Excepţie de nelegalitate. Neintroducerea în cauză a emitentului actului a cărui nelegalitate se invocă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 1384 din data de 02.04.2015
Dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din Legea 554/2004, spre deosebire de vechea reglementare, nu mai impun citarea autorității emitente a actului administrativ, chiar dacă aceasta nu este parte în litigiul de fond. Tăcerea legii însă nu poate fi interpretată în sensul că citarea emitentului este facultativă, această măsură fiind necesară pentru asigurarea contradictorialității procedurii.
La data de 25.10.2013 reclamantul Ț.M a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea examenului privind restructurarea si reorganizarea la nivelul ITM Dolj, anularea procedurii întocmite si aprobate de inspectorul sef prin decizia nr. 132/2013, suspendarea organizării acestui examen pana la soluționarea cauzei pe fond.
La data de 27.01.2014 a depus precizare la cererea de chemare in judecata prin care solicită anularea examenului privind restructurarea și reorganizarea la nivelul ITM Dolj, anularea procedurii întocmite si aprobate de inspectorul sef prin decizia nr. 132/2013, si ca urmare, obligarea paratei la organizarea unui alt examen la care parata sa fie obligata sa îi admită cererea de înscriere deoarece îndeplinește condițiile de participare.
La data de 11.04.2014 reclamantul a depus modificare la cererea de chemare in judecata precizata, în sensul că :
1)înțelege sa solicite doar anularea procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul ITM Dolj (stabilite prin OUG 77/2013) aprobata si de inspectorul sef prin decizia nr. 132/2013 cat si anularea examenului din 28.10.2013 ce s-a ținut ca urmare a restructurării si reorganizării de la nivelul ITM Dolj;
2)menține toate motivele arătate atat prin acțiunea principala cat si prin precizarea acesteia privind nelegalitatea procedurii de restructurare si reorganizare cat si in ceea ce privește examenul de la ITM din 28.10.2013 iar in plus, invocă si motive de nelegalitate.
La termenul din 30.05.2014, reclamantul a depus note scrise prin care a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 385/16.10.2013 a Inspectorului General de Stat al Inspecției Muncii (ce a stat la baza desfășurării examenului) și a Deciziei nr. 132/19.09.2013 a ITM Dolj, având în vedere că prin Decizia nr. 55/05.02.2014 a Curții Constituționale, a fost admisă obiecția de neconstituționalitate, constatându-se că OUG 77/2013 și legea de punere în aplicare a acesteia sunt neconstituționale.
În raport de modificarea la acțiune, prin încheierea de ședință din data de 30 mai 2014, instanța în baza art. 78 c.pr.civ., a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți următoarele persoane: N.V, G.M, E.E.D, Ș.D, V.R, A.V, M.M, I.N, D.I, G.M.S, C.M, I.A.H și M.I.
Prin sentința nr. 3312 de la 14 Noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios Administrativ Și Fiscal, în dosarul nr. 14612/63/2013, a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost admisă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 385/16.10.2013 a Inspectorului General de Stat Inspecția Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor Vârstnice și a Deciziei nr. 132/2013 a ITM Dolj.
A fost constatată nelegalitatea Deciziei nr. 385/16.10.2013 a Inspectorului General de Stat Inspecția Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor Vârstnice și a Deciziei nr. 132/2013 a ITM Dolj.
A fost admisă acțiunea astfel cum a fost modificată și precizată având ca obiect anulare act administrativ..
A fost dispusă anularea procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul ITM Dolj, precum și anularea examenului din 28.10.2013, susținut ca urmare a reorganizării.
A fost obligat pârâtul ITM Dolj la plata către reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe nr. 3312 de la 14 Noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul DOLJ - Secția Contencios Administrativ Și Fiscal, în dosarul nr. 14612/63/2013 a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de munca Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Munca Dolj, prin consilier juridic a solicitat a se constata că instanța de fond a admis excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 385/16.10.2013 emisa de INSPECTORUL GENERAL DE STAT- INSPECȚIA MUNCII-autoritatea administrativa centrala din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, act prin care au fost aprobate structurile de funcții pe compartimente ale inspectoratelor teritoriale de munca, fiind reduse o serie de posturi deja ocupate, ca urmare a aplicării art.2 din O.U.G. NR.77/2013 si a constatat nelegala aceasta decizie.
