întreruperea termenului de prescripție. Jurisprudență Executarea silită

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 433/A din data de 07.07.2016

Apoi, înscrierea privilegiului imobiliar în cartea funciară asigură doar opozabilitatea acestui drept; publicitatea imobiliară în reglementarea Legii 7/1996 nu întrerupe cursul prescripției extinctive, neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă de la 1865 de întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.Constată că prin sentința ci¬vi¬lă nr. 369 din 15.02.2016 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul G. F. în contradictoriu cu intimatul M. I. .

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contestația înregistrată la data de 10.11.2015 contestatorul G. F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. I., anularea tuturor actelor de executare silită începută împotriva sa pentru lipsa calității procesuale active de creditor al intimatului, a prematurității executării silite nefiindu-i notificată cesiunea de creanță, intervenția prescripției dreptului de creanță al creditorului și prescripția dreptului de a cere executare silită, cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite în sarcina sa prin încheierea din 31.07.2015 în cuantum de 9254,71 lei și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.

În motivare, contestatorul a învederat instanței că în dosarul execuțional 61/2015 al BEJ V.G., prin somația din 10.08.2015, i s-a pus în vedere să plătească creditorului M. I. suma de 25.425 Euro reprezentând creanță neachitată și 9254,71 lei cheltuieli de executare.

Executarea silită a fost pornită de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât prin sentința civilă 1203/21.05.2009 pronunțată în dosar 1420/336/2007 al Judecătoriei Vișeu de Sus a fost obligat la plata unei sulte de 25425 Euro în favoarea fostei soții, G. S.. Aceasta s-a recăsătorit ulterior cu M. I. căruia i-ar fi cesionat creanța. Fără să-i fi notificat contractul de cesiune cu confirmare de primire, acesta din urmă a trecut la executarea sa silită.

Prin aceeași sentință, M. S. fostă G. a fost obligată să-i predea bunuri în valoare de 3000 Euro plus cheltuieli de judecată de 3500 lei, drept pentru care a înregistrat dosarul execuțional nr. 110/2014 la BEJ A.D.. De asemenea, la BEJ A. Dorel mai este înregistrat dosarul execuțional 65/2015 privind recuperarea unei sume de 8000 lei reprezentând pensie alimentară, în dosarul 1355/336/2014 a solicitat o completare de partaj cu un bun în valoare de aproximativ 40.000 Euro și în dosarul 1449/336/2015 revocarea cesiunii de creanță.

Titlul executoriu este din 21.09.2009, iar încuviințarea executării silite s-a dispus la 17.07.2015, după 7 ani, dreptul fiind prescris, la fel și executarea silită.

Procesul verbal de cheltuieli este ilegal întocmit, sumele trecute de executorul judecătoresc fiind ilegale, abuzive și nejustificate , stabilindu-și un onorariu mai mare decât maximul prevăzut de lege.

Până la soluționarea contestației se impune conf.art. 718 c.pr.civ. suspendarea executării silite.

Prin întâmpinarea înregistrată la 7.12.2015, intimatul M. I. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, învederând că debitorul este de rea-credință când invocă termenul de prescripție, știind că hotărârea a rămas irevocabilă doar la 1.06.2011 și când susține că nu are cunoștință de cesiunea de creanță când aceasta a fost notată în cartea funciară, iar la data de 5.10.2012 OCPI Maramureș -BCPI Vișeu de Sus i-a comunicat încheierea nr.8211. De asemenea, din acțiunea sa din 25.08.2014 înregistrată sub nr. 1550/336/2014 rezultă foarte clar că a fost informat despre cesiunea de creanță, iar pretențiile sale dintr-o dezbatere viitoare pe rolul instanțelor nu poate să oprească executarea silită pentru o creanță certă, lichidă și eligibilă.

Analizând dosarul cauzei, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1203/2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus rămasă irevocabilă la data de 1.06.2011, contestatorul G. F. a fost obligat la plata sumei de 25425 Euro către fosta sa soție G. S.M., la partajul judiciar fiindu-i lui atribuit apartamentul situat în Borșa str. Victoriei, nr. 3, jud. Maramureș.

