Drept civil . Contestație la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Hotărâre nr. 178/AC din data de 05.05.2015
Prin sentința civilă nr. 2661 din data de 18.07.2014 a Judecătoriei Piatra-Neamț, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii M.M. și M.I.în contradictoriu cu intimații I.I.și I.M.C., precum și cererea accesorie având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorii au fost obligați să plătească intimaților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 30.05.2013, sub nr. de dosar 4597/279/2013, contestatorii M.M. și M.I.au chemat în judecată intimații I.I.și I.M.C. și au formulat contestație la executare împotriva somației emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M.I., în dosarul de executare nr. 127 din 15.05.2013.
1.2 Prin cererea depusă la data de 13.06.2013, contestatorii și-au completat acțiunea în sensul că se contestă și procesul-verbal de punere în posesie.
1.3. Prin cererea depusă la data de 16.07.2013 (fila 44), contestatorii și-au completat acțiunea în sensul că solicită suspendarea executării titlurilor contestate și a încheierilor emise de Biroul Executorului Judecătoresc.
În motivare, contestatorii au arătat că, în fapt, somația contestată a fost emisă în baza titlurilor executorii reprezentate de Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, de Sentința civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț și a Încheierii din 14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț în cadrul dosarului nr. 4475/279/2008.
Obiectul somației îl constituie deplina proprietate și liniștita posesie în favoarea creditorilor a următoarelor bunuri imobile: suprafața de 73 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, cu vecinii la N-I.I., la E-I.I., la S-alee acces, la V- I.I,, reprezentată pe schița anexă între punctele JILK și suprafața de 292 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, st. Ștefan cel Mare, nr. 104, cu vecinii: la N-I.I., la E-grădinița nr. 5, la S- alee acces, la V- I.I.și M.M., reprezentată pe schița anexă între punctele MNOPQRS.
În cererea introductivă se mai arată că se dorește punerea în executare a Sentinței civile nr. 6618 din 12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț și a Deciziei civile nr. 1189/RC/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, prin care s-a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
În cererea introductivă se mai arată că, în anul 1972, contestatorul M.M. împreună cu fratele său M. I., au primit în vederea edificării unei locuințe loturi de câte 150 mp fiecare, în baza deciziilor de atribuire nr. 162/1972 și nr. 163/1972. În același an, au fost puși în posesie cu suprafețele de teren și au îngrădit o suprafață totală de aproximativ 600 mp.
Ambii frați, în baza autorizațiilor de construcție nr. 6787 din 22.07.1972 și nr. 6787 din 22.07.1972, au edificat case de locuit.
Contestatorul M.M. susține că fratele său, M. I., l-a lăsat să stăpânească terenul în suprafață de 150 mp, ce i-a fost atribuit în baza deciziei nr. 163/1972, donându-i suma de bani încorporată în construcția edificată conform actului încheiat la data de 14.05.1973.
Prin sentința civilă nr. 346/1989 s-a dezbătut succesiunea, dispunându-se partajarea construcțiilor și a suprafeței de 542,20 mp.
Prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006, instanța de recurs a reținut că este proprietar numai asupra suprafeței de 300 mp, în baza celor două decizii de atribuire.
Contestatorul susține că deține întreaga suprafață de aproximativ 600 mp din anul 1972 și a formulat acțiune în instanță pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Un alt motiv invocat se referă la faptul că pe suprafața de teren au fost edificate mai multe construcții și își desfășoară activitatea în cadrul SC L. P. SRL, iar circularul și magazia sunt bunurile societății și nu există un titlu executoriu împotriva acesteia.
Prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie s-a luat cu 100 mp mai mult teren decât în titlul executoriu și nu se pot deschide geamurile de la casa de locuit pe latura RS și RK, nefiind respectată servitutea de vedere.
2) Întâmpinarea formulată de către intimați:
În apărare, la data de 11.09.2013, intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepția nulității pentru lipsa motivării în fapt și în drept, opinând că motivele invocate nu pot constitui temei al unei contestații la executare, iar motivele au fost analizate în decizia civilă nr. 1189/RC/2006.
Pe de altă parte, motivele invocate de contestator au autoritate de lucru judecat deoarece au fost dezbătute de către instanță odată cu judecarea fondului.
