Imposibilitatea acordării de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 290/2003, pentru succesorii persoanelor refugiate din Basarabia sau Bucovina de Nord în România
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1832 din data de 20.10.2015
Instanța reține că, în practica autorităților publice implicate în procesul de despăgubire conform Legii nr. 290/2003 și a instanțelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autorități, s-a cristalizat practica conform căreia nu există drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanților ori unul (sau mai mulți) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia și Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea și folosința bunurilor.
În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acțiune în revendicare sau în despăgubire, conform legislației din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei sau proprietății bunurilor nu este cauzată, în această situație, de fapte izvorâte din retragerea armatei române și din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reținut și faptul că succesorii au posibilitatea de a acționa împotriva moștenitorilor rămași în aceste teritorii pentru recunoașterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În cauza de față, din răspunsurile nr. …/2008 și nr. …7/2008 emise de Primăria localității H. din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. și S.A. locuiește în Ucraina chiar la adresa din str. C. nr. 55 din localitatea H., unde se afla casa părintească deținută de autori și pentru care reclamanții-intimați solicită despăgubiri. Așadar, numita M.M. nu s-a refugiat în România, ci a rămas în Ucraina.
Așadar, în prezenta cauză, reclamanții-intimați nu au dreptul la despăgubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. și S.A.
Decizia nr. 1832 din 20.10.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința nr. 184/Fca/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2509/113/2014, a fost admisă contestația formulată de contestatorii S.D. și S.G., în contradictoriu cu intimata A.N.R.P. - Direcția pentru Aplicarea Tratatelor Internaționale și intimata Comisia Judeteană B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., s-a dispus anularea deciziei nr. /...07.2014 emisă de A.N.R.P. și a hotărârii nr. /...02.2011 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. și a fost obligată pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. să evalueze despăgubirile cuvenite reclamanților pentru suprafața de teren arabil 16 ha și 38 ari și pășune 0,78 ha, precum și pentru casă, curte - 0,18 ha, staul de vite, șopron, magazie pentru cereale și animale domestice, 1 cal și un porc.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta A.N.R.P., prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că refugiul autorilor nu a fost dovedit. Pentru autoarea S.A. lipsește orice act doveditor emis de autoritățile române. Mai mult, una din fiicele autorilor, numita M.M., precum și tatăl autorului, numitul S.V., au rămas în Ucraina, continuând să folosească bunurile.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8, 483 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, a formulat recurs, în termen legal, și pârâta Comisia Judeteană B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., prin reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că instanța nu a stabilit întinderea bunurilor imobile ce ar fi aparținut în anul 1944 autorilor indicați. De asemenea, una din fiicele autorilor, numita M.M., a rămas în Ucraina, continuând să folosească bunurile.
În drept, a invocat disp. art. 483 C.pr.civ., Legii nr. 290/2003, HG 1120/2006.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
În apărare, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt întemeiate și se impun a fi admise, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivele de recurs aplicabile, Curtea constată că motivele invocate de recurente se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la nerespectarea prin hotărârea pronunțată a normelor de drept material.
Instanța reține că, în practica autorităților publice implicate în procesul de despăgubire conform Legii nr. 290/2003 și a instanțelor de contencios administrativ investite cu controlul de legalitate a actelor emise de aceste autorități, s-a cristalizat practica conform căreia nu există drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanților ori unul (sau mai mulți) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia și Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea și folosința bunurilor.
În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acțiune în revendicare sau în despăgubire, conform legislației din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei sau proprietății bunurilor nu este cauzată, în această situație, de fapte izvorâte din retragerea armatei române și din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reținut și faptul că succesorii au posibilitatea de a acționa împotriva moștenitorilor rămași în aceste teritorii pentru recunoașterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În cauza de față, din răspunsurile nr. /2008 și nr. /2008 emise de Primăria localității H. (fostă S.) din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. și S.A. locuiește în Ucraina chiar la adresa din str. C. nr. din localitatea H., unde se afla casa părintească deținută de autori și pentru care reclamanții-intimați solicită despăgubiri. Așadar, numita M.M. nu s-a refugiat în România, ci a rămas în Ucraina.
De asemenea, prin decizia nr. 1428/08.09.2015 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 2365/113/2014, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că și numitul S.V., tatăl autorului S.V.T. a rămas în teritoriul basarabean ocupat de fosta U.R.S.S., după retragerea armatei române.
Așadar, în prezenta cauză, reclamanții-intimați nu au dreptul la despăgubiri, conform Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. și S.A.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa în tot sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea ca nefondată.
| ← Aplicarea condiţiilor de dobândire a calităţii de avocat... | Verificarea măsurilor preventive în camera preliminară.... → |
|---|