Prin cererea înregistrată la 30.05.2014 sub nr. 61/2014 al BEJ V. G. din Baia Mare, aceasta a solicitat executarea silită a creanței. Prin somația din 1.07.2014 i s-a pus în vedere să achite suma de 25425 Euro și 8981,90 lei cheltuieli de executare plus 20 lei taxă timbru. Somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și titlul executoriu în copie certificată , au fost comunicate contestatorului sub semnătură la 29.07.2014.

Prin contestația la executare înregistrată la 15.08.2014 sub nr. 1550/336/2014 la Judecătoria Vișeu de Sus care și-a declinat competența prin sentința civilă 23/2015 la Judecătoria Baia Mare, contestatorul, în contradictoriu cu M. S. fostă G. , a solicitat anularea tuturor actelor de executare având în vedere lipsa calității procesuale active a creditoarei care a cesionat creanța prin contractul autentificat la BNP S.I.C. din 1.10.2012 către M. I., actualul soț, intervenția prescripției dreptului de creanță a creditoarei și prescripției dreptului de a cere executarea silită conf. Decr. 167/1958 și art. 705 c.pr.civ. În ceea ce privește cheltuielile de executare în sumă de 9001,90 lei stabilite prin Încheierea din 30.06.2014 sunt nejustificate și nu se specifică ce reprezintă.

Prin sentința civilă nr. 3470/8.05.2015 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin neapelare, s-a respins contestația la executare formulată împotriva încheierii din 30.06.2014 privind cheltuielile de executare silită în sumă de 9001,90 lei ca tardiv formulată. S-a admis contestația în parte și s-a dispus îndreptarea actelor de executare doar pentru suma de 9001,90 lei, anulându-se încheierile de încuviințare a executării silite pentru suma de 25425 Euro în considerația faptului că M. I. are calitatea de creditor și nu M. S. fostă G..

Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită nu a mai fost analizată , fiind considerată fără obiect.

Prin cererea înregistrată la 31.07.2015 sub nr. 61/2015 la BEJ V. G. , M. I. a solicitat executarea silită a contestatorului pentru suma de 25425 Euro în baza contractului de cesiune de creanță din 1.10.2012.

Prin Încheierea din 31.07.2015 a executorului judecătoresc a fost încuviințată executarea silită, iar prin încheierea din 5.08.2015 s-au stabilit cheltuielile de executare silită în sumă de 9254,71 lei .

Somația, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și titlul executoriu au fost comunicate sub semnătură la 29.10.2012.

Prima instanță a apreciat că prezenta contestație la executare este neîntemeiată apreciind că prin sentința civilă 3470/2015 a Judecătoriei Baia Mare a fost tranșată cu putere de lucru judecat conf. art. 430 al.2 c.pr.civ. chestiunea calității de creditor a numitului M. I., acesta având calitate procesuală activă.

În ce privește prematuritatea executării silite determinată de omisiunea de a i se notifica cesiunea de creanță debitorului contestator, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 8211/5.10.2012 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Vișeu de Sus, în baza contractului de cesiune de creanță s-a notat privilegiul imobiliar pentru suma de 25425 Euro reprezentând sultă stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea intimatului M. I. asupra apartamentului înscris în CF 50096 Borșa. Încheierea CF comunicată conf. Legii 7/1996 contestatorului proprietar cu actele aferente care au stat la baza înscrierii dreptului intimatului (contract de cesiune), nu a fost atacată. Mai mult, prevalându-se de acest contract de cesiune, a contestat cu succes calitatea de creditoare a fostei soții în dosarul 155/336/2014, susținând că nu mai are vreun raport juridic cu aceasta, ci cu intimatul M. I..

Referitor la prescripția dreptului de creanță și prescripția dreptului de a cere executarea silită, prima instanță a reținut că potrivit art. 706 c.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani.

