din Codul civil reglementează Dreptul de trecere pentru utilități.
Potrivit acestui text legal (1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare care deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zona, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
(2) Această obligație subzista numai pentru situația în care trecerea prin alta parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
(3) In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Daca este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie sa fie și prealabilă.
Din alineatul 3 al textului rezultă clar că proprietarul rețelei de utilități trebuie să despăgubească pe proprietarul fondului afectat, indiferent de data la care au fost efectuate rețelele, deosebirea constând în aceea că, pentru rețelele noi, despăgubirea trebuie să fie prealabilă.
Art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului garantează, în substanța, dreptul de proprietate , Acest text conține trei norme distincte: prima, care sc exprima in prima fraza a primului alineat si îmbracă un caracter general, enunța principiul respectării proprietății; a doua, care figurează in a doua fraza a aceluiași alineat, vizează privarea de proprietate si o subordonează anumitor condiții; in ceea ce privește pe cea de-a treia, consemnata in al doilea alineat, ca recunoaște Statelor contractante puterea de a reglementa folosința bunurilor, in conformitate eu interesul general sau pentru asigurarea plații impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Totuși cele trei reguli nu suni distincte, in sensul ca ele nu ar avea legătura intre ele; cea de-a doua si cea de-a treia se refera la cazurile speciale de atingere a dreptului la respectarea bunurilor si trebuie interpretate in lumina principiului general enunțat in prima refula. De aici trebuie căutat daca a fost menținut un just echilibru intre exigentele de interes general ale comunității si imperativele de salvgardare a dreptului fundamental al solicitantului (V. Sporrong si Lonnroth c/a Suedia, hotărârea din 23.09.1982).
In cauza de față, consideră că se impune plata de despăgubiri pentru ca interesul general deservit de trecerea conductei nu poate să le afecteze dreptul de proprietate. De fapt, a operat o expropriere fără a fi despăgubiți. Autoritatea publica locală, împreuna cu proprietarul conductei de gaz, a dispus asupra terenului, stabilind că acesta va fi spațiu verde pentru un nou cartier de locuințe. Culpa lor rezidă și din faptul că nu au făcut publicitate acestei interdicții care nu se regăsește la OCPI, nefiind înscrisă în cartea funciară a terenului pentru ca aceștia să o pot cunoaște înainte de a cumpăra.
În drept, invocă art. 621 Cod civil, Constituția Romanici si CEDO.
Pârâta S.C. "X"; S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, avându-se în vedere următoarele:
S.C. "X"; S.A. s-a înființat prin H.G. nr. 334/2000, privind reorganizarea Societății Naționale de gaze Naturale "Romgaz" S.A. având ca obiect principal de activitate transportul gazelor naturale prin SNT, activitate ce constituie serviciu public de interes național (art. 125 din Legea nr. 123/2012 ), este operatorul licențiat de transport gaze naturale, calitate în care răspunde de funcționarea Sistemului Național de Transport gaze naturale (S.N.T.) în condiții de siguranță respectând reglementările, instrucțiunile și prescripțiile tehnice în vigoare.
Referitor la regimul juridic al conductelor de transport gaze naturale și al instalațiilor aferente acestora arătăm că acestea sunt parte componentă a Sistemului Național de Transport al gazelor naturale, aparțin proprietății publice a statului conform, art. 125 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 și art. 861 din codul civil motiv pentru care acestea sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Prin HG nr. 668/2002 a fost aprobat Acordul de concesiune a conductelor magistrale, instalațiilor, echipamentelor și dotărilor aferente Sistemului Național de Transport Gaze Naturale (S.N.T.) și a activității de operare a S.N.T., încheiat între Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) în calitate de concedent și S.N.T.G.N. Transgaz S.A. Mediaș, în calitate de concesionar.
Art. 2.3 prevede că "Sistemul Național de Transport este unic și indivizibil. Bunurile care constituie obiectul concesiunii sunt prevăzute în anexa 2. Orice reabilitare, modernizare sau dezvoltare adusă acestuia va fi încorporată sistemului și considerată ca făcând parte integrantă din acesta ele revenind concedentului la momentul încetării concesiunii."
In anul 1965 și anul 1988 întreprinderea de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan Mediaș antecesoarea Transgaz a construit pe terenurile reclamanților două conducte de legătură între Stația de Reglare Măsură Sibiu I și Stația de Reglare Măsură Sibiu II conducte care alimentează cu gaze naturale Municipiul Sibiu.
