Evacuare. Jurisprudență Locaţiune. Închiriere

Tribunalul MEHEDINŢI Decizie nr. 48A din data de 19.04.2013

(Tribunalul Mehedinți - d.c. 48/A/19 Aprilie 2013)

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19.09.2011 sub nr.750/181/2011, reclamanta Parohia Baia de Aramă a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcți Silvică Mehedinți și Ocolul Silvic Tarnița, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtului Ocolul Silvic Tarnița din imobilul situat în orașul Baia de Aramă, strada Tudor Vladimirescu, nr.17, județul Mehedinți.

În motivare a arătat că, prin contractul de donație încheiat la data de 23 iunie 2010 și autentificat sub nr. 1641/23.06.2010, Primăria Baia de Aramă a donat Parohiei Baia de Aramă, imobilul situat în aceiași localitate pe strada Tudor Vladimirescu, nr.17, compus din teren în suprafață totală de 1984 mp precum și construcțiile situate pe acesta, după cum urmează: construcție (C1) compusă din 5 birouri și hol, cu o suprafață utilă de 109,59 mp, o anexă (C2) compusă din trei magazii și 2 WC, cu o suprafață utilă de 55,94 mp, o anexă (C3) compusă dintr-o magazie, având o suprafață utilă de 29,73 mp.

S-a precizat că, imobilul dobândit în baza acestui contract de donație a făcut parte, anterior, din domeniul public al orașului Baia de Aramă, atestat prin HG nr. 963/1999 cu modificările și completările ulterioare iar prin Hotărârea nr.14/2009 a Consiliului Local Baia de Aramă, a fost trecut în domeniul privat al orașului și transmis cu titlul gratuit parohiei.

Ulterior, după perfectarea actului de donație, dreptul de proprietate al Parohiei Baia de Aramă a fost intabulat la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Drobeta Turnu Severin potrivit încheierii nr. 14910/16.07.2010, iar de la data dobândirii de către reclamantă a imobilului și până în prezent a fost ocupat de Ocolul Silvic Tarnița, care a refuzat să îl elibereze deși, reclamanta a făcut numeroase demersuri atât către pârâți cât și către forurile superioare ale acestora.

Reclamanta a menționat că, imobilul ocupat fără drept de Ocolul Silvic Tarnița, a fost transmis cu titlul de donație de către Primăria Baia de Aramă, în vederea construirii unei biserici pentru locuitorii orașului. De asemenea, se precizează că, reclamanta a procedat la demararea formalităților legale în vederea întocmirii documentației necesare pentru demolarea construcțiilor existente pe acest teren și începerea lucrărilor de ridicare a noii biserici, astfel că, a fost obținut certificatul de urbanism nr. 21/12.05.2011 împreună cu toate avizele menționate în acest certificat și a fost întocmit proiectul de demolare a construcțiilor respective, care se află într-un stadiu avansat de degradare.

În dovedire au fost depuse la dosar copii după: contractul de donație autentificat sub nr.1641/23.06.2010, încheierea de Carte Funciară nr.14910/16.07.2010, extras de Carte Funciară din 15.07.2010, notificarea transmisă la data de 27.09.2010, extras dintr-un ziar din 16.05.2011, certificat urbanism nr.21/2011, avize și proiect demolare, plan de amplasament, M.O. nr.678 bis/12.09.2002, adeverința nr. 7443/23-11-2011 emisă de Primăria Baia de Aramă.

Pârâta Direcția Silvică Mehedinți în apărare a formulat în baza art. 64 C.proc.civ., cerere prin care a înțeles să invoce faptul că, imobilul din care se solicită evacuarea nu este domeniul privat la Direcției Silvice Mehedinți ci constituie domeniul public al statului reprezentat legale de Ministerul Finanțelor, solicitând introducerea în cauză și a Ministerul Finanțelor, depunând la dosar un set de acte (filele 52-74).

De asemenea, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă și reconvențional să se constate dreptul de proprietate al statului și dreptul de administrare al R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Mehedinți asupra imobilului Clădirea Ocolului Silvic Baia de Aramă,situat în Baia de Aramă, strada Tudor Vladimirescu (fosta Constantin Brâncoveanu), nr.17 și anexei sale și să se constate nulitatea contractului de donație încheiat la data de 23 iunie 2010 asupra terenului pe care se află amplasată construcția, cu vecinii: N- domeniul public, S-domeniul public, V- strada Tudor Vladimirescu și E- Jugănaru Ion.

La termenul de judecată din data de 15.11.2011, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor.

Pârâtul Ministerului Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, întrucât între reclamantă și pârâți nu există raport juridic de locațiune.

