DREPT CIVIL – ACŢIUNE ÎN CONSTATARE
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Sentinţă civilă nr. 664 din data de 06.03.2013
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. XXX reclamanta Parohia F a chemat în judecată civilă pe pârâta Comuna F prin primar pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate prin construire asupra construcțiilor situate în comuna F, reprezentând biserica parohială , anexa , clopotniță, anexă (grup sanitar), sala multifuncțională, casa parohială, capela și prin prescripția achizitivă asupra terenurilor terenului curți construcții în suprafață de 4418 mp situat în com. F, tarla .., parcela .., sat F, nr .., jud. Prahova, asupra terenului în suprafață de 2570 mp situate în intravilanul com. F, sat F, nr…, Tarla .., Parcele .., asupra terenului în suprafață de 9008 mp situate în intravilanul com.F situate în sat F, nr.34, tarlaua .., Parcela … (cimitir vechi)
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenurile descrise le stăpânește Parohia F continuu, pașnic, în mod public, netulburat și sub nume de proprietar de peste 60 de ani, fiind întrunite condițiile legale pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora ca urmare a uzucapiunii de lungă durată.
Reclamanta a precizat că în anul 1833 s-a construit biserica parohială cu privire la care în timp s-au executat diverse lucrări.
A mai învederat reclamanta faptul că în listele de inventar 4 și 5 din 1.11.1969 Parohia F figurează ca având în proprietate imobilele confirmate și de adeverințele .. și ….. eliberate de primăria comunei F.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art., art. 111 din codul de procedură civilă, art 480, 482, 490, 492, 1846, 1847 c.civil
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie la dosar înscrisuri f.6-32, 37-47, 48-53 și a solicitat probe cu înscrisuri, martori și expertiză topometrică și construcții.
Pârâta Comuna F prin primar nu a formulat întâmpinare, exprimându-și însă acordul referitor la utilizarea în cauză a expertizelor extrajudiciare S F și P M,prin adeverințele 4936/20.02.2013 și 5206/26.02.2013 a arătat că terenurile în litigiu nu au făcut obiectul legilor de restituire a proprietății și nu fac parte din domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale.
Conform articolului unic alin. 2 din Legea 455/2006 a fost publicat anunțul privind obiectul cauzei și părțile într-un ziar larg răspândit și în Monitorul Oficial nr. 451din 21.12.2012 partea a III-a f.40-45
În cauză a fost efectuată o expertiză construcții de către expert P M care a identificat construcțiile în litigiu (f.48) și o expertiză topometrică de către expert S F care a identificat terenurile în litigiu (f.13).
La cererea reclamantei au fost audiați martorii: DA și F V .
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Conform martorului D A audiat la cererea reclamantei terenul pe care este situată Biserica edificată anterior anului 1980 are o suprafață de 4400 mp, iar pe acest teren au fost edificate în urmă cu 5-6 ani o sală de mese neterminată, un grup sanitar și de asemenea o anexă cu o singură cameră neterminată în prezent. Martorul a precizat că reclamanta a stăpânit și alte două terenuri de 9000 mp pe care se află construită o capelă edificată anterior anului 1980, pe acest teren se află cimitirul , iar la casa parohială există un teren de 2500 mp care are categoria de folosință arabil, fâneață, vie (f.75).
La solicitarea reclamantei a fost audiat martorul F V care a declarat că terenurile au fost folosite de Parohia F încă din anul 1953, fiind încă de atunci îngrădite, pe aceste terenuri fiind edificată clopotnița dinainte de 1953, în urmă cu 2 ani fiind construită o sală de mese, un grup sanitar, o casă parohială care deși a fost construită înainte de 1953, a fost ulterior refăcută și extinsă. În ceea ce privește cimitirul există edificată o capelă care a fost terminată acum circa 4 ani.
Martorul a arătat că reclamanta nu cunoaște să fi existat litigii referitoare la proprietatea terenurilor stăpânite de parohia F (f.76).
Conform adeverinței 5206/26.02.2013 comunicată de către pârâtă rezultă că terenurile în litigiu nu fac parte din domeniul public sau privat al localității și terenurile nu au făcut obiectul legilor fondului funciar(f.23).
Potrivit art. 181 din HG nr. 53/2008 privind statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, biserica după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei cu tot terenul și clădirile afectate ei, iar disp. art. 178 alin.1 (astfel cum au fost rectificate conform rectificării nr. 53 din 16.01.2008), prevăd că bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului eparhiei și stau sub jurisdicția și controlul autorității arhiepiscopiei sau episcopiei.
Conform art. 178 alin. 3 din HG nr. 53/2008, se consideră anexe ale lăcașului de cult și urmează regimul juridic al acestuia și următoarele construcții: clopotnița, cancelaria parohială, casa parohială cu dependințele sale, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, reședința chiriarhului.
Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, domeniul public al comunelor, orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului local dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național sau județean.
Potrivit pct. III din anexa la Legea 213/1998, cimitirele fac parte din domeniul public al comunelor.
Prin art. 89 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil, au fost abrogate art. 1,2,5,7, art. 10 alin. 1 și art. 11, art. 12 alin 1-4 și 6 precum și art. 13 și 17 din Legea 213/1998.
Dispozițiile art. 861 alin. 1 și 2 din codul civil prevăd că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, iar proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau prin posesia de bună credință asupra bunurilor mobile.
De asemenea, disp. art. 28 alin. 1 și 4 din Legea 489/2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, prevăd că unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor iar autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate.
În art 26 din Decretul 177/1948, în vigoare la data începerii posesiei de către reclamanta Parohia F asupra terenurilor identificate prin expertiza tehnică SF se prevede faptul că bunurile mobile și imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părți constitutive, așezămintelor, asociațiunilor, ordinelor și congregațiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare.
Conform fișelor de inventar de la filele 10-12, terenul cimitir situat în tarlaua .., parcela .. apare înregistrat în inventar din anul 1958.
Instanța are în vedere și adeverința emisă de pârâta Comuna F potrivit căreia niciunul din terenurile care fac obiectul prezentei cauze nu face parte din domeniul public sau privat al statului sau unității administrativ teritoriale, Prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert P. M. f.13 au fost identificată biserica și anexa, capelă , clopotnița și grupul sanitar, sala multifuncțională, casa parohială situate pe terenurile în suprafață de 4418 m.p. situat în comuna F., tarla, parcela cc, teren 2570 mp situat în F tarlaua, strada …. identificat prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert S. F. (f.48).
Având în vedere că uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, necondiționat de calitatea de proprietar al aceluia de la care reclamanta a dobândit posesia imobilului, instanța apreciază că în cauză operează prescripția achizitivă de 30 de ani întrucât posesia reprezintă o stare de fapt ce nu trebuie să fie transmisă printr-un act autentic.
Potrivit art.489 și urm. din codul civil, proprietarul terenului este și proprietar al construcțiilor edificate pe acest teren.
În consecință, în raport de probele administrate în cauză, instanța urmează ca în baza art. 1846, art. 1847 din Codul civil și art. 111 din codul de procedură civilă, să admită .
Instanța urmează a lua act de declarația reclamantei că nu solicită cheltuieli de judecată.
În baza art. 56 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, modificată și completată și art.771 alin.6 din Legea nr.571/2003, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii un exemplar al acesteia și o copie a raportului de expertiză topometrică și construcții va fi comunicat Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară … și Primăriei …
| ← Contestaţie în anulare. Jurisprudență Contestaţie în anulare | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