Conductele de transport gaze naturale 2 Sibiu I- Sibiu II și conducta 2 Sibiu I- Sibiu II dublată sunt inserate la poziția nr. 2 și respectiv poziția nr. 3 în Anexa nr. 2A la Acordul de concesiune în Lista cu inventarul bunurilor de retur aferente domeniului public al statului ce fac obiectul concesiunii;
Potrivit art. 109 din Legea nr. 123/2012, asupra terenurilor și a altor bunuri proprietate publică și proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, de dreptul de uz, dreptul de servitute legală de trecere, dreptul de restrângere sau încetarea unor activități precum și dreptul de acces la utilitățile publice. Conținutul dreptului de servitute legală de trecere este detaliat în art. 112 din Legea nr. 123/2012, în sensul că prin acest drept se înțelege dreptul de a instala rețele, conducte, linii, stâlpi și alte echipamente aferente capacității, precum și dreptul de acces la locul unde acestea sunt instalate.
La data când reclamanții au devenit proprietari asupra terenurilor înscrise în cărțile funciare nr. 90 nr. cad. 7 respectiv cartea funciară nr. 88 nr. cad. 5, respectiv anul 2004 și anul 2005 acestea erau grevate de sarcini care sunt opozabile reclamațiilor fără înscriere în cărțile funciare, conform art. 28 din legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (în forma de la data de 06.06.2005) în care se prevede că "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când sunt dobândite de către stat prin efectul legii, iar aceleași drepturi sunt menținute și în art. 113 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.
În ceea privește solicitarea reclamanților, la plata de către Transgaz a unor despăgubiri pentru trecerea conductelor de transport gaze naturale pe terenul acestora, consideră că această solicitare este nejustificată deoarece în art. 113 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale este prevăzut Hazul în care se acordă despăgubiri proprietarilor de teren și anume : "Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru dezvoltare, modernizare, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea I obiectivelor/sistemelor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii", iar în cazul de față SNTGN Transgaz SA nu a efectuat lucrări pe terenul reclamanților și ca urmare nu se pot acorda despăgubiri acestora.
Conducta de transport gaze naturale de Ø12 Sibiu l - Sibiu II a fost amplasată în teren în anul 1965 (conform anexa 2A la acordul de concesiune - poziția nr. 2) având la bază toate avizele necesare la acea dată, iar între anii 1974 - 1975 a avut loc lucrarea de reparație a acestei conducte, sens în care au depus la dosarul cauzei Decretul Prezidențial privind scoaterea temporară a terenului pentru lucrarea de reparație a conductei de gaz metan în perioada 1974 - 1975 prin care au fost scoase din circuitul agricol terenurile de pe raza județului Sibiu și Procesul Verbal de transmitere temporara încheiat la data de 14.03.1974 între I.A.S. Sibiu - Departamentul Agricol de Stat și întreprinderea de Exploatare a Conductelor magistrale de gaz metan Mediaș I care are ca obiect sistematizarea alimentării cu gaze a Municipiului Sibiu; Conducta 012 Sibiu I - Sibiu II dublată a fost amplasată în teren în anul 1988 (conform anexa 2A la acordul de concesiune - poziția nr. 583) având la bază toate avizele necesare la acea dată sens în care au depus la dosarul cauzei Decretul Prezidențial privind scoaterea temporară a terenului necesar montării unor conducte de gaz metan în anul 1983 prin care au fost scoase din circuitul agricol terenurile de pe raza județului Sibiu necesare construirii acestei conducte, Avizul favorabil nr. 1192 din 26 octombrie 1981 emis de Direcția Generală pentru Agricultură își Industrie Alimentară Sibiu privind amplasarea acestei conducte, Procesul Verbal de transmitere a terenurilor pentru montarea conductei încheiat la data de 26.10.1981 între I.A.S. Sibiu - Departamentul Agricol de Stat și întreprinderea de Exploatare a Conductelor magistrale de gaz metan Mediaș.
