Ordonanţă preşedinţială . Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială

Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 3007/2013 din data de 05.04.2013

Dosar nr…..

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința Nr. 3007 din 5 aprilie 2013

Ședința publică de la ….

Completul compus din:

PREȘEDINTE …..

Grefier …..

Pe rol judecarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele B și C.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat X și consilier juridic Y pentru pârâta C, lipsă fiind pârâta B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al reclamantei depune la dosarul cauzei o copie a cererii de ordonanță președințială iar reprezentantul pârâtei B depune întâmpinare în dublu exemplar, unul fiind comunicat reclamantului procesul verbal din data de ……, confirmarea de primire din data de ……, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr….. a X și a procesului verbal încheiat în data de …., adresa nr….. confirmarea de primire a C din data de ….

Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art.131 alin.1 NCPC stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

La interpelarea instanței, apărătorul reclamantului precizează că a luat la cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită un nou termen de judecată și nici lăsarea cauzei la a doua strigare.

Totodată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul acesteia.

Avocat X pentru reclamant având cuvântul, arată că cererea dedusă judecății este admisibilă întrucât are un caracter de urgență, urgența fiind dată tocmai de faptul că a fost demarată procedura de alegere a președintelui B, iar reclamantul se află în imposibilitate de a participa la această procedură din cauza refuzului pârâtelor de a-i accepta candidatura.

Mai arată că reclamantului nu i-au fost comunicate principiile pe care s-a apreciat că le-ar fi încălcat și nici procesul verbal prin care i-a fost respinsă candidatura, iar actele administrative care au stat la baza emiterii adresei nr. …. au fost emise nelegal, pârâtele nerespectând procedurile alegerii președintelui Filialei Gorj iar aceste măsuri trebuiau publicate în Monitorul Oficial.

Drept urmare, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, urmând ca pe calea ordonanței președințiale să fie obligate pârâtele să-i admită reclamantului candidatura la funcția de președinte al B și să suspende desfășurarea alegerii președintelui acestei filiale până la soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva adresei nr. …..

Consilier juridic Y pentru pârâta C, având cuvântul, solicită respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, pentru motivele de inadmisibilitate expuse pe larg în întâmpinare, iar în situația în care se va aprecia că cererea de ordonanță președințială este admisibilă, solicită respingerea acesteia ca nefondată, pentru motivele detaliate de asemenea în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de … sub nr. …, reclamantul A a chemat pârâtele B și C, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâtelor să i admită candidatura la funcția de președinte al B.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că B a declanșat procedura alegerilor președintelui B înainte cu un an de zile față de data legală a alegerilor din 4 în 4 ani stabilită prin lege, ca urmare a unei așa-zise "Măsuri 56/2009";, nelegală și neadusă la cunoștința membrilor, prin publicarea ei în Monitorul Oficial al României, măsură care este în totală contradicție cu reglementările profesiei contabile în vigoare prevăzută în O.G. 65/1994, modificată prin O.G. 23/2012 și prin Regulamentul CECCAR, publicat în M.Of. 601/2008.

A precizat că prevederile legale menționate reglementează în mod categoric procedura alegerilor președinților, prin vot secret, sub controlul tuturor membrilor profesioniști, în plenul Adunării Generale și nu prin vot deschis, în birourile angajaților filialei și sub controlul acestora permanent, timp de 30 de zile.

Mai mult decât atât, dreptul de a alege și de a fi ales este un drept constituțional, legal și regulamentar, fapt prezent în mod expres și în anexa nr.l, cap.I, pct.2, literele a)-d) din ROF, unde se cere în plus: plata cotizației la zi, să nu fii membru de onoare, să nu fii persoană străină și să nu fi fost sancționat anterior pentru exercitarea profesiei.

Având îndeplinite aceste condiții, a depus declarația de candidatură în termen, cu toate rubricile completate pentru alegerile pe care le-a considerat a fi ținute în plenul Adunării Generale, prin vot secret și sub controlul membrilor, însă candidatura i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei și 4 membrii, în funcție de aprecierile personale ale acestora și nu după criteriile stabilite prin ROF, publicat în M.Of. 601/2008.