În întâmpinare, s-a mai invocat și excepția nulității cererii pentru lipsa obiectului.
Din procesul-verbal de punere în posesie nu rezultă că ar fi fost deposedat de o suprafață de 100 mp, iar limitele sunt identice cu cele reținute de către instanța de judecată prin hotărârile care au constituit titluri executorii.
Referitor la motivul că nu se pot deschide geamurile, nefiind respectată servitutea de vedere se arată că prin punerea în posesie nu au fost blocate geamurile astfel încât să nu poată fi deschise.
Pe de altă parte, intimații susțin că ei sunt cei îndreptățiți a ridica o astfel de pretenție deoarece construcția a fost ridicată chiar de către contestator.
Susținerea conform căreia bunurile sunt ale societății este falsă.
Titlurile care au fost puse în executare se referă doar la suprafețele de teren pe care le-a posedat contestatorul.
Circularul este un bun al societății, dar este un bun mobil care nu necesită demolare astfel încât nu a făcut obiectul executării silite.
Magazia este în proprietatea contestatorului și nu a societății, iar simplul fapt că societatea are sediul social la aceeași adresă cu echivalează cu vreun drept real al acesteia asupra suprafețelor de teren în litigiu.
Totodată, în întâmpinare s-a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat, motivându-se că apărările formulate de către contestatori au făcut și obiectul dosarelor nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamț și nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț
În motivarea în fapt, s-a mai arătat că prin refuzul contestatorilor de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren, le este îngrădit dreptul de proprietate, terenul neputând fi utilizat conform destinației sale.
3) Aspecte procesuale:
În ședința publică din data de 22.11.2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect suspendarea executării silite, precum și excepția nulității pentru lipsa motivării, pentru lipsa de obiect și a autorității de lucru judecat, invocate de către intimați prin întâmpinare.
4) Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 50/RC/2005, astfel cum a fost lămurită prin Sentința civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr. 4475/279/2008, s-a decis, inter alia, obligarea pârâților M.M. și M.I.să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 73 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, pe strada Ștefan cel Mare nr. 104, cu vecinătățile: N - I.I.; E I.I.; S - alee acces; V - I.I., reprezentată pe schița anexa între punctele JILK din raportul de expertiză din data de 3.10.2011 si completarea la raportul de expertiza din 28.11.2011 efectuate de expert A. F.și suprafața de 292 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, pe strada Ștefan cel Mare nr. 104, cu vecinătățile: N-I.I.; E - grădinița nr. 5; S - alee acces; V - I.I.și M.M., reprezentată pe schița anexa între punctele MNOPQRS din raportul de expertiză din data de 3.10.2011 si completarea la raportul de expertiză din 28.11.2011 efectuate de expert A.F. și obligarea pârâtului M.M. să ridice pe cheltuială proprie construcțiile edificate pe terenul de 292 mp.
Pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate, s-a demarat procedura executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 127/2008 de Biroul Executorului Judecătoresc M.I..
Prin somația emisă la data de 14.05.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, de Biroul Executorului Judecătoresc M. I., contestatorilor M.M. și M.I., în baza art. 387 Cod procedură civilă, li s-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile de la comunicare, să lase creditorilor I.I.și I.M.C. în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri : suprafața de 73 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, pe strada Ștefan cel Mare nr. 104, cu vecinătățile: N - I.I.; E I.I.; S - alee acces; V - I.I., reprezentată pe schița anexa între punctele JILK și suprafața de 292 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, pe strada Ștefan cel Mare nr. 104, cu vecinătățile: N-I.I.; E - grădinița nr. 5; S - alee acces; V - I.I.și M.M., reprezentată pe schița anexa între punctele MNOPQRS.