Ca urmare la data amplasării acestor conducte pe terenul reclamanților, respectiv anul 1965 si anul 1988 aceștia nu erau proprietari pe aceste terenuri ei devenind proprietari în anul 2004 și respectiv anul 2005 iar vânzătorii respectiv, dl. X.X. și d-na. Y.Y. i-au garantat pe cumpărătorii A.A. și B.B. de evicțiune totală motiv pentru care dacă aceștia se consideră prejudiciați ar trebui să se îndrepte cu o acțiune împotriva vânzătorilor. În cazul în care reclamanții doresc să edifice o construcție pe aceste terenuri, aceștia au posibilitatea să devieze aceste conducte de transport gaze naturale, posibilitate prevăzută în art. 190 lit. a) din Legea nr. 1123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale care prevede în mod expres: " în cazul în care, în mod excepțional, este necesar ca pe terenul pe care sunt amplasate acestea să se execute o construcție, Solicitantul va suporta toate cheltuielile aferente modificărilor necesare, cu respectarea tuturor prevederilor referitoare la proiectarea și execuția lucrărilor în sectorul gazelor naturale șl sub condiția cedării în patrimoniu operatorului a bunului rezultat":
În ceea ce privește invocarea de către reclamanți a prevederilor art. 621 din Codul Civil care reglementează "dreptul de trecere pentru utilități"; precizează:
art. 59 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, publicată în Monitorul Oficial nr. 409/10.06.2011 se prevede că: "dispozițiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior datei intrării în vigoare a acestuia", iar în cazul de față cele două conducte de transport gaze naturale au fost construite în anul 1965 și 1988 înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil ca urmare nu sunt incidente în această cauză dispozițiile art. 621 Cod civil.
Cu privire la invocarea de către reclamanți a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului referitor la protecția proprietății precizează:
Curtea Constituțională a stabilit că legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității, măsuri de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. Astfel, dacă privarea de proprietate a fost făcuta într-un anumit context politic economic sau social sau dacă răspunde unei utilități publice așa cum prevede art. 1 la Protocolul 1 la Convenție profitând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane această privare poate fi făcută de fiecare stat membru în parte. în vederea realizării scopului ei legitim măsura privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru" între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. In această materie, legea română, respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece Protocolul prevede că "orice ingerință adusă dreptului de proprietate trebuie să fie justificată de un caz de utilitate publică", ori în speță, activitatea de transport al gazelor naturale este un serviciu public de interes național, iar sistemul de transport gaze naturale este parte componentă a proprietății publice a statului.
Art. 555 din Codul civil prevede că "proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege" iar proprietarul este ținut să respecte în condițiile și în limitele determinate de lege drepturile terților asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane, lucrărilor și instalațiilor subterane și altor asemenea. Limitările la care se face trimitere prin art. 559 din Codul civil sunt stabilite în interes public șl privesc dreptul de proprietate pe care statul îl are asupra unora din resursele subsolului, despre care se face vorbire în alin. (2) al art. 559 din cod, dar și dreptul de proprietate asupra lucrărilor și a instalațiilor subterane pe care autoritățile publice le pot efectua în subsolul oricărei proprietăți. în temeiul art. 44 alin. (5) din Constituție. Teza a ll-a a art. 559 alin. (2) din codul civil îl obligă pe proprietarul terenului să respecte drepturile terților asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane, lucrărilor și instalațiilor subterane și altora asemenea, în condițiile și în limitele determinate de lege.
În drept: Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 modificată; Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și cea cu efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor.
Din actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții A.A. și B.B. au cumpărat, în anul 2004, un teren în suprafață de 2200 mp înscris în CF 65 Sibiu nr. top. 32/3 , cad. 7 . În anul 2005 reclamanții au mai cumpărat un teren în suprafață de 2200 mp înscris în CF 26 Sibiu, nr. top 32/2, cad 5. Terenurile sunt alipite și sunt situate în intravilanul municipiului Sibiu
În anul 2015 reclamanții au solicitat eliberarea unui certificat de urbanism ocazie cu care au aflat că pentru terenurile lor există interdicție de construire fiind propusă ca zonă verde conform PUZ aprobat prin HCL nr. … din 2013, terenurile fiind traversate de două conducte de gaz metan.
Pârâta a confirmat că pe terenurile în litigiu sunt amplasate două conducte de transport gaze naturale, conducta cu Ø 12 Sibiu I - Sibiu II, fiind amplasată în teren, în anul 1965 iar în prezent, conform expertizei (f. 76), este dezactivată, iar cealaltă conductă, tot cu Ø 12, a fost amplasată în anul 1988 și este utilizată pentru alimentarea cu gaze naturale a orașului Sibiu.
