Drepturi băneşti. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 483/2014 din data de 21.03.2014
Titlu: litigii privind funcționarii publici
Domeniu asociat: Salarizare Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 483/2014
Ședința publică din 21 Martie 2014
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul MSI în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat s-a procedat la soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de , sub numărul , reclamantul MSI în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție Gorj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea, alocarea și plata premiului anual (al 13-lea salariu), în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plății.
În fapt, reclamantul a precizat că este angajat în cadrul I.P.J. Gorj având funcția de agent de poliție din anul 2006, când a absolvit Școala de Agenți de Poliție Septimiu Mureșan Cluj Napoca și până în prezent, având conform art. 1, alin 1, din Legea nr. 360/2002 M calitatea de funcționar public cu statut special.
Reclamantul a menționat că având în vedere că premiul anual (al 13-lea salariu) prevăzut pentru anul 2010 de actele normative în vigoare nu i-a fost acordat până în prezent, a solicitat plata acestuia în cadrul acestei proceduri judiciare, actualizat cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plății, având în vedere următoarele considerente:
- Art. 15 alin. 2 din Constituție statuează că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", iar Art. 1 din Codul civil că "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", respectiv pentru perioada de timp dedusă obiectului judecății, anul 2010.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 285/28.12.2010, privind salarizarea pe anul 2011, a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că : ,,pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea";.
S-a arătat că în prezent, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010: sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Din interpretarea textului de lege rezultă aplicarea retroactivă a art. 8 din Legea nr. 285/2010, lucru care contravine art. 15 din Constituția României și a prevederilor art. 1 din Codul civil, care prevăd în mod imperativ, fîră a lăsa loc de interpretare, că legea dispune numai pentru viitor; există o singură excepție de la această prevedere imperativă, respectiv aplicarea legii mai favorabile în domeniile contravențional ori penal. Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicată in Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care s-a referit, arătând că: ,,principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia";.
S-a precizat că dreptul de a primi premiul anual (al 13-lea salariu), aferent anului 2010, s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie.
De asemenea, reclamantul a mai menționat faptul că premiul anual reprezentat de suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010. Prin urmare, Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituție, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și a reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată reclamantul a precizat că într-o situație asemănătoare, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că: "...respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege";. (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție).
Legea nr. 285/2010 nu poate aduce atingere dreptului câștigat, referitor la premiul anual (cel de al 13-lea salariu), întrucât s-ar ajunge ca această lege să se aplice retroactiv, pentru anul 2010, asupra unei situații consolidate anterior.
S-a menționat că în baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, premiul anual reprezintă pentru anul 2010 un drept câștigat, aflat sub autoritatea statului de drept, a cărui stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituției.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 51 din Constituția României, art. 28 din Legea 62/2011, art. 25 din Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 raportată la art. 26 din O.G. nr. 38/2003.
La data de 04.12.2013 pârâtul Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a menționat că prin acțiunea formulată, reclamantul a arătat că își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj, raporturile lui de serviciu derulându-se cu această unitate.
S-a arătat faptul că potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, "...în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție...".
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 222 din Codul civil "persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel". Astfel, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul.
Având în vedere obiectul dosarului, precum și calitatea de persoană juridică distinctă a Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj, s-a menționat că Ministerul Afacerilor Interne nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății și nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi salariale pentru angajații unei alte instituții cu personalitate juridică.
De asemenea, s-a arătat că titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești, ca rezultat al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului, însă în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne nu figurează ca subiect al raportului de serviciu/de muncă încheiat de membrii reclamantului.
Raportat la obiectul prezentei cauze, s-a precizat că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu/de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Misterului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, "Ministrul Afacerilor Interne are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 7 la Ordinul M.A.I. nr. S/79/2013 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful Inspectoratului de Poliție al județului Gorj are calitatea de ordonator terțiar de credite.
De asemenea, s-a precizat faptul că ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Anexa nr. 12 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M.A.I. Conform pct. 2 lit. a și b, ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Având în vedere aceste aspecte, calculul și plata oricăror drepturi bănești către membrii reclamantului, se face de către Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, unitate al cărui inspector șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prin urmare, nu se poate retine că atât instituția centrală, cât și structurile sale teritoriale au calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că pot avea calitate procesuală pasivă toate unitățile dintr-o instituție, între care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhică.
A menționat de asemenea decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a Î.C.C.J. potrivit căreia "în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile".
Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și reclamant nu a luat naștere un raport juridic din care să rezulte obligația de plată în sarcina instituției * noastre, vă rugăm să constatați că nu este necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plății în favoarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească, întrucât potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă", iar conform art. 4 "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Totodată, pârâtul a precizat că cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este Inspectoratul de Politie al județului Gorj, unitate cu personalitate juridică, în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorul secundar de credite.