Prin adresa nr. 104/16.02.2013 a solicitat conducerii filialei B să-i comunice referatul comisiei de validare a candidaturilor, competența acestei comisii și stadiul soluționării candidaturii iar în data de … a primit prin poștă adresa nr. … prin care i s-a comunicat faptul că prin procesul verbal al Comisiei de validare, pe baza Măsurii nr.56/2009 (măsură pe care o consideră ilegală) i s-a respins candidatura fără a i se atașa procesul verbal, neluând la cunoștință pe această cale în mod expres de motivele invocate, deși, chiar această măsură 56/2009, ilegală, impunea comisiei de validare să analizeze criteriile prevăzute în ROF-ul CECCAR - pct.4, al. 1 al măsurii 56/2009 și alte criterii.

A precizat că în aceeași zi când a primit răspunsul, adică în data de 01.03.2013, a înaintat contestația împotriva Hotărârii Consiliului Filialei și a Procesului Verbal menționat în adresa de răspuns, contestație înregistrată sub nr. .. la sediul filialei B.

Neprimind nici un răspuns la contestație, a revenit în data de NNN cu adresa înregistrată la Filiala B sub nr…. și a solicitat să i se comunice răspunsul și să se stopeze procedura alegerilor până la soluționarea cauzei. Până în prezent nu a primit nici un răspuns.

În temeiul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si fiscal fiind vătămat în dreptul și interesul legitim de a participa la alegerile pentru funcția de președinte al filialei CECCAR Gorj, aceasta fiind persoana juridică de utilitate-publică în baza art.18 din OG 65/1994, modificată prin O.G. 23/2012 a formulat cerere de chemare în judecată, dar a primit termen în anul 2014, cerere prin care a solicitat:

a) anularea Procesului-verbal al Comisiei de nominalizare a candidaturilor, încheiat în data de 15.02.2013 prin care i s-a respins neîntemeiat și nejustificat candidatura, membrii comisiei fiind incompatibili și incorect nominalizați, așa cum a precizat în contestația înregistrată la Filiala Gorj sub nr. ….

b) anularea Hotărârii Consiliului Filialei CECCAR nr.22/2712.2012 ca fiind ilegală;

c)anularea Măsurii 56/2009, privind alegerile anticipate, măsură ilegală și inopozabilă membrilor CECCAR, nefiind publicată în M.Of, conform O.G. 23/2012, art.44, alin.3

A precizat că măsura mai sus menționată (Măsura 56/2009) anulează prevederile OG. 23/2012 și ROF, de alegere prin vot secret dat în "plenul Adunării generale și sub controlul membrilor" și instituie măsuri abuzive de "sortare" a candidaturilor, votarea sub controlul salariaților CECCAR, în birourile acestora, pe o perioadă de 30 de zile.

Dovada ilegalității mai reiese și din modelul de buletin de vot care nu se închide și nu se depune într-o urnă, ci mai nou, se semnează de votant cu nume și prenume.

Măsura 56/2009 nu are caracter normativ și nu este opozabilă membrilor Corpului, aceasta nefiind publicată în M.Of al României, obligație stipulată în art. 44, al.3 al O.G.23/2012 privind expertiza contabilă.

Alegerea președinților filialelor, dar și alegerea președintelui pe țară, reprezintă un interes general pentru membrii CECCAR, aceștia reprezentând interesele profesiei în fața autorităților publice, în raporturile cu persoanele fizice și juridice, atât din țară, cât și din străinătate ( art.32, al.5 din O.G. 23/2012).

De asemenea, în interesul general al membrilor și al profesiei, președinții conduc deliberările privind activitatea CECCAR, prezintă bugetul de venituri și cheltuieli al filialelor, urmăresc la nivel național și local angajarea și efectuarea plăților, prezintă spre aprobare Adunării Generale a experților contabili situațiile financiare, arbitrează litigiile dintre membrii, propun acordarea de distincții onorifice ( art. 26 și art.2 8 din ROF-ul CECCAR publicat în M.OF. nr. 601/2008).

Numai deciziile (măsurile) luate de CECCAR, care nu sunt de interes general pentru membrii Corpului "nu se publică în M.Of (art..44 din O.G.23/2012).

d) să se constate îndeplinirea condițiilor de a candida la funcția de președinte al filialei B a reclamantului, așa cum reiese din Declarația de candidatură depusă sub.nr….;

e) suspendarea de urgență a procedurii alegerilor până la soluționarea cauzei;

f) despăgubiri pentru daune materiale și daune morale pe care le va evalua și prezenta în instanță pentru încălcarea drepturilor legale de a candida la funcția de președinte, încălcarea onoarei și a prestigiului său profesional obținut cu muncă asiduă pe o perioadă de timp de peste 30 de ani și recunoscut prin lucrările elaborate;

g) responsabilizarea și sancționarea persoanelor care nu au validat candidatura pentru plata daunelor.

