Dreptul de trecere. ordonanță președințială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 473/A din data de 16.09.2016
Potrivit schițelor și planșelor foto depuse la dosar, se pare că pe terenul identificat cu nr. top 118/2 a fost vechiul traseu și că în prezent este singura cale care permite accesul apelantului de la drumul public spre terenul și locuința sa.
În dosarul nr. 5722/182/2016 s-a înregistrat o acțiune în contradictoriu cu cele două Comisii de fond funciar și Comuna Băița prin care reclamantul B. C. M. a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei.
Raportat la poziția procesuală a intimatei exprimate prin întâmpinarea, prin care se opune ca apelantul să treacă peste terenul său, reținându-se că acesta a fost traseul folosit de apelant de ani de zile, că antecesoarea acestuia era întabulată în cartea funciară în indiviziune cu alți coproprietari persoane fizice, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998 NCPC
Prin sentința civilă nr. 5512 din 14.07.2016 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B. C. M. împotriva pârâtei D.A..
În considerentele sentinței se arată că, în speță, analizând condițiile procedurii ordonanței președințiale prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.
În primul rând, reclamantul nu a făcut dovada faptului că este moștenitor al numitei B. M., astfel încât, în această calitate să poată pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. 117, 118/2, 119/2 care i-au fost atribuite acesteia în indiviziune prin Decizia civilă nr. 1275/1973. Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar nu reiese nici măcar faptul că reclamantul și familia sa se află în posesia/folosința casei situată în Băița, str. 83, nr. 106 (fostul 225).
În al doilea rând, reclamantul nu a identificat numărul topografic pe care se află construită casă, pentru a se putea aprecia dacă terenul pe care se află această casă are caracter de loc înfundat sau nu.
Este adevărat faptul că prin Decizia civilă nr. 1275/1973 s-a atribuit în indiviziune numiților S.A., B. M., S. A., S. Z., T. V. imobilele având nr. top. 117, 118/2 și 119/2 împreună cu supraedificatele de pe aceste terenuri, însă, din cuprinsul hotărârii nu reiese câte construcții erau amplasate pe aceste terenuri, unde erau amplasate și în ce modalitate au fost folosite de către coindivizari.
Nici din schița imobilului care face parte din decizia civilă nu reies aceste aspecte. Din analiza acesteia se poate observa că pe numărul topografic 117 este constuită o casă, însă acest teren are ieșire la drumul public. În plus, din Adeverința de radiere din data de 14.10.2011 rezultă că această casă nu mai există în prezent.
Totodată, prin cererea de chemare în judecată nu s-a arătat locul pe unde reclamantul dorește instituirea dreptului de trecere pe terenul pârâtei.
Contrar celor susținute de către reclamant, în CF nr. 252 Băița nu există nicio mențiune cu privire la modul în care s-a realizat accesul la imobilul cu privire la care reclamantul pretinde un drept de proprietate.
De asemenea, simpla mențiune din cuprinsul Deciziei civile nr. 1275/1973 prin care instanța de recurs a indicat instanței de fond ca în rejudecare să verifice dacă numitul D. V. ocupă suprafața de teren din spatele casei numitei S. A. în plus față de cota sa de proprietate și dacă acea suprafață de 65,39 mp reprezintă drumul pe care circulă reclamanții din cauză la teren, în special B. M. care-și are locuința în spatele contrucțiilor lui T.V. și S. A., nu este suficientă pentru instituirea unui drept de trecere.
Pe de o parte, astfel cum s-a menționat anterior, din cuprinsul deciziei civile și a schiței nu rezultă unde sunt amplasate supraedificatele părților pentru a se putea identifica "locul din spatele casei numitei S. A.";. Pe de altă parte, suprafața de 65,39 mp, despre care reclamantul susține că a avut destinație de drum de acces nu este identificată în nici un fel. Or, dreptul de trecere trebuie să se instituie astfel încât să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului care are acces la calea publică, condiție care în speță nu poate fi îndeplinită câtă vreme nu există o minimă identificare a locului pe unde ar urma să se facă trecerea.
Cu toate că, raportat la elementele concrete ale fiecărei cauze, stabilirea unui drept de trecere pe calea ordonanței președințiale nu ar fi inadmisibilă, totuși, instanța a reținut că în cauza de față reclamantul nu a făcut dovada unei aparențe de drept, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel B. C. M. care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii ordonanței președințiale așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că pe terenul înscris în CF 252 Băița nr. topo 118/2/1 s-a făcut accesul înspre proprietatea reclamantului de mulți ani, că acest teren a fost deținut în coproprietate de reclamant până în anul 2011 când, conform înscrierilor în cartea funciară, o parte din acest teren a fost trecut în proprietatea pârâtei D.A. conform titlului de proprietate 11548/2011 ca urmare a unei reconstituiri în baza Legii nr. 18/1991.
Până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei s-a solicitat obligarea pârâtei să permită reclamantului și membrilor de familie trecerea peste acest teren deoarece este singura posibilitate prin care se poate ajunge la gospodăria deținută de reclamant, gospodărie moștenită de la mama în calitate de unic fiu al acesteia.
Raportat la poziția pârâtei care s-a opus la admiterea cererii se impunea citarea părților pentru clarificarea tuturor aspectelor.
Intimata D.A. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului, a invocat excepția netimbrării apelului.
Analizând apelul, tribunalul a constatat că apelantul are domiciliul în Băița la nr. 225 și este fiul lui B. M. care a avut ultimul domiciliu în Băița la nr. 187. Prin decizia civilă 1275 din 23.11.1973 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1295/1973 s-a atribuit în indiviziune, reclamanților din acel proces printre care se află și mama apelantului, numita B. M., parcele cu nr. topo 117 în suprafață de 248 mp, cel cu nr. topo 118/2 -în suprafață de 2850 mp și cel cu nr. top 119/2 în suprafață de 1409 mp.
Ulterior, din parcele cu nr. topo 118/2 pentru o parte din suprafața acestui teren s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea intimatei pârâte, astfel că s-a îngrădit accesul apelantului și a membrilor de familie spre terenul și casa de locuit al acesteia.
Potrivit schițelor și planșelor foto depuse la dosar, se pare că pe terenul identificat cu nr. top 118/2 a fost vechiul traseu și că în prezent este singura cale care permite accesul apelantului de la drumul public spre terenul și locuința sa.
În dosarul nr. 5722/182/2016 s-a înregistrat o acțiune în contradictoriu cu cele două Comisii de fond funciar și Comuna Băița prin care reclamantul B. C. M. a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei.
Raportat la poziția procesuală a intimatei exprimate prin întâmpinarea, prin care se opune ca apelantul să treacă peste terenul său, reținându-se că acesta a fost traseul folosit de apelant de ani de zile, că antecesoarea acestuia era întabulată în cartea funciară în indiviziune cu alți coproprietari persoane fizice, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998 NCPC.
| ← Pensie de întreținere. modul de calcul în cazul prezumției... | Autoritatea de lucru judecat.condiții. Jurisprudență Contracte → |
|---|
