Evacuare silită. Contestaţie la executare rămasă fără obiect
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399 şi urm.
întrucât din probele administrate a rezultat că evacuarea silită s-a efectuat, instanţa a respins contestaţia la executare ca rămasă fără obiect, potrivit art. 399 şi art. 400 C. proc. civ., cererile de suspendare a evacuării fiind admisibile numai până la definitivarea totală a acţiunii.
Jud. sect. 2 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 17378 din 15 decembrie 2000, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatorii V.V., V.G., V.A. şi V.M. au formulat contestaţie la executare împotriva formelor de executare a sentinţei civile nr. 18500/1999, în contradictoriu cu intimaţii S.N. şi S.C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea formelor de executare.
în motivarea cererii, au arătat că imobilul din care s-a dispus evacuarea a fost retrocedat numitei M.C., prin sentinţa civilă nr. 4456 din 8 iunie 1993. La 27 aprilie 1994, imobilul a fost vândut intimaţilor, iar la 5 februarie 1997, Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr. 415, a casat sentinţa de retrocedare. Arată, de asemenea, că intimaţii din prezenta cauză sunt cumpărători de rea-credinţă, deoarece la data perfectării actului de vânzare-cumpărare cunoşteau situaţia imobilului respectiv, că s-a promovat recurs în anulare. în drept, îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 399-403 C. proc. civ.
Au depus, anexat, sentinţa civilă nr. 4456/1993 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, decizia civilă nr. 416/1996 a C.S.K., somaţia nr. 942 din 13 octombrie 2000, sentinţa civilă nr. 18500 din 17 decembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. în şedinţa publică din 24 noiembrie 2000, intimaţii depun procesul-verbal de executare, încheiat în dosarul de executare nr. 942/2000.
Contestatorii depun cerere de chemare în judecată a municipiului Bucureşti, prin primarul general, arătând că acesta este proprietarul imobilului din care urmează a fi evacuaţi, având în vedere că, prin decizia nr. 461 din 5 februarie 1997, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare împotriva sentinţei civile nr. 4456/1993, iar prin nota nr. 9399 din 24 noiembrie 2000, Primăria municipiului Bucureşti a propus reintrarea imobilului în proprietate sa şi anularea dispoziţiei nr. 3461 din 16 martie 1994, de punere în executare a sentinţei civile nr. 4456/1993.
Au depus, anexat, nota nr. 9399/2000 a Direcţiei Juridice din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti, nota nr. 9255/2000 a aceleiaşi direcţii, cererea adresată de contestatori primarului general, nr. 9393/2000, cea către Primăria sectorului 2, nr. 52019/2000, precum şi cea către SC A. SA, nr. 7542/2000, contractul de închiriere nr. 64658 din 19 ianuarie 1990, încheiat între SC A. SA şi contestatori, certificatul de deces al defunctei M.M.
Instanţa a respins cererea de chemare în judecată a municipiului Bucureşti, prin primarul general, faţă de obiectul cererii, contestaţie la executare. Şi pe această cale se poate anula doar măsurile de executare ilegale, fără a se putea cere anularea însuşi a titlului executoriu, deci fără a se invoca motive de fond.
în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că evacuarea silită s-a efectuat, fapt atestat de procesul-verbal depus la dosar, la data de 15 noiembrie 2000. Potrivit art. 399 şi art. 400 C. proc. civ., cererile de suspendare a evacuării sunt admisibile numai până la definitivarea totală a acţiunii.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins contestaţia la executare, ca rămasă fără obiect.
| ← Creanţă. Titlu executoriu. Contestaţie la executare.... | Titlu executoriu. Cale extraordinară de atac. Consecinţe.... → |
|---|
