Executare silită. Contestaţie la executare. Termen. învestirea cu formulă executorie. Titlu executoriu
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 373 alin. (2) lit. a), art. 403
Hotărârea judecătorească învestită cu formulă executorie, dar care nu este definitivă şi irevocabilă nu poate fi considerată, în mod legal, a fi titlu executoriu, în condiţiile art. 376 C. proc. civ., şi, pe cale de consecinţă, sentinţa nefiind definitivă, fiind atacată cu apel, nu poate fi pusă în executare.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2373 din 2 octombrie 1997
Notă: Secţiunea a Vl-a a Capitolului I din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, intitulată „Contestaţii asupra executării silite”, a fost modificată prin O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000), fiind redenumită „Contestaţia la executare”. Dispoziţiile vechiului articol 403 C. proc. civ., privind termenul în care se poate formula în mod valabil contestaţia la executare, au fost modificate, prin introducerea în art. 401 C. proc. civ., ce reglementează într-un mod distinct termenul de exercitare a acţiunii în contestaţie la executare şi momentul de la care acesta începe să curgă.
SC A.I. SA Bucureşti a solicitat anularea formelor de executare pornită asupra bunurilor sale în baza sentinţei civile nr. 230/1996 a Tribunalului Ialomiţa, susţinând că nu este partea care a fost obligată la despăgubiri prin această hotărâre. Contestaţie la executare a formulat şi debitoarea SC S.I. SA, învederând că executarea a fost cerută de creditoarea SC C.C.I.A. SRL, în baza unei hotărâri care nu este definitivă.
Cererile au fost conexate.
Prin sentinţa civilă nr. 408 din 10 septembrie 1996, Tribunalul Ialomiţa a admis cele două contestaţii şi a anulat formele de executare pornită la cererea
creditoarei, reţinând că sentinţa nu constituie titlu executoriu, deoarece a fost atacată cu apel, nefiind definitivă.
Apelul declarat de creditoare a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia nr. 83 din 22 ianuarie 1997.
Creditoarea a declarat recurs, susţinând, pe de o parte, că hotărârea judecătorească, a cărei punere în executare a solicitat-o, a fost învestită cu formulă executorie, astfel că devenise titlu executoriu, iar pe de altă parte, că instanţa de fond a primit contestaţia la executare după săvârşirea ultimului act de executare, ceea ce este contrar legii.
Recursul nu este fondat.
Referitor la prima critică, se constată că, din moment ce hotărârea nu îndeplinea condiţiile prevăzute în art. 373 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., pentru a putea fi pusă în executare, adică nu era definitivă şi nici irevocabilă, învestirea cu formulă executorie nu-i conferea calitatea de titlu executoriu.
Cu privire la cealaltă critică, este adevărat că, potrivit art. 403 C. proc. civ., contestaţiile în materia executării civile se vor putea face în tot timpul cât ţine executarea. Or, în speţă, cele două contestaţii la executare au fost introduse anterior ultimului act de executare, deci au fost făcute în termen.
Recursul creditoarei a fost respins, ca nefondat.
| ← Decizie similară: C.A. Bucureşti, decizia civilă nr. 443 din... | Contestaţie Ia executare. Motive → |
|---|