Față de motivele invocate a solicitat să fie ordonată măsura obligării B și C să-i admită candidatura la funcția de președinte al filialei B, iar în subsidiar să fie obligați B și C să procedeze la suspendarea desfășurării alegerii președintelui B până la soluționarea contestației.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 din Codul de procedură civilă.

Pârâta C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată, având în vedere următoarele motive:

1. Inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială raportat la obiectul cererii reclamantului.

În acest sens a arătat că reclamantul Enea Constantin a formulat ordonanța președințială solicitând prin aceasta admiterea candidaturii la funcția de președinte al filialei B.

Ordonanța președințială reprezintă un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească, atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.

Or, prin cererea ce formează obiectul cauzei pendinte, reclamantul a solicitat tocmai ca instanța să se pronunțe cu privire la soluționarea fondului, invocând în favoarea sa chiar "aparența de drept", fapt ce i-ar da dreptul acestuia să solicite admiterea candidaturii.

Singurul argument de care reclamantul se prevalează în susținerea solicitării sale, nedovedit de altfel, se referă la faptul că "declarația de candidatură i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei și 4 membri, în funcție de aprecierile personale ale acestora și nu după criteriile stabilite prin ROF";.

Astfel, pârâta consideră că nu poate fi admisă această cerere de ordonanță președințială având în vedere faptul că, pentru soluționarea acesteia, instanța ar prejudeca fondul, ceea ce ar face să se piardă caracterul provizoriu al ordonanței.

Față de aceste aspecte, a solicitat să se dispună respingerea cererii formulată de către reclamantul Enea Constantin, pe calea ordonanței președințiale, ca inadmisibilă.

2. Inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea contenciosului administrativ dispune că actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.

A învederat faptul că, reclamantul solicită, pe calea ordonanței președințiale, admiterea contestației împotriva așa-zisei "decizii nr. 116/27.02.2013, emisă de filiala CECCAR Gorj, care nu are natura juridică a unui act administrativ în lumina dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c. din Legea contenciosului administrativ.

A solicitat să se verifice faptul că, "decizia" contestată este doar o adresă lipsită de orice efect juridic, întrucât, prin aceasta, filiala B aduce la cunoștința reclamantului faptul că i-a fost respinsă candidatura pentru funcția de președinte al Consiliului filialei B.

În consecință, adresa contestată nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, neîndeplinind cerințele art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea contenciosului, ci doar un act de informare, emis de filiala B în limitele sale de competență.

Pentru aceste considerente, a solicită respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

3. În ipoteza în care se va aprecia că adresa contestată are natura juridică a unui act administrativ, solicită respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă raportat la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea de ordonanță președințială, formulată în temeiul art. 996 din Noul Cod de procedură civilă este inadmisibilă în prezenta cauză, în condițiile în care art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, reglementează o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.

Existența unei reglementări cu caracter derogatoriu, consacrată prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acel act normativ și nu procedura prevăzută de normele dreptului comun, conținute în Codul de procedură civilă.

Temeiul de drept invocat de reclamant în motivarea cererii este art. 996 Cod procedură civilă, text de lege ce reglementează ordonanța președințială, care dispune la alin. (1) că "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.

Or, această procedură specială nu este aplicabilă în cazul suspendării executării unor acte administrative, existând în această materie o reglementare specifică reprezentată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

În speță, fiind vorba despre cererea reclamantului privind suspendarea unui act administrativ, emis de către o persoană juridică de utilitate publică, asimilată cu autoritatea publică centrală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, este clar faptul că acesta avea la dispoziție calea contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obține astfel efectul juridic dorit, și anume suspendarea așa-zisei "decizii nr. ……".

A apreciat că, o astfel de solicitare, pe calea specială a procedurii ordonanței președințiale, este inadmisibilă, mai mult decât atât fiind și nemotivată, prevederile aplicabile în materie (Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ), instituind expres posibilitatea suspendării executării unui act administrativ.

Normele precizate sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât nerespectarea lor atrage sancțiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.