Cursul prescripției se întrerupe și începe să curgă un nou termen de prescripție pe data depunerii cererii de executare însoțită de titlul executoriu sau pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare(art. 709 al. 1 pct. 2 și 4 și al. 2 c.pr.civ. )

Judecătoria a considerat că nu se poate susține că executarea silită a fost anulată în totalitate pentru a nu opera întreruperea prescripției, din moment ce intimatul a formulat și el o cerere de executare silită în 2014 ca și M. S. M., însă prin încheierea civilă nr. 5174/12.06.2014 pronunțată în dosarul 5591/182/2014 a fost respinsă încuviințarea executării silite, iar prin încheierea 5173/12.06.2014 pronunțată în dos. 5590/182/2014 al aceleiași instanțe a fost admisă încuviințarea executării silite pentru M. S. M. pentru ca ulterior prin sentința civilă 3470/8.05.2015 a Judecătoriei Baia Mare să se revină asupra poziției, statuându-se că intimatul este cel care are calitatea de creditor și încheierea 5173/12.06.2014, anulată. Mai mult, așa cum s-a arătat, intimatul și-a notat privilegiul imobiliar în cartea funciară la 5.10.2012

Judecătoria a reținut totodată că prin încheierea din 5.08.2015 sunt detaliate explicit cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, că aceste cheltuieli au în vedere încheierea din 31.07.2015 de încuviințare a executării silite în principal imobiliară asupra apartamentului proprietatea debitorului care presupune o procedură mai complexă și de durată și pentru care onorariul este justificat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul G. F. solicitând în principal modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, anularea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond în vedere judecării cauzei, pentru a se pronunța asupra fondului.

În motivarea cererii de apel contestatorul a învederat faptul că nu are nici o datorie către M. I. deoarece acel așa zis contract de cesiune prin care creditorul M. I. ar fi dobândit creanța pentru care este executat nu i-a fost comunicat, deci acea așa-zisă cesiune nu i-a fost notificată în mod legal. În acest context a înțeles să invoce excepția prematuritatății executării silite având în vedere că nu i-a fost notificată cesiunea de creanță.

În baza Decretului 167/1958 rap. la disp. art. 705 și urm. din Noul Cod Procedură Civilă, a solicitat anularea tuturor actelor de executare și a executării silite întocmite în dosarul execuțional nr. 61/2015 al B.E.J V. G., având în vedere intervenția prescripției dreptului de creanță al creditorului (Decretul-167/1958- prescriptiile fiind guvernate de legea sub care au început) și prescripția dreptului de a cere executarea silită (art. 705 C. pr. civ)

Apelantul a solicitat anularea tuturor actelor de executare și a executării silite începute împotriva sa ca fiind ilegală, abuziva și lovită de nulitate.

Apoi, în baza dispozițiilor art. 711 din Noul Cod procedură civilă a solicitat cenzurarea cheltuielilor de executare stabilite în sarcina sa de către executorul judecătoresc prin încheierea din data de 31.07.2015 emisă în cadrul dosarului execuțional nr. 61/2015, cheltuieli în cuantum de 9.254,71 lei, stabilite fără a se specifica ce reprezintă aceste cheltuieli.

În baza art. 718 Noul Cod procedură civilă, apelantul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.

În motivarea cererii, apelantul a învederat că prin somația din data de 10.08.2015 emisă în dosar execuțional nr. 61/2014 a fost somat să plătească către M. I. suma de 25.429,00 €uro reprezentând creanță neachitată + 9.254,71 lei cheltuieli de executare, deși nu a avut nici un raport juridic cu numitul M. I.. În aceste condiții executarea este pornită de o persoană fără calitate procesuală activă.

