Contestaţie ia executare. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 373, art. 400
Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., cererile incidente sau contestaţiile ce s-ar ridica asupra urmăririi înseşi se vor îndrepta la instanţa care execută hotărârea.
Drept urmare, când contestaţia la executare are ca obiect o sentinţă a tribunalului, competenţa soluţionării tuturor cererilor incidente executării revine aceleiaşi instanţe.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1669 din 12 iunie 1997
Notă: Textul de lege care consacră, în D resent, regula generală conform căreia contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare este art. 400 alin. (1) C. proc. Civ., în redactarea dată prin O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. Nr. 479 din 2 octombrie 2000). Soluţia se menţine aceeaşi.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 63 din 16 februarie 1996, a admis contestaţia la executare formulată de debitoarea SC C. SA, în contradictoriu cu creditoarea Banca A., a anulat licitaţia publică pentru executarea sentinţei civile nr. 380 din 7 iulie 1995, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, şi a suspendat executarea aceleiaşi sentinţe până la expertizarea valorii reale a bunurilor din contractul de garanţie mobiliară.
Apelul declarat de creditoarea Banca A. a fost respins de Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 255/C din 11 decembrie 1996.
Creditoarea Banca A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru soluţionare la Judecătoria Cărei, cu motivarea că, în speţă, competenţa revine acestei instanţe, care a fost iniţial sesizată cu cererea
de încuviinţare a vânzării bunurilor gajate şi a învestit sentinţa Tribunalului Satu Mare cu formulă executorie.
Recursul nu este fondat.
Iniţial, Banca A. a cerut Judecătoriei Cărei încuviinţarea vânzării bunurilor constituite gaj, cerere ce a fost admisă. în urma apelului debitoarei, sentinţa a fost însă desfiinţată pentru lipsă de competenţă şi cererea a fost reju-decată în fond şi admisă de Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 380 din 7 iulie 1995. Aşa fiind, deoarece obiectul executării silite îl constituie sentinţa tribunalului, rezultă că tot tribunalul este instanţa de executare în sensul art. 373 C. proc. Civ. Şi are competenţă de soluţionare a contestaţiei la executare, întemeiată pe art. 400 alin. (2) din acelaşi cod.
în consecinţă, susţinerea recurentei că judecătoria era competentă să soluţioneze contestaţia la executare, este nefondată, motiv pentru care recursul a fost respins.
| ← Contestaţie Ia executare. Motive | Bunuri ipotecate. Vânzare la licitaţie. Contestaţie la... → |
|---|
