Răspundere civilă delictuală. Acte ale autorităţii publice.
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 3644 din data de 29.04.2013
Răspundere civilă delictuală. Acte ale autorităților publice
Tribunalul Mehedinți - sentință din 29.04.2013. Plata onorariului de avocat după pronunțarea hotărârii în care s-a asigurat reprezentarea. Temei al acțiunii prin care se solicită restituirea plății onorariului achitat după soluționarea cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2012 reclamantul Prefectul Județului Mehedinți a solicitat să fie chemat în judecată pârâtul ZZ pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 3652 lei onorariu și cheltuieli de deplasare avocat.
În motivarea cererii a arătat că prin contractul de asistență juridică înregistrat la Instituția Prefectului județului Mehedinți, ZZ, în calitate de prefect a încheiat cu cabinetul de avocatură GV un contract ce avea ca obiect reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac pentru dosarele nr. 49/101/2012 și nr. 50/101/2012 aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți.
A susținut că în ambele dosare prefectul a avut câștig de cauză și nu au fost solicitate cheltuieli de judecată generate de contractul de asistență juridică înregistrat sub nr. 308/13.01.2012.
Prin adresa nr. 7151/31.08.2012 cabinetul de avocatură GV a solicitat achitarea sumelor restante datorate din executarea contractului de asistență juridică.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 84 și art. 85 alin. (1) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici modificată și actualizată, art. 6 alin. (2) din Legea 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa 7151/31.08.2012, adresa nr. 5284/27.06.2012, decont, adresa, contract de asistență juridică nr. 24/05.03.2012, decont, ordine de deplasare.
La data de 01.03.2013 prefectul jud. Mehedinți a formulat precizare la acțiunea introductivă prin care a solicitat obligarea pârâtului ZZ la plata sumei de 3730 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare achitate Cabinetului de avocat GV, precizând că suma ce face obiectul prezentului litigiu este de 3652 lei și nu suma de 3730 lei, după verificările efectuate în baza serviciului de contabilitate. A susținut că suma de 3652 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare a fost virat de Instituția Prefectului județului Mehedinți Cabinetului de avocatură GV cu ordinul de plată nr. 511/26.26.11.2012.
A precizat că o parte din suma mai sus menționată în cuantum de 2480 lei a fost solicitată de cabinetul de Avocatură GV în baza contractului de asistență juridică nr. 24/05.03.2012 înregistrat sub nr. 2485/20.03.2012 și nu în baza contractului de asistență juridică nr. 1/09.01.2012.
De asemenea în ceea ce privește suma de 322 lei reprezintă contravaloarea dosar de suspendare a executării act administrativ aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți (3829/101/2012) fiind achitat cu deconturile 31 și 32 cu OP 511/26.11.2012 fără a exista contract și se regăsește inclusă în valoarea de 3652 lei.
În drept și-a întemeiat precizarea la acțiunea introductivă pe dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată și art. și art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, precum și pe dispozițiile legii invocate atât în acțiunea inițială cât și în cea precizată.
La data de 01.04.2013 pârâtul ZZ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 3652 lei, sumă ce a fost plătită către un avocat pentru onorariu și cheltuieli de deplasare.
A precizat că Instituția Prefectului a încheiat contractul de asistență juridică nr. 24/05.03.2012 pentru a desfășura activități specifice în dosarul nr. 49/101/2012 la Curtea de apel Craiova pentru ca după aceea să achite un onorariu de 2480 lei și cheltuieli de deplasare.
A arătat că recursul a fost admis, iar intimații puteau fi obligați la cheltuieli de judecată, însă acestea nu puteau fi solicitate atâta timp cât nu au fost avansate.
La data de 06.03.2012 când a fost pronunțată decizia 1531 nu au fost achitate cheltuieli de judecată acestea fiind achitate mult mai târziu la data de 26.11.2012.
La momentul când s-a achitat onorariul de avocat pârâtul nu mai îndeplinea funcția de prefect al județului. A susținut că reclamantul nu a înregistrat nici un prejudiciu pentru aceste cheltuieli de judecată care i se pot imputa pârâtului acestea se pot solicita pe cale separată în termen de trei ani de la nașterea dreptului de a se solicita aceste cheltuieli.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței și apoi precizată la data de 01.03.2013, reclamantul Prefectul Județului Mehedinți a solicitat să fie chemat în judecată pârâtul ZZ, fostul prefect al județului, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 3652 lei onorariu și cheltuieli de deplasare avocat, motivat de faptul că a plătit această sumă de bani în urma contractului de asistență juridică nr. 24/05.03.2012 încheiat de pârât, iar acesta, deși a obținut câștig de cauză în proces, a omis să solicite cheltuielile de judecată.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, exercitarea drepturilor și asumarea obligațiilor civile ale instituției prefectului se realizează de către prefect sau de către o persoană anume desemnată prin ordin al acestuia.
Potrivit art.84 din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.85 alin.1 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Este necontestat că, așa cum ambele părți au susținut, la data introducerii acțiunii pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public. Prin urmare, nu mai era posibilă emiterea unei decizii de imputare, eventualele pagube aduse autorității publice urmând a fi recuperate pe calea unei acțiuni de drept comun. În consecință, reclamantul a invocat în mod greșit dispozițiile Legii nr.188/1999 ca temei juridic al acțiunii formulate.
Cu privire la temeinicia pretențiilor reclamantului, se reține că potrivit art. 274 alin.1 din C.proc.civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Acordarea cheltuielilor de judecată se face de către instanță în baza solicitării părții, însă numai în măsura în care se dovedește efectuarea acestora de către parte.
Or, suma de 3652 lei a fost plătită de Pefectura Mehedinți prin ordinul de plată nr.511 la data de 26.11.2012, după pronunțarea soluției irevocabile în dosarul nr.49/101/2012 (ce face obiectul contractului de asistență juridică nr.24/05.03.2012) de către Curtea de Apel Craiova la 06.03.2012.
Prin urmare, aceste cheltuieli nu puteau fi solicitate în cursul procesului respectiv, deoarece nu se putea face de către reclamant dovada plății acestora.
Este întemeiată susținerea pârâtului că aceste cheltuieli pot fi solicitate pe cale separată în termen de trei ani de la nașterea dreptului de a se solicita aceste cheltuieli, reclamantul având posibilitatea de a introduce o acțiune în pretenții împotriva părții adverse din procesul respectiv, ocazie cu care va putea solicita instanței recuperarea de la aceasta a cheltuielilor făcute în proces.
În consecință, nu se poate reține că pârâtul a săvârșit vreo faptă ilicită prin care să fi produs vreun prejudiciu Instituției Prefectului, astfel că instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește onorariul avocatului pârâtului, se reține că potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 din C.proc.civ., "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Având în vedere complexitatea cauzei, durata procesului și munca desfășurată efectiv de avocatul pârâtului, instanța va reduce onorariul avocatului de la 1000 lei la 500 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 C.proc.civ. va obliga reclamantul la plata sumei de 500 lei către pârât reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat, cu menținerea hotărârii primei instanțe.
Prezenta sentință este irevocabilă prin respingerea recursului.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Anulare act → |
|---|