În baza Sentinței Civile nr.1203/21.05.2009 pronunțată în Dosarul nr. l.420/336/2007 al Judecătoriei Vișeu de Sus a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 25.425 €uro în favoarea fostei sale soții, G. S.. Între timp d-na G. s-a recăsătorit cu numitul M. I. căruia i-ar fi cesionat creanța sa. Dar așa-zisa cesiune pentru a fi valabilă trebuia să-i fie notificată în scris cu confirmare de primire. În contractul de cesiune (prima filă ultimul alineat) este specificat "mă oblig să comunic debitorului cesiunea de creanță prin poștă cu confirmare de primire, printr-un un înscris care va cuprinde date privind identitatea mea, creanța cedată, precum și solicitarea ca la scadență debitorul să-și îndeplinească față de mine obligația de plată a creanței. "

De asemenea, tot prin Sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 pronunțată în Dosarul nr. 1420/336/2007 al Judecătoriei Vișeu de Sus numita M. S fostă G. a fost obligată să-i predea bunuri în valoare de 3000 €uro + cheltuieli de judecată de 3500 lei. Pentru aceste sume a fost înregistrat dosarul execuțional nr. 110/2014 al BEJ A. D..

De asemenea, mai este înregistrat dosarul execuțional nr. 65/2015 la Biroul executor A. D. privind recuperarea unei sume de 8000 lei reprezentând pensie alimentară. În aceste condiții fosta sa soție M. S. a încercat cesionarea creanței sale către actualul soț M. I. pentru a nu mai putea executa creanțele noastre.

Apelantul contestator a învederat că, în plus, pe rolul Judecatoriei Vișeu de Sus există dosarul nr. 1355/336/2014 unde a cerut o completare de partaj cu un bun în val. de aprox. 40.000 €uro și dosarul nr. 1449/336/2015 având ca obiect revocarea cesiunii.

Apelantul a menționat că numita M. S. cu rea-credință și-a provocat o stare de insolvabilitate în frauda intereselor sale și a înstrăinat toate bunurile mobile și imobile pentru ca el să nu-și mai poată recupera creanțele.

Apelantul a invocat excepția prescripției dreptului de creanță al creditoarei, având în vedere că titlul executoriu este din data de 21.09.2009, iar încuviințarea executării silite s-a dispus în data de 17.07.2015 după aproape 7 ani.

A susținut că sunt aplicabile dispozițiile decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. În materia prescripției extinctive, regula generală prescrisă de articolul 6 al. 4 din Noul cod civil este reluată de prevederile art. 201 din LPA: "prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit"". De asemenea, Decretul 167/1958 instituie în sarcina instanțelor judecătorești aplicarea din oficiu a prescripției extinctive. Astfel, potrivit art. 18 din Decretul 167 /1958: "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris";.

Întrucât regimul prescripție era constituit în sistemul Decretului Legea 167/1958 prin norme de ordine publică, neputând forma obiectul convențiilor părților, orice înțelegere de natură să modifice prevederile legale în materie era lovită de nulitate absolută. În aceste condiții și executarea silită este prescrisă fiind începută la mai mult de 3 ani de la data titlului executoriu.

Intimatul M. I. a solicitat respingerea apelului, învederând că a cesionat creanța numitului M.I. care, conform contractului de cesiune, se substituie cedentului și preia toate drepturile și obligațiile ce îi revin conform contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 846/2012.

În probațiune intimatul a depus contractul de cesiune autentificat sub nr. 846/2012, comunicarea cesiunii către executorul judecătoresc V. G. , notificarea către apelantul G. F..

Prin cererea formulată la data de 15.04.2016 apelantul a solicitat introducerea în cauză a numitului M. I., căruia i-a fost cedat creanța obiect al prezentului dosar.

Apoi, prin concluzii scrise, apelantul a reiterat excepția prescripției dreptului de a pune în executare titlul executoriu- sentința civilă nr. 1203/2009 pronunțată în dosarul 1420/336/2007, nefiind intervenită vreo cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive.

Apelantul a susținut că termenul de prescripție a executării silite a sultei care reprezintă un drept de creanță este de 3 ani si nu de 10ani, chiar dacă derivă dintr-o acțiune reală imobiliară.

Practica și doctrina în materie au statuat că aplicabile în materie de executare a sultei sunt dispozițiile art. 405 alin.1 teza I C. proc. civ. vechiul cod, respectiv 706 alin. 1 teza întâi Noul C. proc. civ., iar potrivit dispozițiilor art. 706 alin. 2 Noul C. proc. civ., " Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive";.