Prin sentința civilă nr.19/17.01.2012 Judecătoria Baia de Aramă a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Baia de Aramă în contradictoriu cu pârâții R.N.P. Romsilva - Direcți Silvică Mehedinți, Ocolul Silvic Tarnița și Ministerul Finanțelor, ca nefondată.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de Direcția Silvică Mehedinți ca nefondată, s-a respins cererea de arătarea titularului dreptului ca nefondată și au fost respinse cererile de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parohia Baia de Aramă iar prin decizia nr.90/A/23.04.2012 Tribunalul Mehedinți a respins, ca nefundat apelul civil declarat de către apelanta reclamantă. Ulterior, împotriva deciziei nr.90/A/23.04.2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți a formulat recurs Parohia Baia de Aramă, iar potrivit deciziei nr.7748/02.07.20112 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Parohia Baia de Aramă împotriva sentinței civile nr.19 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.750/181/2011, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță pentru soluționarea acțiunii și au fost menținute restul dispozițiilor, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 19.07.2012 sub numărul 750/181/2011*.

Cu ocazia rejudecării, instanța a solicitat pârâtei Direcției Silvice Mehedinți să se comunice modalitatea în care clădirea și terenul ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost preluate în baza decretelor nr. 320/1982 și 72/1983 de către această unitate și să depună înscrisuri doveditoare.

Pârâta Direcția Silvică Mehedinți a depus la dosar răspunsul solicitat, învederând instanței că imobilul ce face obiectul acestui dosar a fost preluat de către aceasta, odată cu Întreprinderea de Pajiști ca urmare a Decretului nr. 72/1983, clădirea și terenul fiind înregistrate ca mijloace fixe în contabilitatea Direcției Silvice Mehedinți.

De asemenea, în dovedirea susținerilor sale pârâta Direcția Silvică Mehedinți a depus la dosar copie după: adeverința nr. 2941/09.11.2007 emisă de Primăria Baia de Aramă, adresă emisă de Consiliul Județean Mehedinți în anul 2004, notă de fundamentare a Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, adeverința nr. 1063/17.06.2004 emisă de către Primăria Baia de Aramă, bon de mișcare a mijloacelor fixe, adresă emisă de către Ministerul Silviculturii, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, memoriu tehnic, plan de amplasament și delimitare a imobilului, fișa bunului imobil, schiță, adresa nr. 736/13.04.1983 emisă de către Ministerul Silviculturii, situația privind mijloacele fixe, specificație datată 30.08.1989, fișa mijlocului fix,descriere parcelă.

Prin sentinței civile nr. 33/31.01.2013 Judecătoria Baia de Aramă a respins acțiunea reținând că din întreg materialul probator administrat în cauză se constată că Direcția Silvică Mehedinți și Ocolul Silvic Tarnița au exercitat și exercită o posesie asupra terenului în suprafață totală de 1984 mp. precum și construcțiile situate pe acesta, urmare a preluării acestora de la Ferma de Pajiști, conform anexei nr. 1 a Decretului nr. 72/1983, iar reclamanta a dobândit ulterior dreptul de proprietate asupra acestor imobile, conform contractului de donație încheiat la data de 23 iunie 2010, că atât reclamanta cât și pârâta reclamă că sunt proprietarele imobilului - teren și construcții, că dreptul de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, între părți neexistând raporturi derivate din locațiune, reclamanta înțelegând să uziteze calea acțiunii în evacuare și nu pe aceia în revendicare.

Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea acțiunii privind evacuarea.

A susținut că instanța de fond nu a ținut seama de decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova care a casat decizia de apel și a desființat sentința, motivând respingerea acțiunii pe aceleași considerente ca și prima instanță "… dreptul de proprietate nu va putea fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare și reținând că între părți nu există raporturi derivate din locațiune, reclamanta înțelegând să uziteze calea acțiunii în evacuare și nu cea a acțiunii în revendicare, pusă la îndemâna sa.

Intimata Direcția Silvică Mehedinți a depus concluzii scrise la data de 16.04.2013, solicitând respingerea apelului întrucât contractul de donație se află sub incidența nulității absolute,iar cu privire la construcțiile aflate pe terenul din litigiu a solicitat să se constate dreptul de proprietate al intimatei asupra construcției sediului Ocolului Silvic Baia de Aramă aflată pe terenul de 2219 mp. pe care-l administrează, arătând că achită impozite în mod regulat atât pe terenuri cât și pe clădiri.

Examinând apelul prin prisma disp. art. 295 alin. 1 c.p.civ., instanța constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin.1 c. pr. civ. ,în caz de casare ,hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate ,precum și a necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.

Instanța care rejudecă fondul ,reia judecata procesului,făcând abstracție de hotărârea care a fost desființată prin casare ,fiind ,deci, obligată să respecte decizia instanței de recurs chiar dacă aceasta este nelegală.

Curtea Constituțională ,prin decizia nr. 360/2002 a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 315 alin. 1 c. pr. civ. ,apreciind că exercitarea controlului judiciar de către instanțele care soluționează căile de atac asupra instanțelor care au pronunțat hotărârile atacate ,nu afectează independența justiției,nefiind posibil să -l influențeze pe judecător ,în condițiile în care controlul judiciar este întodeauna posterior.