A arătat că, instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității acestei Decizii nr. 385/16.10.2013 fara a realiza o cercetare amănunțita a cauzei si fara a avea competenta generala, materiala si teritoriala.
Astfel, a susținut că această decizie a fost emisa de autoritatea publică centrala, Inspecția Muncii cu sediul in București, care nu a fost chemata in judecata, astfel încat instanța de fond nu avea nici o competenta sa se pronunțe asupra legalității acesteia tinand cont de dispozițiile art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile Noului Cod de Procedura Civila.
Prin această decizie la articolul 4 s-a aprobat Structura de funcții pe compartimente la nivelul fiecărui inspectorat teritorial de munca, acte care se afla la dosarul cauzei iar instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității acestor docuemnte desi nu avea nici o competenta.
A solicitat a se constata că s-a acordat mai mult decât s-a cerut intrucat reclamantul nu a solicitat în mod expres anularea deciziei nr. 385 ci doar nelegalitatea acestei decizii, fiind incidente dispozițiile art.488 punctul 3 si 4 din Noul Cod de procedura civila. Astfel, instanța de fond nu a realizat o cercetare amănunțita a cauzei dedusa judecații si nu a analizat faptul ca aceasta decizie nr. 385 din data de 16.10.2013 este emisă de Inspecția Muncii, parte care nici nu a fost citata in cauza in vederea formulării apărărilor incat s-a incalcat principiul contradictorialității, principiu reglementat clar prin dispozițiile art.14 din Noul Cod de procedura civila.
Instanța de fond trebuia sa disjunga acest capăt de cerere privind nelegalitatea deciziei nr. 385 si sa înainteze dosarul la Curtea de Apel Craiova.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității actelor administrative de modificare a organigramei prin decizia nr. 385 desi nu a fost investita cu soluționarea acestor aspecte și nici nu avea competența, recurenta solicitând casarea sentinței instanței de fond cu rejudecarea acestor aspecte elocvente.
Instanța de fond in mod eronat a constata ca nu exista la dosarul cauzei avizul ANAF.
A precizat că, în mod greșit si netemeinic instanța de fond a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 385/16.10.2013 emisa de INSPECȚIA MUNCII BUCUREȘTI desi nu avea competenta intrucat aceasta decizie constituie un act administrativ emis de autoritatea publica centrala si se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, iar instituția emitenta nici nu a fost citata in cauza conform art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 .
Hotararea instanței de fond este netemeinica intrucat in mod greșit a admis excepția de nelegalitate a deciziei nr.132/2013 emisa de I.T.M. Dolj si a constatat nelegala aceasta decizie, desi reclamantul a solicitat anularea procedurii de restructurare si reorganizare la nivelul I.T.M. Dolj si anularea examenului din data de 28.10.2013 incat a acordat prin aceasta sentința mai mult decât s-a cerut.
La momentul promovării acțiunii dispozițiile OUG NR.77/201 3 erau constituționale iar prin Decizia nr.55/05.02.2014 a Curții Constitutionale s-a reținut ca O.U.G. nr. 77/2013 cat si legea de punere in aplicare a acesteia sunt neconstitutionale incat prevederile deciziei nr.385 erau legale.
Astfel instanța de fond nu a analizat faptul ca atât decizia nr. 385/16.10.2013 cat si decizia nr. 132/19.09.2013 nu sunt acte administrative cu caracter individual intrucat decizia nr. 385 a fost emisa de Inspecția Muncii București si s-a aplicat tuturor inspectoratelor de munca din tara iar decizia nr.132/19.09.2013 a vizat desfășurarea examenului privind procedura de restructurare si reorganizare la nivelul I.T.M. Dolj la care au participat 14 inspectori din cadrul Compartimentului Relații de munca, birou relații de munca.
A mai precizat că, atat în cuprinsul deciziei nr. 132 /19.09.2013 cat si in conținutul Deciziei nr.385/16.10.2013 nu este menționat numele si prenumele persoanei T.M incat cele doua acte nu reprezintă acte administrative cu caracter individual si instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității acestora desi aceste doua decizii se constituie in acte administrative cu caracter normativ ce nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate iar controlul acestora se exercita de către instanța de contencios adminsitrativ competenta, respectiv curtea de apel, fiind emisa de o instituție centrala.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin.3,4 si 8 din noul cod procedura civilă, pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii. 108/1999 si Hotărârea Guvernului nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspecției Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, cu modificările si completările ulterioare.