Totodată, li s-a pus în vedere ca, în termen de 1 zi, să achite creditorilor suma de 299,56 lei, ce reprezintă 1/6 din suma de 1.797,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013 de Biroul Executorului Judecătoresc M.I, în dosarul de executare nr. 127/2008, având în vedere titlurile executorii decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamț - Secția Civilă, sentința civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunțată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț si Încheierea din 14.05.2012 pronunțată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț, s-a procedat la punerea în deplină proprietate și liniștită posesie a creditorilor I.I.și I.M.C. pe următoarele suprafețe de teren:
- 73 mp curti-constructii, (suprafața de teren ocupată de către debitorii M.M. si Iulian) situată în intravilanul localității Piatra Neamț, strada Ștefan cel Mare, nr. 104, jud. Neamț, cu vecinătățile: N - I. I.; E - I. I.; S - alee acces; V - I. I., reprezentată pe schița raportului de expertiză între punctele JILK, delimitarea terenului s-a făcut prin fixarea de țăruși și vopsea, după cum urmează: ILK prin țăruși și vopsea, punctul J cu vopsea. Pe acest trup de teren se află amplasate următoarele: parțial chioșc cu structura metalică, șapte pomi, viță de vie cu spalier, patru puieti de pomi, țeavă gaz, doua porțiuni din gard, doua branșamente de gaz.
- 292 mp curti-constructii, (suprafața de teren ocupată de către debitorii M.M. si Iulian) situată în intravilanul localității Piatra Neamț, strada Ștefan cel Mare, nr. 104, jud. Neamț, cu vecinătățile: N - I. I.; E - Grădinița nr. 5; S - alee acces; V - I. l. și M.M., reprezentată pe schița raportului de expertiză între punctele MNOPQRS, delimitarea terenului s-a făcut prin fixarea de țăruși despărțitori și vopsea, după cum urmează punctele MSRVP cu țăruși și vopsea, punctele NO cu vopsea. Pe terenul în cauză se află amplasate următoarele circular, magazie, canal auto, opt copaci, coteț de găini.
Prin același act de executare, i s-a pus în vedere debitorului M.M. ca, în termen de 10 zile, să ridice pe cheltuiala proprie construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 292 mp revendicat de creditori.
Din raportul de expertiză întocmit de către expert V. I. s-a stabilit că în urma verificărilor și măsurătorilor la teren s-a constatat că punerea în executare de către Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a deciziei civile nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamț - Secția Civilă astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunțată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț, prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008 s-au respectat întocmai amplasamentele conform sentințelor judecătorești.
Pe suprafața de 292 mp, determinată pe schița anexă la raportul de expertiză de punctele M-N-O-P-Q-R-S, culoare galbenă, sunt amplasate următoarele construcții: C1-canal auto betonat, în suprafață construită de 5,48 mp, C2-circular pe schelet metalic, în suprafață construită de 1,45 mp și C3-magazie din zidărie, acoperită cu tablă, în suprafață construită de 34 mp.
În drept, în raport de art. 399 alin. (1) prima teză din Codul de procedură civilă, instanța a concluzionat că cererea introductivă de instanță este neîntemeiată. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale ori obligarea executorului judecătoresc la efectuarea unui act de executare silită.
In speță, contestatorii au criticat somația emisă la data de 14.05.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, de Biroul Executorului Judecătoresc M. I. și procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013 de Biroul Executorului Judecătoresc M. I., în dosarul de executare nr. 127/2008, susținând că acestea sunt nelegale întrucât ar deține întreaga suprafață de aproximativ 600 mp din anul 1972 și au formulat acțiune în instanță pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În cauza dedusă judecății, titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, deoarece acesta este reprezentat de Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 50/RC/2005, astfel cum a fost lămurită prin Sentința civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr. 4475/279/2008.
În aceste condiții, pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat. Astfel, motivul privind dreptul de proprietate invocat de contestator poate fi invocat numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora, înăuntrul termenelor legale, partea poate obține reformarea ori casarea hotărârii ce o prejudiciază.
Pe de altă parte, susținerea contestatorului a fost analizată de instanța judecătorească care a reținut că ,,tribunalul nu va lua în considerarea ca fiind în mod legal în proprietatea pârâților M. decât terenul în suprafață de 300 m.p., deoarece pentru diferență nu există un titlu valabil, întrucât decizia pronunțată într-un dosar de partaj produce numai efecte declarative și relative față de comoștenitori, care nu pot să supună partajului o suprafață de teren mai mare decât cea existentă în patrimoniul autorului (în speță 300 m.p.)";.
Alegația referitoare la faptul că pe suprafața de teren au fost edificate mai multe construcții și își desfășoară activitatea SC L. P. SRL, iar circularul și magazia sunt bunurile societății și nu există un titlu executoriu împotriva acesteia este neîntemeiată.