Prin sentința civilă nr. 3470/08.05.2015 pronunțată în dosarul 1550/336/2014 de Judecătoria Baia Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 62/04.02.2016 a Tribunalului Maramureș a fost constatat perimat apelul, prin hotărârea mai sus amintită au fost anulate toate actele de executare din dosarul de executare prin care fosta soție a început executarea împotriva sa.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 16. 07.2015 sub nr. 1173/336/2015 la Judecătoria Vișeu de Sus care a fost admisă, M. I., cesionarul creanței a solicitat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune.

Motivele invocate de instanță cu privire la întreruperea cursului prescripției extinctive nu sunt legale, întrucât prevederile art. 6 din Decretul Lege 16711958 stipulează că dreptul de a cere executarea silită a oricărui titlu executoriu se prescrie în termen de 3 ani.

Intimatul nu a probat intervenirea vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive, astfel cum sunt enumerate în art. 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958.

Prescripția nu este întrerupta daca s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau daca s-a perimat, ori dacă cel care a tăcut-o a renunțat la ea. Prin Recursul în interesul Legii nr. 1/2014, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, Î C. C.J stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât si părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Toate susținerile instanței de la fond (pagina 3- al IV lea alineat de jos în sus) pe care s-ar baza întreruperea cursului prescripției sunt lipsite de logică juridică și nu sunt bazate pe niciun temei legal.

Creditorul este în drept să înceapă o nouă executare silită conform prevederilor art. 706 dacă este în termenul de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită.

Notarea așa zisului privilegiu nu este de fapt decât o informare asupra faptului că a fost cesionată creanța și s-a notat în Cartea Funciară pentru opozabilitate.

Nu există niciun articol în legea 7/1996 sau în vreun alt act normativ care să specifice că notarea unei cesiune ar avea un efect întreruptiv de prescripție.

Astfel cum s-a statuat în doctrină și practică (jurisprudență: decizia civilă nr. 166/A/10 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, decizia civilă nr. 2235/R/28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj - Secția civilă): "Hotărârea în baza căreia s-a notat în CF dreptul la sultă pierzându-și forța executorie, fiind stinse efectele actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dacă executarea silită nu a fost începută în termenul general de prescripție de 3 ani care curge pentru hotărârile judecătorești de la dată când au rămas definitive; (conform art. 405 alin. 3 Vechiul C. proc. civ., respectiv art. 707 alin. 2 teza întâi Noul C. proc. civ.) devin incidente prevederile art. 34 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Prin cesiunea creanței nu se întrerupe cursul prescripției și nu începe să curgă un nou termen de prescripție întrucât "efectul principal al cesiunii de creanță este transmiterea dreptului de creanță de la cedent la cesionar, iar cesionarul dobândește dreptul ce a aparținut cedentului, nimic mai mult sau mai puțin. Astfel, prescripția extinctivă a dreptului la acțiunea în realizarea creanței se produce în termenul și condițiile prevăzute pentru cedent; (jurisprudență decizia civilă nr. 192 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara - jurindex 20105916056).

Singura ipoteză care ar fi incidentă în speță ar fi că prescripția se întrerupe printr-un act întrerupător de prescripție, ori acesta nu a fost cererea de executarea silită formulată de cesionarul M. I..

Prin cererea de încuviințare a executării silite în dosarul nr. 5591/182/2014 al Judecătoriei Baia Mare, prin încheierea civilă nr. 5174/12.06.2014 s-a respins cererea lui M. I. de încuviințare a executării silite, astfel încât acesta nu îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a fi considerat un act începător de executare.

Prin cererea de încuviințare din dosarul 5590/182/2014 s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pentru M. S.M., însă această executare a fost anulată ulterior prin sentința civilă nr. 3470/08.05.2015 pronunțată în dosarul 1550/336/2014 de Judecătoria Baia Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 62/04.02.2016 a Tribunalului Maramureș a fost constatat perimat apelul.

Prin urmare, deși instanța susține că ar fi incidente prevederile art. 709 și că s-ar fi întrerupt cursul prescripției, apelantul a solicitat a se avea în vedere faptul și să se constate că este prescris dreptul de a solicita executarea silită .

