Drepturi băneşti. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2586/2013 din data de 11.04.2013
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2586/2013
Ședința publică din
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul X în contradictoriu cu pârâta P, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de avocat B și avocat G în substituire pentru avocat C.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat F depune la dosar delegația de substituire pentru C.
Apărătorii părților arată că nu au obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Avocat pentru reclamantul X solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești potrivit raportului de expertiză și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu pentru expert. Depune la dosar chitanța nr. din pentru suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocat F pentru pârâta P solicită în principal respingerea acțiunii formulate de reclamant; în subsidiar solicită instanței să aibă în vedere faptul că în lunile ianuarie și februarie 2012 reclamantul nu a efectuat ore suplimentare și solicită ca sumele calculate în raportul de expertiză pentru această perioadă ar trebui scăzute din suma totală, astfel că s-ar impune doar admiterea în parte a cererii de chemare în judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. .., reclamantul X a chemat în judecată pârâta P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2011 și 2012, orele de muncă suplimentare prestate în perioada 2011-2012 și sporurile cuvenite pentru zilele lucrate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că începând cu 22.02.2011 a desfășurat activitate pentru pârâtă, însă nu a fost plătit corespunzător pentru orele de muncă suplimentare efectuate și nu a beneficiat de concedii de odihnă pe anii 2011 și 2012. De asemenea, a precizat că nu au fost plătite corespunzător zilele lucrate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile contractului individual de muncă și Codul muncii.
În dovedirea cererii, a depus la dosar contractul individual de muncă, decizia nr. ., situații cuprinzând autoturismele spălate, a solicitat audierea martorilor … solicitat încuviințarea unei expertize contabile.
Pârâta P a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, cu motivarea că pentru anul 2012, numărul de zile de concediu de odihnă trebuie stabilit în funcție de perioada lucrată, respectiv până la data de 18.07.2012, când contractul individual de muncă al reclamantului a încetat. Pentru anul 2011, consideră pârâta că nu este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă, deoarece raporturile de muncă au încetat în anul 2011, iar conform art. 146 alin. 4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului de muncă.
Referitor la celelalte capete de cerere, a învederat instanței faptul că raportul de muncă a început la data de 22.02.2011, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, astfel că eventualele drepturi pot fi solicitate doar începând cu această dată. A precizat pârâta că și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege în raporturile sale cu reclamantul, astfel că acțiunea acesteia trebuie respinsă.
În apărare, a depus la dosar, în copie, contractul individual de muncă al reclamantului, și decizia nr. 15 din 18.07.2012 și a solicitat audierea martorilor …
La data de 15 noiembrie 2011, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că este de acord cu plata orelor suplimentare începând cu data de 22.02.2011.
Instanța a solicitat pârâtei să înainteze la dosar state de plată a salariului, pontajele întocmite și situația mașinilor spălate.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că acțiunea reclamantului este în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul X a fost angajat al pârâtei P în funcția de spălător vehicule în perioada 22.02.2011—18.07.2012, când contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul muncii prin decizia nr. 15/18.07.2012.
Reclamantul a susținut că în toată această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă. La rândul ei, pârâta s-a apărat susținând că pentru anul 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 146 din Codul muncii, nu mai este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă, iar în ceea ce privește anul 2012, trebuie să fie avută în vedere perioada lucrată de către reclamant.
Este adevărat că potrivit art. 146 alin. 4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, așa cum susține pârâta. Pe de altă parte, alineatul 3 al aceluiași articol prevede obligația angajatorului de a acorda concediul de odihnă până la sfârșitul anului următor tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Cum pârâta nu și-a îndeplinit această obligație și nu a acordat reclamantului concediul de odihnă pe anul 2011 în anul următor până la încetarea raporturilor de muncă, acesta este îndreptățit la compensarea în bani a concediului de odihnă atât pentru anul 2011, cât și pe anul 2012.
Din raportul de expertiză rezultă faptul că reclamantul era îndreptățit la 18 zile de concediu de odihnă pentru anul 2011 și 13 zile pentru anul 2012, indemnizația netă aferentă acestor zile fiind de 526 lei, sumă ce va fi acordată de instanță, în temeiul art. 146 alin. 4 din Codul muncii.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că spălătoria de mașini aparținând pârâtei își desfășura activitatea cu doi salariați, iar programul de lucru era între orele 9,00 și 18,00, chiar dacă angajații aveau trecut în contractul individual de muncă un program de 4 ore. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor ..și .., ai spălătoriei, care au relatat instanței de judecată faptul că și la ora 18,00 spălătoria era deschisă și că spălătoria oferea servicii clienților săi și în zilele de sâmbătă și duminică. Din declarația martorului .. rezultă că pentru spălarea unei mașini (interior și exterior) era necesară alocarea a circa 45 de minute și, așa cum se poate observa din situația spălărilor de vehicule, erau destule mașini care ajungeau în spălătoria pârâtei, astfel că instanța apreciază că s-a făcut dovada faptului că reclamantul a lucrat peste programul de lucru de 4 ore stabili în contract și în zilele de repaus săptămânal, fără a beneficia de timp liber în compensare.
În raportul de expertiză întocmit în cauză s-a calculat suma pentru munca suplimentară efectuată de reclamant prin aplicarea unui spor la salariu de 75%, conform art. 123 din Codul muncii, respectiv suma 12832 lei brut, cât și cea cuvenită pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale, conform art. 137 și 142 din Codul muncii, adică 3624 lei brut.
Instanța apreciază însă că în mod greșit au fost calculate de către expert sume aferente unor ore suplimentare sau unor zile de repaus săptămânal pe lunile ianuarie și februarie 2012. în primul rând, din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă faptul că în acea perioadă la spălătorie s-ar fi lucrat în afara orelor de program, de notorietate fiind și faptul că în acea perioadă condițiile meteo au fost aspre. Astfel, în acea perioadă a nins abundent, temperaturile au fost scăzute, iar în aceste condiții puțini șoferi alegeau să meargă cu mașina în spălătorie. De altfel, între evidențele zilnice depuse la dosar cu privire la mașinile spălate, nu se regăsesc situații întocmite în cele două luni.
Prin urmare, din suma netă calculată pentru anul 2012, vor fi scăzute sumele aferente lunilor ianuarie și februarie 2012, adică 1369 lei (anexa 12, coloana 8), așa încât pentru anul 2012, pârâta îi datorează reclamantului suma netă de 3463 lei pentru munca suplimentară efectuată și pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale. Pentru anul 2011, suma calculată de expert a fost de 7077 lei net.
În consecință, pârâta va fi obligată la plata sumei nete de 10540 lei către reclamant, reprezentând drepturi bănești datorate acestuia.
În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dat fiind faptul că și acțiunea reclamantului a fost admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul X, cu domiciliul în .., în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 10.540 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru perioada 22 februarie 2011-18 iulie 2012.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din .. aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
| ← Contestaţie la executare – măsuri asiguratorii | Ordonanţă preşedinţială . Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială → |
|---|