În acest sens, instanța a reținut că, prin Decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 50/RC/2005 s-a stabilit că ,,pârâtul M.M., singurul care are construcții edificate pe terenul revendicat va fi obligat să le ridice pe cheltuiala proprie. Aceasta deoarece pârâtul le-a ridicat cunoscând situația juridică a terenului și anume existența în favoarea sa doar a unei decizii de atribuire în folosință pentru suprafața de 150 m.p. În favoarea pârâtului nu poate fi reținută prin urmare calitatea de constructor de bună-credință, care să-i dea dreptul să obțină de la pârât contravaloarea materialelor utilizate și a manoperei sau sporul de valoare al terenului, ci în sarcina sa incumbă obligația de a ridica construcțiile edificate fără drept și fără acordul proprietarului terenului";.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, pronunțată într-un alt proces.
În lumina acestor considerații, decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 50/RC/2005, intrată în puterea lucrului judecat, îi este opozabilă contestatorului, cu atât mai mult cu cât a fost parte în proces, întrucât potrivit art. 1200 pct. 4 cod civil statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng direct asupra părților.
În același timp, contestatorul a participat la dezbaterea judiciară prin hotărârea judecătorească ce i se opune (și, astfel, și-a putut face propriile apărări, care de altfel au și fost analizate de instanță), nu mai are posibilitatea ca în cadrul prezentului proces, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția puterii de lucru judecat, datorită caracterului absolut al prezumției legale care funcționează, în condițiile art. 1202 alin. (2) Cod civil.
Critica privind punerea în posesie a creditorilor cu 100 mp mai mult teren decât în titlul executoriu este neîntemeiată.
În acest sens, instanța a reținut că, din raportul de expertiză întocmit de către expert V. I., rezultă că, în urma verificărilor și măsurătorilor la teren, s-a constatat că punerea în executare de către Biroul Executorului Judecătoresc M.I. a deciziei civile nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006, pronunțată în dosarul nr. 50/RC/2005 al Tribunalului Neamț - Secția Civilă, astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr. 6618/12.12.2011 pronunțată în dosarul nr. 4475/279/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț, prin procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 05.06.2013, în dosarul de executare nr. 127/2008, s-au respectat întocmai amplasamentele conform sentințelor judecătorești.
Analiza respectării servituții de vedere invocată de către contestatori nu este în competența instanței de executare, învestită cu soluționarea prezentei contestației la executare, ci partea are deschisă calea unei acțiuni în justiție prin care să supună analizei instanței judecătorești verificarea dreptului invocat.
În acest sens, instanța a apreciat că, pe calea contestației la executare, pot fi analizate motive de nelegalitate a actelor de executare. În condițiile în care contestatorii nu au un titlu executoriu cu privire la dreptul de servitute invocat, în mod legal executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu.
Referitor la cererea intimaților privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut culpa procesuală a acestora în declanșarea litigiului de față. In consecință, a obligat contestatorii să plătească intimaților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu avocat.
II. Calea de atac
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs contestatorii M.M. și M. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În momentul în care s-a realizat punerea în executare a sentinței civile nr. 6618/2011 privind suprafețele de teren, au fost deposedați cu aproximativ 100 mp mai mult față de titlul executoriu.
În cauză s-a efectuat o expertiză topografică, dar expertul nu a realizat măsurători, schița efectuată fiind o copie a celei realizate de expertul A. F.. De asemenea, expertul nu a identificat pe schiță chioșcul - magazinul de prezentare al societății.
Recurenții au stăpânit și suprafața de aproximativ 100 mp, care se află în același trup cu cea de 292 mp, marcată de contestatori cu punctele PXYQ, iar prin punerea în posesie a intimaților a fost luată abuziv și această suprafață.
Au depus în dovedire o schiță realizată prin anul 1970 din care rezultă suprafața de teren stăpânită de contestatori. Și din expertiza realizată într-un alt dosar rezultă că intimații stăpânesc mai mult decât au în actele de proprietate, teren pe care se află un grajd ce nu a fost identificat. Problema mai importantă a valabilității titlului lor de proprietate nr. 3239/1998 nu a fost analizată niciodată, instanțele reținând doar că fiecare parte stăpânește mai mult decât în actul de proprietate.