Pe fondul cauzei pârâtul a menționat următoarele :
Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
Drept urmare, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M.A.I. pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru 4 anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
S-a precizat faptul că exercitarea unor drepturi în justiție se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esențiale ale statutului funcționarului public. În cazul funcționarilor publici, drepturile salariale sunt stabilite de către legiuitor. Soluția legislativă cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost determinată de apărarea securității naționale.
Faptul că prin Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost sistată plata premiului anual pentru anul 2010, nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative în materia drepturilor salariale, politicile salariale fiind de resortul absolut al Guvernului și al Parlamentului și nu al instanțelor judecătorești, al căror atribut este doar de a aplica legea nu de a face lege. Aceste dispoziții nu au caracter retroactiv ci dau expresie principiului aplicării legii noi referitoare la schimbarea unei situații juridice pentru viitor. Textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare.
Atâta timp cât vocația reclamantului la primirea celui de-al 13-lea salariu nu a fost materializată într-un nou act normativ și nici nu s-a obținut desființarea sau modificarea actelor normative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită acestora, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituției la plata vreunei sume cu titlu de premiu anual.
Mai mult decât atât, cererea reclamantului apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
S-a susținut că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Afacerilor Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Prin deciziile sale, Curtea Constituțională a concluzionat asupra faptului că art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu încalcă prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii.
Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătiți din fonduri publice a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu 1-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului nerectroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 21 din data de 18.11.2013 pronunțată în recurs în interesul legii (obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.l din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementări";.
La data de 24.12.2013 pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a precizat că reclamantul are calitatea de polițist - funcționar public cu statut special în cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Gorj, structură asigurată financiar de Inspectoratul de Poliție Județean Gorj.
Articolul 25. alin. 1 din Legea nr. 330/2009 prevedea, astfel cum susține și reclamantul, că personalul angajat în sectorul bugetar beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază realizate în anul pentru care se face premierea. De asemenea, potrivit art. 25. alin. 1 din același act normativ, plata premiului anual trebuia să se facă începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, însă, "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar".
De asemenea, prin Decizia nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu acordarea premiului anual, stabilind că " In interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări";.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8560/95/2013, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Secției Contencios Administrativ și Fiscal, cu motivarea că potrivit art. 3 din Legea nr. 168/1999, "conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă" și că potrivit art. 248 din Codul muncii, "conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă" (alin. 1). Conflictele de interese sunt neînțelegerile legate de negocierea contractelor colective de muncă (alin. 2), iar conflictele de drepturi au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații ale salariaților (alin. 3). Prin urmare, conflictele de muncă sunt reglementate de legiuitor ca derivând din contractele de muncă (individuale și colective), ele privindu-i pe salariați, nu și pe funcționarii publici cu privire la care competența de soluționare a unor astfel de cauze revine instanțelor de contencios administrativ, conform legii nr.188/1999.
S-a reținut că în speță, reclamantul este funcționar public cu statut special, conform art.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, lege ale cărei dispoziții se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici(art.78 din legea nr.360/2002), situație în care competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. cu termen de judecată la data de .
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei ,,.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, instanța o găsește întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă este deținută în mod exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Ori, în cauza de față, între pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și reclamant nu există un raport juridic de drept substanțial, respectiv un raport de serviciu, astfel încât se va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și pe cale de consecință se va respinge acțiunea față de acesta.
În ceea ce privește fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul constată și reține că acțiunea promovată de reclamant nu este întemeiată.
Dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevăd că ,,sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi ,,.
În speță, reclamantul, MSI se prevalează de dispozițiile art. 25 din legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevăd că ,, pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizațiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea ,,.
Dispozițiile art. 25 alin. 2 din același act normativ prevăd că ,, pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate ,,.
De asemenea, conform art. 25 alin 4 din Legea 330/2009 ,, plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ,,.
Dispozițiile legale enunțate, prevăzute în legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din legea 284/2010.
Așadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Pe de altă parte, cererea formulată de reclamant, apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în 2010 a fost inclusă de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011, nu a fost lipsit de drepturile bănești în discuție.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, în cauză nu au fost încălcate prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituție, în condițiile în care prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României cu nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În același timp, Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.
Față de considerentele expuse și în raport de dispozițiile legale aplicabile urmează a fi respinsă acțiunea formulată de reclamantul MSI conform dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTORAȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Afacerilor Interne .
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MSI, împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Interne ca urmare a lipsei calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul MSI împotriva pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție Gorj, ca nefondată.
Cu drept de apel.
Pronunțată în ședința publică din la Tribunalul Gorj.
| ← Prescripţia dreptului de executare silită. . Jurisprudență... | Art. 503 Noul Cod de procedură civilă. Contestaţia în anulare. → |
|---|