Prin încheierea din data de 18.04.2016 Tribunalul Maramureș a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de petentul G. F., iar în ședința publică din data de 26 mai 2016, constându-se că în cursul procesului a operat o transmisiune a calității procesuale de la intimatul M. I. la numitul M. I., în temeiul art. 38 și 39 din Codul de procedură civilă, s-a dispus introducerea în cauză a cesionarului M.I., acesta fiind citat cu un exemplar al cererii de apel și al cererii din 15.04.2016.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, tribunalul a reținut faptul că prin somația din data de 10.08.2015 emisă în dosar execuțional nr. 61/2015 al executorului judecătoresc V. G., apelantul debitor G. F. a fost somat să-i plătească creditorului M. I. suma de 25.429,00 €uro reprezentând creanță neachitată + 9.254,71 lei cheltuieli de executare, executarea silită fiind declanșată în baza titlurilor executorii constând în: contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 846/2012 investit cu formulă executorie, sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 și încheierea din 5.08.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare silită.

Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 pronunțată în dosarul nr. 1420/336/2007 al Judecătoriei Vișeu de Sus apelantul G. F. a fost obligat la plata unei sulte în valoare de 25.425 €uro în favoarea fostei sale soții, G. S..

Sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus a rămas definitivă la data de 13.10.2010 prin Decizia civilă nr.174/A/13.10.2010 a Tribunalului Maramureș și irevocabilă la data de 01.06.2011 când s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1962/R/2011 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 405 din Vechiul Cod de procedură civilă ale cărui dispoziții sunt aplicabile în speță în privința regimul juridic al prescripției dreptului de a cere executarea silită întrucât hotărârea judecătorească devenită titlu executoriu s-a pronunțat sub imperiul acestui act normativ, "dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie";.

Din coroborarea prevederilor art. 372 și 376 Cod procedură civilă de la 1865 potrivit cărora "se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege"; cu cele ale art. 377 al. 1 pct. 3 Cod procedură civilă care stabilesc că hotărârile date în apel sunt hotărâri definitive, rezultă că, în principiu, dreptul de a cere executarea silită se naște din momentul în care hotărârea a rămas definitivă, fără a fi necesar ca ea să fie și irevocabilă.

Astfel, dreptul de a cere executarea silită a sultei stabilite în sarcina debitorului G. F. prin sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus s-a născut la data de 13.10.2010, dată la care s-a pronunțat Decizia civilă nr.174/A/13.10.2010 a Tribunalului Maramureș, iar nu la data la care sentința a rămas irevocabilă, nefiind incidentă niciuna din situațiile de excepție reglementate de dispozițiile art. 300 al. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Ca atare, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut pentru executarea silită a oricărui titlu executoriu prevăzut de art. 405 alin. (1) teza I C. pr. civ., s-a împlinit, în privința sentinței civile nr. 1203/21.05.2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus, la data de 13.10.2013.

În acest interval de timp de trei ani, creditoarea M. S. și-a cesionat creanța intimatului M. I. prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 846/2012, iar în cursul prezentului proces, intimatul creditor M. I. a cesionat, la rândul său, creanța intimatului M. I. prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 205/10.02.2016 de notar Public B.V..

În baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 846/2012 intimatul M. I. a dobândit calitatea de creditor al contestatorului debitor G. F., susținerile contrare ale apelantului fiind neîntemeiate.

Potrivit art. 1582 al. 1 teza I Cod civil, debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului, iar în speță, apelantul debitor a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței stabilite prin sentința de partaj.

Prima instanță a apreciat că a fost întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită întrucât intimatul M. I. a formulat o cerere de executare silită în 2014 ca și M.S.M., însă prin încheierea civilă nr. 5174/12.06.2014 pronunțată în dosarul 5591/182/2014 a fost respinsă încuviințarea executării silite, iar prin încheierea 5173/12.06.2014 pronunțată în dos. 5590/182/2014 al aceleiași instanțe a fost admisă încuviințarea executării silite pentru M. S.M. pentru ca ulterior prin sentința civilă 3470/8.05.2015 a Judecătoriei Baia Mare să se revină asupra poziției, statuându-se că intimatul este cel care are calitatea de creditor și încheierea 5173/12.06.2014, anulată.

