Drepturi băneşti. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 29.01.2018
DOSAR NR. ***
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA ***
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
GREFIER: ***
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ***, în contradictoriu cu pârâta ***.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
• pricina are ca obiect drepturi bănești;
• cauza se află la al doilea termen de judecată, în fața primei instanțe;
• pârâta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Instanța ia act că în cauză a fost solicitată judecata în lipsă și reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
D I S P U N E:
Amână pronunțarea la data de 29.01.2018.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2018.
Președinte: Asistent judiciar: Asistent judiciar: Grefier:
DOSAR NR. ***
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. ***
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA ***
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
ASISTENT JUDICIAR: ***
GREFIER: ***
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ***, în contradictoriu cu pârâta ***.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2018, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.08.2017 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. unic ***, reclamantul ***, în contradictoriu cu pârâta ***, a solicitat obligarea pârâtei:
- La plata sumei de 89.384 lei reprezentând drepturi salariale nete restante,
- La plata sumei de 13.627,8 lei reprezentând compensarea în bani a concediilor de odihnă aferente anilor 2014 - 2017, respectiv pentru câte 20 de zile lucrătoare pentru anii 2014-2016 și 7 zile lucrătoare pentru anul 2017,
- La plata daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a drepturilor pretinse, calculate din ultima zi a lunii pentru care ar fi trebuit plătit salariul până la plata integrală a salariilor restante, respectiv din ziua următoare încetării contractul individual de muncă (06.04.2017) până la plata integrală a indemnizației neplătite pentru concediul de odihnă neefectuat, precum și
- La plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul susține că, pe lângă calitatea de coasociat în cadrul societății pârâte alături de numitul ***, acesta a fost și salariatul pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 1/28.02.2013, fiind încadrat în funcția de Expert jurist, pe durată nedeterminată, cu un salariu inițial de 1200 lei majorat începând cu data de 01.09.2015 la suma de 5800 lei.
Raporturile de muncă au încetat la data de 05.04.2017 ca urmare a demisiei reclamantului la care a fost obligat de administratorul societății angajatoare.
Deoarece în perioada ianuarie 2014 - aprilie 2017 pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale de plată a salariilor cuvenite părții pentru munca prestată, reclamantul a promovat prezenta cauză.
Cererea este motivată în drept pe prevederile legale invocate în cuprinsul cererii.
În susținerea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, la data de 02.10.2017 - f 26 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta susține că, profitând de autoritatea sa derivată din calitatea de administrator, reclamantul și-a încasat drepturile salariale și și-a efectuat concediile de odihnă fără a semna statele de plată și fără a formula cereri în acest sens.
Pârâta subliniază că prezenta acțiune reprezintă o fraudă evidentă.
Întâmpinarea nu este motivată în drept.
La data de 06.11.2017 - f 33, pârâta a depus un nou înscris denumit tot întâmpinare prin care și-a manifestat disponibilitatea de a plăti drepturile pretinse în cauză deoarece nu poate produce probe care să ateste primirea acestor sume, cu sublinierea faptului că nu renunță la dreptul de a urmări recuperarea sumelor pe care le va plăti.
În cauză au fost administrate ca probe înscrisurile depuse de reclamant.
Analizând actele și lucrările efectuate în cauză, reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte în baza contractul individual de muncă nr. *** și urm., fiind încadrat în funcția de Expert jurist - cod COR 261903 cu un salariu inițial lunar brut de 1200 lei, fără alte venituri adăugate.
În contract se menționează și dreptul reclamantului la 21 de zile lucrătoare concediu de odihnă în raport cu durata muncii efectiv prestate.
Deși la dosar nu a fost depus actul adițional de majorare a salariului brut, din statele de plată depuse în copii certificate la dosar, care poartă semnătura și ștampila societății, semnătura fiind aparent diferită de cea a reclamantului, se constată că în luna septembrie 2015 reclamantul figurează cu un salariu brut de 5800 lei.
Raportul de muncă dintre părți încetat ca urmare a demisiei - f 20 reclamantului din data de 05.04.2017.
Raportând situația de fapt reținută mai sus la prevederile legale în materie, tribunalul apreciază că este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la petitul privind plata salariilor restante:
Conform prevederilor art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, "angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă";, iar potrivit prevederilor art. 159 alin. 2 din Codul muncii, "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani";.
Art. 166 alin 1 și 2 Codul muncii prevede că: "(1) Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar";.