În acest sens,este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului-cauza Pretto și alții contra Italiei-, referitor la noțiunea de instanță independentă, cuprinsă în art. 6 paragraf 1 din Convenție.

În speță, se reține că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei Direcția Silvică Mehedinți-Ocolul Silvic Tarnița , din imobilul dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 1641/2010,în privința căruia pârâta a cerut reconvențional ( fila 37 ds. fond) să se constate nulitatea absolută ,dar și constatarea dreptului de proprietate al statului și constatarea dreptului său de administrare asupra imobilului respectiv.

Prin sentința civilă nr. 19/2012, Judecătoria Baia de Aramă a respins ca nefondate acțiunea în evacuare și cererea reconvențională , hotărâre desființată și trimisă cauza spre rejudecare a acțiunii în evacuare ca urmare a admiterii recursului reclamantei, prin decizia nr. 7748/2012 a Curții de Apel Craiova ( pârâta neatacând hotărârea primei instanțe).

S-a apreciat de către instanța de recurs că soluția de respingere a acțiunii în evacuare pe motiv că între părți nu există raporturi juridice de locațiune ,iar dreptul de proprietate de care se prevalează reclamanta nu poate fi apărat pe această cale , ci doar prin intermediul acțiunii în revendicare de care nu a înțeles să uziteze, nesocotește dispozițiile art. 480 din vechiul cod civil ,dându-le o interpretare eronată și care a permis concluzia netemeiniciei cererii față de lipsa unui contract de locațiune încheiat între părți. În materia acțiunii în evacuare nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului ,ci doar folosința acestuia pretins a fi încălcată de către pârâtă , ca urmare a ocupării fără titlu a imobilului, că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei să-i recunoască dreptul de proprietate ,ci doar evacuarea acesteia din imobilul ,proprietatea sa, disp. art. 480 c. civ. constituind temei de drept ,inclusiv pentru acțiunea în evacuare , ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și predarea bunului în materialitatea sa.

S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că prima instanță ,prin susținerea că reclamanta nu are al îndemână decât acțiunea în revendicare ,în condițiile în care nu a cercetat dacă pârâta deține vreun titlu care să o îndreptățească la pretinsa ocupare a imobilului,iar cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată,contravine și practicii și doctrinei în materie.

În rejudecare,prima instanță a solicitat pârâtei să comunice modalitatea în care clădirea și terenul ce fac obiectul cererii de chemare în judecată , au fost preluate în baza Decretului nr. 320/1982 și Decretului nr72/1983, față de susținerile acesteia din întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual ,din răspunsul acestea depus cu adresa din 14.11.2012 ( fila 29 ds. fond) rezultând că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 72/1983.

Prin sentința 33/2013, prima instanță a respins acțiunea în evacuare , apreciind că pârâta exercită o posesie asupra imobilului,ca urmare a preluării acestuia conform anexei 1 a Decretului nr. 72/1983, iar reclamanta a dobândit ulterior dreptul de proprietate conform contractului de donație încheiat în anul 2010, că ambele părți reclamă că sunt proprietari ai imobilului ,dreptul de proprietate al reclamantei nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare,între părți neexistând raporturi derivate din locațiune, aceasta înțelegând să uziteze calea acțiunii în evacuare și nu a acțiunii în revendicare.

Soluția de respingere a acțiunii în evacuare , cu motivarea preluată din sentința nr. 19/2012 a aceleiași instanțe, desființată prin decizia nr. 7748/2012 a Curții de Apel Craiova , a fost pronunțată de prima instanță ,cu încălcarea disp.art. 315 alin. c. pr. civ., astfel că , pentru considerentele expuse cu privire la obligativitatea acestui text de lege pentru instanțele ale căror hotărâri se casează de către instanțele de recurs, apreciază că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante , motiv pentru care , în conf. cu disp. art. 296 c. pr. civ. , urmează a admite apelul și a schimba sentința ,în sensul admiterii , ca fiind întemeiată, a acțiunii în evacuare promovată de reclamantă.

Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului pentru apărarea folosinței bunului,ca dezmembrământ al dreptului de proprietate , Înalta Curte de Casație și Justiție statuând că dispozițiile art. 480 c. civil constituie temei de drept inclusiv pentru această acțiune .

Reclamanta nu se găsește în situația de a dovedi dreptul său de proprietate pârâtei , pentru a intenta acțiune în revendicare, prima instanță reținând eronat că ambele părți , reclamă că sunt proprietarele imobilului din litigiu, cererea reconvențională a pârâtei prin care a solicitat instanței să se constate dreptul său de administrare fiind respinsă irevocabil.

Așa fiind, urmează a dispune evacuarea pârâtei din imobilul dobândit de reclamantă în baza contractului de donație autentificat sub nr. 1641/2010, apreciind că pârâta deține fără titlu imobilul respectiv.

În temeiul disp. art. 274 c. pr. civ. ,urmează a fi obligată intimata -pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelanta-reclamantă, constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudență Locaţiune. Închiriere