Contestatorul M.M. este administrator la L. P. SRL, iar circularul și magazia sunt bunurile societății, așa cum rezultă din bilanțul contabil depus la dosar, și au făcut obiectul executării, fără a exista o hotărâre judecătorească și fără o hotărâre de demolare construcții.
Prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie și delimitarea proprietății creditorilor în baza titlurilor executorii, nu pot deschide geamurile de la casa de locuit, nefiind respectată servitutea de vedere.
A creat o gospodărie prin folosința îndelungată a construcției și a terenului de peste 40 de ani, fiind împiedicat în prezent în exercitarea prerogativelor de proprietar prin actele de executare întocmite.
Prin întâmpinare (filele 21-24), intimații I.I.și I. C. au solicitat respingerea căii de atac, învederând că recursul formulat nu este motivat nici în fapt, nici în drept, cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității.
Recurenții au reiterat argumentația din cererea de chemare în judecată, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate a hotărârii reglementate de art. 304 C.proc.civ.
Pe fond, recurenții dezvoltă tot motivele privind dreptul lor de proprietate, dar nu invocă nelegalitatea actelor de executare.
Cât privește expertiza topografică, expertul a răspuns concret fiecărui obiectiv al instanței, iar identificarea chioșcului nu a fost cerută și nici nu prezenta vreo relevanță. Expertul a efectuat măsurători și a constatat faptul că punerea în posesie respectă titlurile executorii.
Părțile au depus la dosar, în copie, înscrisurile invocate în susținerea pretențiilor și în apărare.
Prin încheierea din data de 31.03.2015, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția tardivității și a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării, care a fost respins în consecință.
III. Soluția instanței de recurs
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile și a apărărilor formulate, Tribunalul reține următoarele:
În esență, contestatorii reiterează și în calea de atac criticile privind modul de soluționare pe fond a litigiului în care s-a pronunțat titlul executoriu, invocând aspecte privind nevalabilitatea actului de proprietate al intimaților și îndreptățirea lor la o suprafață mai mare de 300 mp, cât s-a stabilit în hotărârile judecătorești puse în executare.
Din această perspectivă, în mod corect a reținut prima instanță că, prin intermediul contestației la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica sau desființa hotărârea pusă în executare, iar motivele invocate de contestator nu se pot referi la chestiuni de fond, de natură să afecteze hotărârea ce se execută, deoarece apărările sale au fost sau ar fi putut fi făcute în cursul judecății de fond sau prin exercitarea căilor de atac, singurele apărări de fond admisibile fiind cele care vizează cauze de stingere a obligației, intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii
Art. 399 alin. 3 C.proc.civ. a consacrat expres posibilitatea invocării, în cadrul contestației la executare, a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, dacă acesta nu emană de la o instanță judecătorească și dacă legea nu prevede, în acest scop, o altă cale de atac.
Contestația la executare are drept scop remedierea neregularităților săvârșite în cadrul procedurii execuționale și poate avea ca efect numai modificarea sau anularea executării fără ca, prin această cale, să schimbe fondul soluției. În acest sens s-a pronunțat C.S.J., prin decizia civilă nr. 1180/31 martie 1999, nepublicată.
Cu privire la executarea propriu-zisă, contestatorii au invocat faptul că, prin punerea în posesie realizată de executorul judecătoresc, au fost lipsiți, nelegal de o suprafață de 100 mp.
Această susținere este contrazisă de raportul de expertiză efectuat în cauză de expert V. I. (filele 158-159), din care rezultă că executarea deciziei civile nr. 1189/RC/2006 a Tribunalului Neamț (astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr. 6618 din 12.12.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr. 4475/279/2008) s-a făcut cu respectarea amplasamentelor terenurilor pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare.
Nu s-a dovedit în cauză că intimații ar fi fost puși în posesie cu o suprafață mai mare decât cea menționată în titlurile executorii, respectiv:
- suprafața de 73 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, cu vecinii la N-I.I, la E-I.I., la S-alee acces, la V- I.I., reprezentată pe schița anexă între punctele JILK
- și suprafața de 292 mp curți-construcții, situată în intravilanul localității Piatra Neamț, st. Ștefan cel Mare, nr. 104, cu vecinii: la N-I. I., la E-grădinița nr. 5, la S- alee acces, la V- I.I.și M.M., reprezentată pe schița anexă între punctele MNOPQRS.