Conform prevederilor art. 168 alin. 1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Se constată astfel că, pentru demontarea faptului negativ invocat de reclamant (că nu a primit salariile solicitate), pârâta avea posibilitatea de a face dovada faptului pozitiv contrar (a faptului că a plătit).
Pârâta avea această obligația și în temeiul art. 272 din Codul Muncii, care prevede că: "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare";.
Legea reglementează expres natura probelor care fac proba plății salariilor solicitate, acestea fiind numai înscrisuri semnate de partea adversă căreia să-i fie astfel opusă semnătura sau extrase de cont care să facă dovada efectivă a viramentului bancar.
Deși pârâta susține că în mod cert reclamantul a beneficiat de salariu, însă datorită calității sale de administrator nu a semnat statele de plată, nu face nicio dovadă în acest sens.
Aceasta nu probează modul în care, anterior perioadei în cauză, reclamantului i-au fost plătite salariile pentru a induce eventual un dubiu cu privire la susținerile acestuia pe care le contestă doar la nivel declarativ.
Deoarece în cauză nu au fost administrate probe cu privire la plata salariilor pretinse, tribunalul reține că pârâta nu a achitat reclamantului drepturile salariale invocate în cauză motiv pentru care instanța va admite în parte acest petit și va obliga pârâta la plata către reclamant a salariilor nete aferente perioadei 01.08.2014 - 05.04.2017 prin raportare la salariul lunar brut de 1200 lei, cu excepția lunii septembrie 2015 când se va avea în vedere un salariu brut de 5800 lei.
Deoarece salariul este un element esențial al raportului de muncă a cărui modificare nu se poate face decât prin act adițional scris care are caracter ad validitatem și reprezintă și instrumentum probationem pentru dovada acestuia, având în vedere și prev. art. 329 NCPC care reglementează regimul prezumțiilor judiciare numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori, ceea ce nu este cazul în speță, tribunalul reține că proba salariului nu se poate face decât cu înscrisuri care în cauză lipsesc.
Cu privire la salariul lunar cuvenit reclamantului, tribunalul reține că singurul dovedit este cel de 1200 lei brut, cu excepția lunii septembrie 2015 când în statul de plată apare suma de 5800 lei.
Analizând suma pretinsă în cauză - 89.384 lei și calculul acesteia, tribunalul reține că aceasta este parțial justificată, reclamantul având dreptul la o altă sumă calculată astfel: 1200 lei * 5 luni/2014 + 1200 lei *11 luni/ 2015 + 5800 lei / 1 lună /2015 + 1200 lei*12 luni/2016 + 1200 lei*3 luni/2017= 1200 lei/31 luni + 5800 lei = 37.200 + 5800 lei = 43.000 lei.
Pentru drepturile bănești restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită. Acordarea dobânzii legale luni/se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) C. muncii, întârzierea nejustificata a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului în condițiile în care potrivit art. 161 salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor.
De asemenea potrivit art. 278 alin. (1) C. muncii, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii si în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod cu dispozițiile legislației civile.
Prin urmare, apreciază că si în privința daunelor interese datorate de unitatea angajatoare salariaților pentru neplata la timp a drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile codului civil.
Daunele interese potrivit Codului civil în cazul obligațiilor bănești sunt moratorii iar potrivit art. 1535 alin. (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită Ia scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plații, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plații ar fi mai mic. În egală măsură mai sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală renumeratorie si penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor masuri financiar - fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii sau penalizatoare după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr.13/2011 dobânda legala este penalizatoare pentru obligațiile bănești, iar potrivit art.10 din ordonanță dispozițiile art. 1535 din L 287/2009 republicată sunt aplicabile dobânzii penalizatoare.
Ori potrivit acestor texte de lege în cazul dobânzii penalizatoare care este specifică obligațiilor bănești debitorul nu trebuie pus în întârziere, prin urmare dobânda curge de la data scadentei după cum prevăd dispozițiile art. 1535 alin. (1) C. civ.
Această punere în întârziere a debitorului se cere doar în cazul obligațiilor de a face și în cazul altor obligații potrivit art. 1536 C. civ.
Urmare celor de mai sus, tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamant a daunelor interese reprezentând dobânda legală aferentă salariilor cuvenite pentru perioada 01.08.2014-05.04.2017, calculate începând cu data de 15.08.2014 (dată indicată în contractul individual de muncă ca fiind de plată a avansului lunar) și până la data plății efective.
2. Cu privire la capătul de cerere privind compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă cuvenite în baza contractului individual de muncă 1/28.02.2013:
Cf. art. 145 alin. 2 Codul Muncii, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Cf. art. 146 din Codul Muncii, în forma în vigoare în anul 2014, "(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă";.