În opinia primei instanțe, notarea privilegiul imobiliar în cartea funciară la 5.10.2012 de către intimatul M. I. a fost un alt act întrerupător de prescripție.

Precizând că în prezenta cauză regimul prescripției dreptului de a cere executarea silită este cel reglementat de codul de procedură civilă de la 1865 sub imperiul căruia prescripția a început să curgă (Secțiunea a VI-a^2 ; art. 405^1 - 405^3), tribunalul constată că în mod greșit a reținut prima instanță incidența unor cauze de întrerupere a cursului prescripției.

Astfel, cererea de executare silită formulată de M. I. în 2014 în dosarul 5591/182/2014 a fost respinsă prin încheierea civilă nr. 5174/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, neatacată, or potrivit art. 405^2 al. 3 Cod procedură civilă, "prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea";.

Cererea de executare silită formulată de M. S. M., încuviințată prin încheierea 5173/12.06.2014 pronunțată în dos. 5590/182/2014 al Judecătoriei Baia Mare nu a întrerupt cursul prescripției întrucât prin sentința civilă 3470/8.05.2015 a Judecătoriei Baia Mare încheierea nr. 5173/12.06.2014 a fost anulată, fiind incidente, din nou, dispozițiile art. art. 405^2 al. 3 Cod procedură civilă.

Mai mult decât atât, cele două cereri de executare silită menționate, înregistrate în dosarele Judecătoriei Baia Mare nr. 5590/182/2014 și nr. 5591/182/2014, au fost formulate de M. S. M. și M. I. la data de 30.05.2014, după expirarea termenului de 3 ani de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu -sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus- care, după cum s-a mai arătat, a început să curgă de la data când hotărârea a devenit executorie (nu irevocabilă), respectiv la data respingerii apelului reclamantului G. F. prin Decizia Civilă nr. 174/A/13.10.2010 a Tribunalului Maramureș și s-a împlinit, conform dispozițiilor art. 101 al. 3 din Vechiul Cod de procedură civilă la data de 13.10.2013.

De menționat că nici intimatul M. I. și nici intimatul M. I. nu au invocat și dovedit nici o altă cauză de întrerupere a cursului prescripției și nici nu au formulat cerere de repunere în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Având în vedere că cererea de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 61/2015 al executorului judecătoresc V. G. a fost formulată de creditorul intimat M. I. la data de 31.07.2015, după împlinirea termenului de prescripție, raportat la dispozițiile art. 405-405² Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul constată ca fiind prescris dreptul de a cere executarea silită a creanței în cuantum de 25.425 Euro stabilită prin sentința civilă nr. 1203/21.05.2009 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pro¬nunțată în dosar nr. 1420/336/2007 în favoarea numitei G. S. ( recăsătorită M.).

În consecință, reținând că prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, tribunalul apreciază că apelul formulat de apelantul G. F. în contradictoriu cu intimații M. I. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 369/15.02.2016 a Judecătoriei Vișeu de Sus este întemeiat și, ca urmare, în baza art. 480 al. 2 din Noul cod de procedură civilă îl va admite și va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va admite contestația la executare formulată de contestatorul G. F. în con¬tradictoriu cu intimatul M. I., care și-a transmis calitatea de creditor intimatului M. I. prin contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 205/10.02.2016 și va anula executarea silită pornită de executorul judecătoresc V. G. în do¬sa¬rul execuțional nr. 61/2015, la cererea creditorului M. I., în temeiul contractului de ce¬siune de creanță nr. 846/01.10.2012.

← Civil, contracte, pretentii, indeplinirea reciproca a...		Revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... →

întreruperea termenului de prescripție. Jurisprudență Executarea silită

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre întreruperea termenului de prescripție. Jurisprudență Executarea silită