Faptul că schița efectuată identifică terenurile în litigiu în același mod cu cel realizat de expertul care a realizat expertiza în dosarul privind revendicarea nu este o dovadă că identificarea realizată cu prilejul executării nu este corectă.
De altfel, apărările contestatorilor sunt ambigue, vizând constant și aspecte care ține de temeinicia soluției pronunțate pe fond, ei continuând să se considere proprietari ai suprafețelor pentru care s-a admis revendicarea.
Mai mult, în dosarul în care se judecă pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune (4724/279/2013, schiță fila 12 dosar recurs), este identificată în același mod suprafața de 292 mp, obținută în revendicare de intimații I., în timp ce suprafața de 100 mp, pretins a fi executată în plus, este configurată în continuarea acestui trup de teren (S5) și se arată a fi obținută de la alte persoane, respectiv M. V., cu care contestatorii s-au judecat, de asemenea, în revendicare.
Așa cum s-a reținut și în primă instanță, hotărârile puse în executare analizează și situația construcțiilor edificate pe suprafețele revendicate (evidențiate la acel moment de expert în raportul de expertiză). Astfel, prin decizia civilă nr. 1189/RC/2006 din 14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a stabilit că ,,pârâtul M.M. le-a ridicat cunoscând situația juridică a terenului și anume existența în favoarea sa doar a unei decizii de atribuire în folosință pentru suprafața de 150 m.p.";. Nu a fost reținută în privința sa calitatea de constructor de bună-credință, care să-i dea dreptul să obțină de la pârât contravaloarea materialelor utilizate și a manoperei sau sporul de valoare al terenului, ci obligația de a ridica construcțiile edificate fără drept și fără acordul proprietarului terenului. Apărările privind dreptul de proprietate al societății asupra acestor bunuri nu mai pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Se remarcă, în schimb, faptul că dispozitivul titlului executoriu privește doar construcțiile existente pe suprafața de 292 mp, nu și pe cea de 73 mp.
Or, pe acest din urmă teren este edificat un chioșc, evidențiat de expert în raportul întocmit în primă instanță (în cadrul contestației la executare, dar și cu prilejul lămuririi deciziei civile nr. 1189/RC/2006), cu privire la care nu s-a dispus ridicarea și a cărui situație juridică nu a făcut obiectul analizei judiciare. În consecință, executarea nu poate privi și această construcție. Se remarcă faptul că respectivul chioșc - situat în parte pe suprafața de 73 mp, cealaltă parte fiind pe terenul contestatorului - nu era configurat de expertul Jitaru Ioan în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 6109/1998, la care s-a raportat instanța cu ocazia pronunțării deciziei civile nr. 1189/RC/2006 (ce constituie titlu executoriu).
Cât privește grajdul de pe suprafața de 292 mp, acesta a fost evidențiat de experți (sub denumirea de magazie), fapt confirmat de recurentul contestator și la primul termen de judecată în recurs.
Dincolo de aspectele evidențiate mai sus, modul în care au fost analizate de către instanțe actele de proprietate ale părților în litigiu, felul în care s-au comparat titlurile lor (contracte de vânzare-cumpărare, adeverințe etc.) nu mai pot face obiectul verificării jurisdicționale.
Nici respectarea sau nu a diferitelor servituți (cum este cea de vedere invocată de contestatori) nu poate face obiectul judecății într-o contestație la executare, cadrul procesual din punct de vedere al obiectului, în astfel de cauze, fiind limitat la aspectele care țin de executarea propriu-zisă.
Folosința îndelungată asupra construcției și a terenului aferent face, deja, obiectul unui alt dosar, în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În concluzie, constatând că nu s-a dovedit în cauză încălcarea normelor ce reglementează executarea silită, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul formulat ca nefondat, recurenții urmând a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați.
| ← Drept civil. Constatare drept proprietate construcție | Drept civil. Minori și familie. Ordonanţă preşedinţială -... → |
|---|