Începând cu data de 25.01.2015, în baza legii nr. 12/2015, acesta articol a fost modificat având următoarea formă "; (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă."
Din interpretarea acestor dispoziții legale, tribunalul reține că scopul pentru care a fost instituit concediul de odihna reclamă efectuarea acestuia anuala.
Prin excepție, daca nu a fost posibila acordarea in anul respectiv, concediul se va acorda in anul următor sau în următoarele 18 luni, iar daca nu se întâmplă nici acest lucru, angajatorul va fi obligat sa acorde salariatului o despăgubire egala cu indemnizația de concediu la care ar fi avut dreptul salariatul in cauza.
În cazul în care intervine încetarea contractului individual de muncă, angajatorul este dator să compenseze în bani concediu de odihnă neefectuat.
Din contractul individual de muncă depus la dosar rezultă că reclamantul are dreptul la 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă pe an.
Cf. art. 150 Codul Muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Modul de calcul al acesteia este prev. expres de lege, indemnizația de concediu de odihnă fiind media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Din susținerile reclamantului, necontestate de pârâtă, tribunal reține că reclamantul în cauză a lucrat toată perioada stabilită prin contractul individual de muncă nr. 1/28.02.2013.
Raportând nr. de zile de concediu de odihnă la care reclamantul avea dreptul pentru perioada menționată în cerere - 01.08.2014 - 05.04.2017, tribunalul reține că acesta ar fi avut dreptul:
- la 8,75 zile lucrătoare (rotunjite la 9) de concediu de odihnă pentru perioada 01.08.2014 - 31.12.2014 din anul 2014 calculate astfel: 21/12 = 1,75 zile/lună * 5 luni = 8,75 zile,
- la 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2015,
- la 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2016,
- la 5 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru perioada 01.01 - 05.04.2017 din anul 2017 calculate astfel: 21/12 = 1,75 zile/lună * 3 luni = 5,25 zile.
Deoarece raportul de muncă încetase la data înregistrării prezentei cauze, tribunalul reține că reclamantul are dreptul la compensarea în bani a concediului neefectuat.
Pârâta în cauză nu a făcut dovada că a acordat reclamantului concediul cuvenit și nici că l-a compensat în bani la data încetării raportului de muncă.
Urmare celor de mai sus, tribunalul va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând compensarea în bani:
- a 9 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru perioada 01.08.2014 - 31.12.2014 din anul 2014,
- a 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2015,
- a 21 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2016,
- a 5 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru perioada 01.01 - 05.04.2017 din anul 2017,
cuvenite în temeiul contractului individual de muncă nr. ***.
Pentru faptul că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor cuvenite cu titlu de compensare în bani a concediilor de odihnă cuvenite, având în vedere aceleași considerente pentru un petit similar redate mai sus, tribunalul va admite și acest petit și va obliga pârâta la plata acestora, calculate de la data de 21.08.2017 până la data plății efective.
Data de referință a fost stabilită prin raportare la data înregistrării acțiunii deoarece cu referire la acest drept nu există o reglementare similară celei privind plata cu întârziere a salariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ***, cu domiciliul în București, ***, cu sediul ***, în contradictoriu cu pârâta ***, cu sediul în ***
Obligă pârâta la plata către reclamant a salariilor nete aferente perioadei 01.08.2014 - 05.04.2017 prin raportare la un salariu lunar brut de 1200 lei, cu excepția lunii septembrie 2015 când se va avea în vedere un salariu brut de 5800 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a salariilor cuvenite pentru perioada 01.08.2014-05.04.2017, calculate începând cu data de 15.08.2014 până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând compensarea în bani:
- a 9 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru perioada 01.08.2014 - 31.12.2014 din anul 2014,
- a 20 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2015,
- a 20 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru întreg anul 2016,
- a 5 zile lucrătoare de concediu de odihnă pentru perioada 01.01 - 05.04.2017 din anul 2017,
cuvenite în temeiul contractului individual de muncă nr. 1/28.02.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamant a daunelor interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor cuvenite cu titlu de compensare în bani a concediilor de odihnă cuvenite, calculate de la data de 18.08.2017 până la data plății efective.
Executorie provizoriu de drept.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cererea de exercitare a căii de atac urmând a fi depusă la Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pronunțată azi 29.01.2018 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte: Asistent judiciar: Asistent judiciar: Grefier:
| ← Legea nr.10/2001 – legea nr. 165/2013. Jurisprudență... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52... → |
|---|