Pentru toate considerentele expuse anterior, a solicitat să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A, pe calea ordonanței președințiale, ca inadmisibilă.

4.Inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială în speța dedusă soluționării, pentru neîndeplinirea condițiilor expres prevăzute de art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă.

Legea procedurală reglementează ordonanța președințială ca o procedură specială, ce constă în aplicarea, de către instanță, a unor măsuri provizorii, în cazuri urgente, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, al prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Așadar, art. 996 alin. (1) din Noul codul de procedură civilă prevede că, pentru a se putea recurge la calea procedurii ordonanței președințiale se cer a fi îndeplinite cele două condiții fundamentale: urgența, adică să fie vorba de "cazuri grabnice" a căror soluționare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecție eficace a dreptului pretins încălcat și măsura dispusă de instanță să aibă un caracter provizoriu, în sensul că prin ea nu se va rezolva fondul pricinii, evitându-se astfel prejudecarea acestuia.

În concluzie, ordonanța președințială trebuie să îndeplinească în mod efectiv cele două condiții fundamentale, anume urgența și apărarea dreptului.

În atare situație, se constată că în cauză nu este îndeplinită condiția "urgenței"; soluționării pricinii pe calea ordonanței președințiale, fiind necesar să se examineze însuși fondul dreptului dedus judecății, dar pe calea dreptului comun, pentru a se verifica toate aspectele de fapt și de drept ce au stat la baza emiterii adresei nr. …...

Normele precizate sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât nerespectarea lor atrage sancțiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.

Or, din analiza motivelor evocate de reclamant, se observă că nu se justifică adoptarea, de către instanță, a măsurii pretinse de acesta.

A învederat faptul că procedura alegerilor președintelui filialei B s-a finalizat, încheindu-se procesul - verbal din data de …….

A precizat că dacă instanța ar dispune măsura suspendării desfășurării alegerii președintelui filialei B, hotărârea acesteia ar fi lipsită de efecte juridice, neputând fi pusă în executare această suspendare, atâta timp cât acestea s-au finalizat din data de …...

Singurul argument de care reclamantul se prevalează în susținerea solicitării sale se referă la faptul că "declarația de candidatură i-a fost respinsă de un grup ilegal format din 5 persoane dintre care un salariat al filialei și 4 membri, în funcții de aprecierile personale ale acestora și nu după criteriile stabilite prin ROF"; situație care, în opinia pârâtei, nu poate atrage astfel necesitatea aplicării suspendării actului administrativ atacat, în speță adresa nr. …., textul de lege reglementând expres situațiile ce au aptitudinea de a fi protejate prin măsura ordonanței președințiale.

Având în vedere considerentele menționate mai sus și lipsind atât factorul urgenței, cât și existența unei pagube iminente, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A, ca inadmisibilă.

În ipoteza în care se va aprecia că cererea de ordonanță președințială este admisibilă fiind necesară astfel stabilirea aparenței dreptului reclamantului, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

Potrivit dispozițiilor pct. 24 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, republicat în temeiul Hotărârii Consiliului Superior al CECCAR nr. 08/90 din 14 mai 2008 pentru asigurarea continuității, alegerea viitorului președinte se face cu un an înaintea expirării mandatului președintelui în funcție, fără ca perioada respectivă să influențeze durata mandatului noului președinte.

Pentru punerea în aplicare a acestor prevederi au fost adoptate în virtutea atribuțiilor legale de către Consiliul Superior al CECCAR, prin Hotărârea nr. 09/62 din 14 martie 2009 și aprobate de Conferința Națională a experților contabili și contabililor autorizați, prin Hotărârea nr. 10/65 din 2 septembrie 2010, Măsurile nr. 56/2009, contestate de către reclamantul A.

Hotărârile prin care au fost adoptate Măsurile nr. 56/2009 reprezintă hotărâri pentru interesul membrilor, nefiind obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial, cum în mod intenționat încearcă reclamantul să inducă instanța în eroare.

Potrivit prevederilor art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile de interes general se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În acest sens, Măsurile nr. 56/2009 nu se circumscriu prevederilor art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994, republicată, publicitatea acestora efectuându-se prin publicarea pe site-urile filialelor Corpului.

A învederat faptul că reclamantul înțelege să conteste Măsurile nr.56/2009, considerându-le ilegale, deși candidatura pentru funcția de președinte al filialei Gorj a depus-o și susținut-o tocmai în baza acestor Măsuri.

Potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pct. 52 și pct. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, republicat, precum și Măsurilor nr. 56/2009 pentru punerea în aplicare a prevederilor pct. 24 alin. 3 și pct. 67 alin.3 din Regulamentul de organizare și funcționarea a CECCAR, Consiliul filialei B, prin Hotărârea nr. 22/12 din 27.12.2012 a aprobat Comisia de nominalizare a candidaților pentru funcția de președinte a filialei B, hotărâre comunicată reclamantului, astfel cum rezultă din confirmarea de primire din data de 28.02.2013.

Astfel, urmare analizării candidaturii reclamantului la funcția de președinte al filialei B, Comisia de nominalizare a candidaturilor a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile privind atașamentul la onoarea, prestigiul și interesele Corpului, precum și reputația, candidatura fiindu-i respinsă în consecință.

Comisia de nominalizare a candidaturilor a avut în vedere la respingerea candidaturii acțiunile pe care reclamantul le-a desfășurat sistematic, în raporturile cu CECCAR, aducând atingere imaginii organismului profesional din care face parte, încălcând astfel prevederile pct. 100.5 lit. e) din Codul etic național al profesioniștilor contabili, care prevăd faptul că un profesionist contabil trebuie să respecte principalele legi și reglementări și să evite orice acțiuni care discreditează profesia.

A precizat faptul că reclamantul a primit răspuns de la filiala B la contestația, înregistrată la filială sub nr. …., răspunzând punctual reclamantului, acesta dând dovadă de rea-credință prin afirmațiile sale din ordonanța președințială.

Pentru toate aceste considerente a solicitat respingerea ordonanței președințiale ca nefondată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205, 996 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, O.G. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR, republicat, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A, în raport de actele și înscrisurile depuse la dosar, tribunalul o reține ca fiind inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 996 Noul Cod de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanței președințiale, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-a păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Pe de altă parte, art. 14 și art. 15 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată de persoana vătămată împotriva acestui act.

Astfel, art. 14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, cererea de suspendare trebuind să fie soluționată de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

Suspendarea executării actului administrativ are ca efect, potrivit art. alin. 7 al aceluiași articol, încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Potrivit art. 15 din legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.

În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din analiza textelor de lege menționate, se observă așadar că executarea unui act administrativ nu poate fi suspendată pe calea ordonanței președințiale, în condițiile art. 996 din Noul Cod de procedură civilă.

O asemenea cerere de ordonanță președințială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp, prin dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, precizate, a fost reglementată o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.

Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui, este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube, condiții care nu pot fi analizate decât în procedura specială prevăzută de art. 14 și 15 din legea 554/2004.

Or, în cauza dedusă judecății, reclamantul a a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale, pârâtele să fie obligate să-i admită candidatura la funcția de președinte al b, ceea ce reprezintă de fapt o veritabilă cerere de suspendare a executării actului administrativ prin care această candidatură i-a fost respinsă.

În aceste condiții, fiind vorba despre cererea reclamantului privind suspendarea executării unui act administrativ, emis de către o persoană juridică de utilitate publică, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, rezultă fără nici un dubiu că acesta avea la dispoziție calea contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a obține astfel efectul juridic dorit, și anume suspendarea așa-zisei "decizii nr. …."; și acceptarea candidaturii sale pentru funcția de președinte.

Cum reclamantul A și-a întemeiat cererea dedusă judecății exclusiv pe dispozițiile art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, invocând îndeplinirea condițiilor cerute de acest text de lege, tribunalul apreciază cererea de ordonanță președințială de față ca fiind inadmisibilă.

Pentru aceleași considerente, tribunalul apreciază că și cererea formulată în subsidiar de suspendarea a desfășurării alegerii președintelui B, are același caracter inadmisibil, cu atât mai mult cu cât, această procedură a fost deja finalizată la data de ….., așa cum rezultă din procesul verbal depus de pârâtă la dosar.

Față de reținerea caracterului inadmisibil al cererii deduse judecății pentru motivele menționate, tribunalul nu va mai purcede la analizarea și a celorlalte motive de inadmisibilitate invocate de pârâtă și a fondului cauzei, urmând să respingă cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele B și C, ca inadmisibilă.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică de la ….., la Tribunalul Gorj.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială . Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială