Dreptul asigurărilor sociale . Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 568 din data de 24.09.2015
Prin Legea nr.241/2013 s-a stabilit și momentul de la care se plătesc aceste drepturi bănești, respectiv de la 01.10.2013, astfel că acordarea sumelor restituite în baza deciziilor de revizuire nu poate fi cerută.
Decizia civilă nr. 568/24.09.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr…., Tribunalul Galați a respins acțiunea formulată de reclamantul H.I. prin Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în contradictoriu cu pârâtele MAN și CSP a MAN, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr. …., reînregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul H.I. a solicitat obligarea pârâtelor CSP a MAN și MAN la plata sumei de 6578 lei reținută în baza deciziei de revizuire nr. 55017/07.12.2011, în perioada ianuarie2012 - septembrie 2013, precum și la indexarea cuantumului pensiei stabilită în baza deciziei nr.xx din 01.10.2013, în baza Legii nr.241/2013, începând cu anul 2013.
A susținut că este pensionar, iar prin apariția Legii nr. 241/2013 s-au înlăturat inechitățile existente prin aplicarea OUG nr.1/2011, în sensul că s-a restabilit principiul drepturilor câștigate care a fost încălcat prin revizuirea pensiei sale.
În susținerea acțiunii, a solicitat proba cu acte, sens în care a depus la dosar în copie, decizia contestată și cupoane de pensie.
Pârâtele, CSP a MAN și MAN, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul este pensionar militar și beneficiază de o pensie care a făcut obiectul unor revizuiri ca urmare a modificărilor legislative în materia pensiilor.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 și aplicarea parțială a acesteia, constatând existența unor inechități, legiuitorul a înțeles să intervină pentru a le remedia, cu motivarea că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Ca urmare, s-a considerat ca fiind imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Conform art. 6 din OUG nr. 1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Ulterior, prin Legea nr.241/2013, art. 1 (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Astfel, instanța având in vedere dispozițiile Legii 241/2013, retine ca reclamantului nu i se cuvine nicio diferență având în vedere că trebuia să se raporteze la cuantumul pensiei din decembrie 2010, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
In ce privește capătul de cerere privind indexarea pensiei începând cu anul 2013, instanța a reținut că pensiile recalculate în baza Legii nr.241/2013 nu sunt supuse vreunei indexări așa cum solicită reclamantul, actul normativ respectiv nefăcând nicio referire la vreo indexare a pensiilor.
Actul normativ care prevede indexarea pensiei reclamantului este Legea nr. 263/2010, astfel încât o eventuală indexare în temeiul altui act normativ fără a fi expres prevăzută în mod expres nu poate fi primită de către instanță.
Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Sindicatul cadrelor militare disponibilizate București în numele reclamantului H.I.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța a reținut că revenirea la cuantumul pensiei existente la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând nici o dispoziție în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2013.
Tot în mod greșit a mai considerat instanța un beneficiu acordat de legiuitor categoriilor de pensionari care au intrat sub incidența OUG nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plată începând cu luna octombrie 2013 nici nu ar putea fi indexată deoarece cuantumul acesteia nu este produsul dintre punctajul mediu anual și valoarea punctului de pensie, ci rezultatul aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul, prin Sindicat, a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată în sensul că pensiile au fost stabilite inițial prin Legea nr. 164/2001 și că prin Legea nr.241/2013 s-a revenit la pensia existentă la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsură reparatorie.
Însă această măsură reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor echilibru care nu este menținut ori de câte ori prin diminuarea drepturilor patrimoniale persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
OUG nr. 1/2011 în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea pensiei a avut ca scop reformarea sistemului de pensii și înlăturarea situațiilor inechitabile pe fondul crizei economico-financiare.
Astfel dreptul incontestabil al statului de a legifera și de a înlătura eventualele inechități nu trebuie să aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activități de militari activi. Față de cele arătate, reclamantul a considerat că intervenția statului în eliminarea pensiei de serviciu prin revizuire numai în raport cu principiul contributivității reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului legal dobândit.
Imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute și neindexarea pensiilor au dus la ruperea justului echilibru între protecția proprietății și cerințele interesului general.
A mai susținut că în situația în care se constată că nu există nici o dispoziție legală în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada 2010 - 2013, nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea art.20 din Constituția României și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Apelantul consideră astfel că în prezenta cauză instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
In drept a invocat art.466, 470 - 471 și 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
MAN în nume propriu și ca reprezentant legal al CSP a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Prin concluziile scrise, reclamantul, prin Sindicat, și-a menținut același punct de vedere.
Analizând motivele de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în limita obiectului dedus judecății, Curtea a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.
Cu privire la obiectul cauzei instanța constată că nu este sesizată cu o contestație a reclamantului împotriva vreunei decizii emise în baza Legii nr. 241/2013 și nici împotriva deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr. 1/2011.
În acest context, Curtea constată că exced obiectului cauzei și nu vor fi analizate toate criticile reclamantului apelant privind necesitatea păstrării unui echilibru între interesul general și cel personal cu ocazia recalculării pensiilor de serviciu ale militarilor în baza Legii nr. 119/2010 și cu ocazia revizuirii acestora în baza OUG nr. 1/2011.
Curtea va analiza motivele de apel strict prin raportarea acestora la considerentele și la dispozitivul sentinței apelate.
Astfel, cu privire la primul capăt de cerere ce se referă la acordarea sumelor reținute în baza deciziilor de revizuire, în mod corect a apreciat prima instanță că acest capăt de cerere este nefondat în condițiile în care prin lege, respectiv prin Legea nr. 241/2013, art. 1 alin.1 și 2 s-a stabilit și momentul de la care se plătesc aceste drepturi bănești, respectiv de la 01.10.2013. Așadar, plata retroactivă acestor diferențe în perioada solicitată de reclamant nu are suport legal.
Nici cel de-al doilea capăt de cerere nu este întemeiat și în mod corect prima instanță l-a respins, neexistând vreo dispoziție legală cu privire la indexarea sumelor de pensie stabilite conform Legii nr. 241/2013. Reclamantul nu a invocat nici un temei de drept prin cererea de chemare în judecată referitor la acest capăt de cerere:
Prima instanță a analizat cererea în raport de prevederile art.102 alin. 2 din Legea nr.263/2010 conform căruia:
"(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adăugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.";
Însă, în mod corect acest text a fost analizat prin coroborare cu dispozițiile Legii speciale nr. 241/2013, actul normativ în baza căruia s-au recalculat și revizuit pensia reclamantului, și care nu face nici-o referire la indexarea acestora conform dreptului comun în materie.
Pentru aceste considerente corect a fost respinsă cererea de indexare a pensiilor recalculate și revizuite în baza Legii nr. 241/2013 ca fiind lipsită de temei legal.
Deși se invocă obligația instanței de a aplica în mod direct dreptul european, nu se indică în mod concret nici o jurisprudență a CEDO care să fie aplicabilă în cauza de față, referirile fiind doar generice, cu titlu de principiu.
Dimpotrivă, Curtea Europeană de Drepturilor Omului s-a pronunțat în Cauza Abăluța ș.a. versus România (în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 586 din data de 16 august 2012 a fost publicata Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (Secția a treia) din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluță si alții împotriva României). Curtea a declarat cererea inadmisibilă, considerând că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată si excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Principalele argumente ale Curții au fost următoarele:
Curtea face trimitere la jurisprudența sa în care a arătat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat. Curtea mai reamintește că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când reglementează politicile sociale, acestea putând alege mijloacele cele mai potrivite pentru a stabili un echilibru între cheltuielile si veniturile statului, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului in care acestea se dovedesc, in mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente intre diferitele sisteme de pensii. In ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reamintește că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest sens, Curtea susține că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
În consecință, nu se rețin ca fiind întemeiate nici aceste argumente ale apelantului.
În concluzie, în conformitate cu art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant prin Sindicat.
| ← Acţiune în anulare declaraţie autentificată de renunţare la... | Dreptul muncii . Jurisprudență Indemnizaţii → |
|---|