Lucrările de amplasare ale ambelor conducte s-au făcut după obținerea tuturor avizelor și aprobărilor necesare, conform legislației în vigoare la acel moment, terenurile fiind atunci în proprietatea statului român.
Din cele ce preced se constată că acțiunea nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Mai întâi se impune a fi clarificat care sunt dispozițiile legale care reglementează raportul juridic dedus judecății.
În acest sens tribunalul reține că, raportul juridic litigios s-a născut în anul 2004 odată cu achiziționarea primului teren de către reclamanți la acea dată fiind în vigoare prevederile Legii nr. 351/2004 care, la art. 86 - 90 prevedeau în favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale, un drept legal de uz și servitute, cu titlu gratuit, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a persoanelor fizice sau juridice.
Începând cu data de 1.10.2011, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 a fost abrogat iar de la acel moment, contrar susținerilor pârâtei, în virtutea normei tranzitorii stipulate la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 și a art. 6 alin. (6) din Codul civil, raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile dispozițiile art. 621 Cod civil. De la data intrării în vigoare a legii nr. 123/2012, conform prevederile art. 625 din Codul civil, raportului juridic din speța de față îi sunt aplicabile și dispozițiile acestui act normativ.
O altă chestiune care se impune a fi clarificată este aceea a încălcării dreptului de proprietate al reclamanților.
Cu privire la aceasta, tribunalul constată că reclamanților li s-a impus o limitare a dreptului de proprietate constând în imposibilitatea exploatării terenului ca perimetru construibil.
Însă această limitare a dreptului de proprietate, așa cum s-a reținut în jurisprudența CEDO în materie, a avut ca temei o cauză de utilitate publică iar legea română respectă exigențele păstrării unui echilibru just între interesul general al comunității, apărarea dreptului fundamental de proprietate și principiul unei juste despăgubiri, nefiind încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca o concluzie a celor arătate mai sus, reclamanții au dreptul la despăgubiri după data de 1.10.2011 urmând a fi analizat, în cele ce urmează, dacă acestea pot fi acordate conform criteriilor arătate în acțiune.
Sub acest aspect, tribunalul apreciază că nu poate fi raportat cuantumul despăgubirilor la valoarea de circulație a terenurilor. Acestea sunt în circuitul civil, reclamanții sunt și rămân proprietarii acestora, le pot folosi conform categoriei lor de folosință de terenuri arabile și pot dispune de ele fiindu-le limitat doar dreptul de folosință prin imposibilitatea de a construi.
Apoi, deși reclamanții susțin că au cumpărat terenurile pentru a construi un imobil, se constată că au așteptat aproape 10 ani până au solicitat eliberarea certificatului de urbanism.
La data când reclamanții au dobândit în proprietate imobilele, acestea erau afectat de uzul și servitutea legală reglementate de Legea nr. 351/2004, chiar dacă acestea nu erau înscrise în CF, nefiind obligatorie înscrierea în această situație.
Un cumpărător diligent care achiziționa terenurile în scopul construirii, având în vedere că terenurile erau arabile, nu s-ar fi limitat doar la verificarea Cărții Funciare având posibilitatea să solicite anterior cumpărării un certificat de urbanism de informare, în cuprinsul căruia ar fi fost menționate condițiile în care se permite construirea pe terenurile respective.
Mai mult, interdicția de construire a fost menționată prin PUZ aprobat prin HCL nr. 63/2013 prin care zona din care fac parte și terenurile în litigiu a fost propusă ca zonă verde.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art. 113 alin. (5) și (6) din Legea nr. 123/2012 întrucât reclamanții nu solicită despăgubiri pentru pagubele cauzate cu ocazia intervențiilor pentru dezvoltare, modernizare, reparații, revizii sau avarii așa cum se arată în aceste dispoziții legale.
Reclamanții au însă posibilitatea, după cum se stipulează la alin. (3) și (4) ale art. 113 din Legea nr. 123/2012 să solicite pârâtei încheierea unei convenții cadru în scopul acordării de indemnizații și despăgubiri juste, aferente exercitării drepturilor de uz și de servitute.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Contestaţie la executare; posibilitatea invocării caracterului... | Acţiune în regres al angajatorului împotriva angajatului,... → |
|---|