În baza art.411 C.p.c. a solicitat judecarea si in lipsă.
În data de 12.02.2015 intimatul reclamant T.M a depuns întâmpinare la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia.
Analizând motivele de recurs invocate în raport de prevederile art.488 pct.3,4 și 8 Cpc, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului privind necompetența primei instanțe cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art.130 alin.3 Cpc potrivit cărora "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe";.
În speță, reclamantul-intimat a depus la data de 30.05.2014 note de ședință prin care a invocat excepția de nelegalitate a deciziei 385/2013 a Inspectoratului General de Stat Inspecția Muncii și a deciziei 132/2013 a ITM.
Prin urmare, la acel termen de judecată la care a fost prezent consilierul juridic din cadrul ITM Dolj și care nu a solicitat termen pentru studierea notelor de ședință, trebuia invocată excepția de necompetență a primei instanțe în soluționarea excepției de nelegalitate a deciziei 385/2013.
Astfel, prin neinvocarea excepției la acel termen, Tribunalul Dolj a devenit competent să soluționeze excepția.
Pe de altă parte, art.4 din Legea 554/2004 conferă competența de soluționare a excepției de nelegalitate instanței investite cu fondul litigiului, în fața căreia a fost invocată. În privința soluției date excepției invocate, tot prima instanță va fi cea care stabilește caracterul actului administrativ-individual sau normativ.
În ceea ce privește modul de soluționare al excepției de nelegalitate, acesta este prevăzut de dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din Legea 554/2004.
Dispozițiile legale menționate, spre deosebire de vechea reglementare, nu mai impun citarea autorității emitente a actului administrativ, chiar dacă aceasta nu este parte în litigiul de fond. Tăcerea legii însă nu poate fi interpretată în sensul că citarea emitentului este facultativă, această măsură fiind necesară pentru asigurarea contradictorialității procedurii, pentru a garanta preeminența interesului public în raportul de drept administrativ, întrucât admiterea excepției de nelegalitate ar avea ca efect înlăturarea actului din proces, iar soluția finală ar lua prin surprindere autoritatea eminentă, care nu ar mai avea posibilitatea să o atace.
Din verificarea dosarului de fond, rezultă că judecata excepției de nelegalitate s-a făcut în lipsa introducerii în cauză a autorității publice de la care emană decizia 385/2013, respectiv a Inspectoratului General de Stat - Inspecția Muncii.
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.";
În conformitate cu prevederile art.78 alin.2 Cpc "în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților, necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond";.
În speță, trebuia stabilit cadrul procesual prin introducerea în cauză a autorității publice de la care emană actul contestat.
Este adevărat că, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual dedus judecății atât sub aspectul obiectului, cât și al părților, totuși instanța, în vederea asigurării unor drepturi procesuale fundamentale, în temeiul art. 78 C.proc.civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004 are obligația de a pune în discuția părților necesitatea lămuririi cadrului procesual, a introducerii în cauză a autorității publice de la care emană actul contestat, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale și a opozabilității hotărârii pronunțate.
Lărgirea cadrului procesual în sensul art. 161 din Legea nr. 554/2004 poate determina o lămurire a situației de fapt și a împrejurărilor de drept, datorită apărărilor realizate, absolut necesare pentru controlul de legalitate al actului administrativ dedus judecății.
Susținerea intimatului în sensul că emitentul actului ar fi reprezentat de către ITM Dolj, parte în dosar, nu are relevanță, câtă vreme emitentul nu este parte în cauză, iar ITM Dolj nu a fost conceptat în cauză în calitate de reprezentant al emitentului, ci în nume propriu.
Deși recurenta a invocat drept temei al motivelor de recurs art.488, pct.3,4și 8 Cpc, Curtea arată că motivul de nelegalitate privind greșita soluționare a excepției de nelegalitate fără citarea emitentului actului, se circumscrie cazului prevăzut de art.488 pct.5 Cpc.
Prin urmare, nefiind judecată excepția de nelegalitate în contradictoriu cu autoritatea publică de la care emană actul contestat, sentința este nelegală, întrucât, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Față de aceste considerente, în temeiul art.496 Cpc, Curtea va admite recursul declarat, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← Eliberare cauţiune în cazul nerespectării termenului... | Inadmisbilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe... → |
|---|
