Desfacerea căsătorie din culpa soţiei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 4152/260/2012
SENTINŢA CIVILĂ NR. 3719 Şedinţa publică de la 11.12.2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6.09.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr.4152/260/2012, reclamantul B.P. a chemat în judecata pe pârâta B.K., solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30.07.1998 din culpa pârâtei; stabilirea la domiciliul să a a iorr-ţei minorelor B. V. M. născută la data de 2.1.07.2000 şi B. E., născută la data ue 2r> 09.2005 cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de T., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca s-a căsătorit cu pârâta la data de 30.07.1998 iar din căsătoria lor au îezultat minorele B V M născută la data de 21.07.2000 şi B.E., născută la data de 29.09.2005, însă relaţile de familie s-au destrămat datorită faptului că pârâta s-a implicat în urmă cu 4 ani într-o relaţie extraconjugală, părăsind domiciliul comun, fiind separaţi în fapt tot de aproximativ 4 ani, minorele rămânând în grija lui.
In drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.373 lit b, 383, 389 şi 400 C.civ.
In susţinerea cererii, legal timbrată, cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0, 3 lei timbru judiciar, reclamantul a depus la dosar, în xerocopie conformă cu originalul, certificat de căsătorie şi certificat de naştere a celor 2 minore.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în instanţă la primul termen de judecată şi declarând că este de acord cu desfacerea căsătoriei, precum şi cu stabilirea locuinţei celoi 2 minore la locuinţa reclamantului şi cu obligarea sa la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 100 lei în favoarea ambelor minore, acordul părţilor fr-id den.: în scris la dosarul cauzei. Faţă de poziţia pârâtei, reclamantul a solicitat pronur;;:= <--; unei hotărâri de desfacere a căsătoriei prin acordul părţilor, stabilirea locuinţei celor 2 minore la locuinţa sa şi obligarea pârâtei la plata în favoarea acestora a unui pensii de întreţinere lunare în cuantumul convenit.
In cauză, instanţa a încuviinţat, per.tru reclamantă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, la solicitarea instanţei, a fost efectuat şi înaintat la dosarul cauzei, referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei G. F., jud. B., la locuinţa reclamantului.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :
Părţile s-au căsătorit la data de 30.06.1998, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 25 din 30.06.1998 în registrul stării civile al Primăriei comunei G. F., jud. B., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria CB nr. 014470 aflat la fila 4 dosar.
Din căsătoria părţilor au rezultat minoreie BVM, născută la data de 27.07.2000 şi BE, născută la data de 29.09 2005, aşa cum rezultă din certificatele de naştere aflate la filele 5-6 dosar.
Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din Noul Cod Civil, divorţul poate avea loc: prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 6131 alin 3 C.pr.civ, " la termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ".
La termenul de judecată din 11.12.2012, pârâta a acceptat cererea reclamantului de desfacere a căsătoriei prin acord, fiind în ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale menţionate în paragrafele de mai sus, asffel că instanţa, verificând existenţa consimţământului liber şi neviciat al ambeor părţi privind desfacerea căsătoriei şi constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de ^73 lit a din Noul Cod Civil, va dispune desfacerea căsătoriei încheiate de părţi prin acordul acestora.
Cu privire la cererea reclamantui. Jc revenire a pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, instanţa va admite cerem în temeiul art. 383 din Noul Cod Civil: , va dispune ca pârâta să revină la numele său anterior, acela Tătar.
Cu privire exercitarea drepturilor părinteşti asupra celor 2 minore rezultate din căsătorie şi stabilirea locuinţei acestora, infanta Cţine ?% în conformitate cu dispoziţiile art. 397 din Noul Cod Civil: „ După di/orţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel".Conform art, 400 (1) „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic."
Astfel, ca principiu de bază, de la care se derogă doar în cazurile excepţionale, pentru motive întemeiate, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, iar stabilirea locuinţei minorului, la unul dintre părinţi, se face pe baza acordului părţilor, în lipsa acestui acord sau când el contravine interesului superior al minorului, instanţa stabilind domiciliul minorului la părintele cu c > e locuieşte în mod statornic.
In cauză, nu s-a făcut dovada existenţei vreunui motiv temeinic pentru care vreuna din părţi să fie decăzută din dreptul de exercitare a autorităţii părinteşti asupra celor 2 minore, astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinţi.
Instanţa constată de asemenea că acordul părţilor privind stabilirea locuinţei minorelor BVM şi BE la locuinţa reclamantului cu care urmează ca minorele să locuiască în mod statornic, nu contravine interesului superior al acestora fiind în acord cu acest principiu, având în vedere atât susţinerile reclamantului din acţiunea introductivă necontestate de pârâtă cât şi concluziile referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului din care rezultă că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, reclamantul fiind cel care se ocupă efectiv şi în mod corespunzător de creşterea şi educarea celor 2 minore, aceleaşi aspecte fiind relatate şi de minora VM, audiată în camera de consiliu la termenul din 11.12.2012 care şi-a exprimat de altfel dorinţa de a rămâne în continuare în îngrijirea tatălui.
Pentru aceste motive, instanţa va stabili locuinţa minorelor BVM şi B E, la locuinţa tatălui B P, conform acordului părţilor.
Cu privire la contribuţia pârâtei la cheltuielile de creştere şi întreţinere în natură, instanţa reţine următoarele : , ;<
3
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (l)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
(4) în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
In cauză, părţile s-au înţeles asupra modalităţii de contribuţie a pârâtei la creşterea şi educarea celor 2 minore prin plata sumei de 100 lei lunar pentru ambele minore, instanţa apreciind că acest acord nu contravine interesului superior al minorelor întrucât pârâta nu realizează venituri din activităţi salariate, astfel că instanţa va lua act act de acordul părţilor cu privire la contribuţia lor la întreţinerea celor 2 minore, care se va realiza în natură de către reclamant şi prin stabilirea unei contribuţii lunare băneşti în sarcina pârâtei, sens în care va obliga pârâta la plata în favoarea celor 2 minore a unei pensii de întreţinere în cuantum de 100 lei lunar, câte 50 lei pentru fiecare minoră, indexabilă de di ;pt, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 6.09.2012 si până majoratul acestora. Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Plângere împotriva procesului verbal de constatare a... | Încredinţare minori → |
|---|
