Exercitarea autorităţii părinteşti. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Decizie nr. 61 din data de 18.06.2013
(Tribunalul Mehedinți - d.c. 61/18 Iunie 2013 )
Prin cererea înregistrata sub nr. 12744/225/2012 la data de 27.08.2012, reclamanta SAI, în contradictoriu cu pârâtul PMGE și Autoritatea tutelară Primăria Drobeta Turnu Severin, a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța sa dispună stabilirea domiciliului minorului la mama si obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, a conviețuit cu pârâtul iar in urma acestei relații a rezultat minorul PDA.
Reclamanta a mai arătat ca, paratul a avut un comportament necorespunzător, in sensul ca, obișnuia sa consume băuturi alcoolice in cantități excesive si are o fire violenta.
In drept, cererea nu a fost motivată.
Paratul a depus la dosar întimpinare prin care a arătat ca dorește sa se ocupe de creșterea minorului.
La termenul de judecata din 18.10.2012 reclamanta a precizat acțiunea in sensul ca solicita exercitarea autoritarii părintești in exclusivitate de către reclamanta, stabilirea domiciliului minorului la reclamanta si obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, precizarea de acțiune fiind consemnata si atașată la dosar.
La termenul din 13.12.2012 paratul a arătat ca este de acord cu acțiunea așa cum a fost formulata si precizata de reclamanta, respectiv cu exercitarea autoritarii părintești de către reclamanta, cu stabilirea locuinței minorului la reclamanta si paratul sa achite in favoarea minorului o pensie de întreținere stabilită la nivelul minim net pe economie având in vedere ca nu realizează venituri, acordul acestuia fiind consemnat si atașat la dosar.
Reclamanta a formulat răspuns la întimpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, stabilirea domiciliului minorului la mama, exercitarea autoritarii părintești sa se facă de către reclamantă si obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere la salariul minim pe economie.
Instanța in baza art. 167 Cpc., a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu câte 2 martori solicitată de părți, probă la care ambele părți au renunțat.
La dosar a fost atașata ancheta psihosociala întocmita de Autoritatea tutelară Primăria Drobeta Turnu Severin.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat sentința nr.982/MF/13.12.2012 prin care a admis acțiunea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta SAI în contradictoriu cu pârâtul PMGE și Autoritatea tutelară Primăria Drobeta Turnu Severin; a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului PDA să se facă de către mama reclamantă, stabilind locuința minorului la reclamantă și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 132 lei lunar, începând cu data de 27.08.2012 și până la majorat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul PDA, născut la data de 23.02.2012.
În temeiul art.505 alin.2 Cod civil, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Văzând și dispozițiile art.397 și art.400 Noul cod civil și având în vedere acordul pârâtului, consemnat în scris (f.38), instanța a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului Pocovnicu Dragoș Alexandru, născut la data de născut la data de 23.02.2012, să se facă de către reclamantă și a stabilit locuința minorului la mama reclamantă.
Dispunând stabilirea locuinței minorului la mamă, instanța era obligată să se pronunțe și cu privire la pensia de întreținere datorată de tată, în temeiul art.402 Noul cod civil, având în vedere că descendentul este prezumat a fi în nevoie câtă vreme este minor, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Ca urmare, întrucât obligația de întreținere există între părinte și copilul său - art.516 alin.1 Noul cod civil, instanța a stabilit în sarcina pârâtului o pensie de întreținere proporțional cu mijloacele de care dispune, reținând faptul că acesta nu realizează venituri și nu prestează întreținere altor persoane față de care să fie în mod legal obligat. În consecință, a dat eficiență dispoz. art.529 Noul cod civil și a stabilit în favoarea minorului o pensie de întreținere de până la 1/4 din venitul minim net pe economie, respectiv 132 lei lunar, cu începere de la data introducerii acțiunii - dată de la care se prezumă starea de nevoie a minorului - și până la majoratul copilului.
Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat apel pârâtul PMGE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Prima instanță a pronunțat sentința fără a ține seama de interesul superior al copilului și fără nuanțarea nevoii de echilibru al acestuia.
De asemenea, a fost de acord cu acțiunea formulată de reclamantă însă în mod eronat s-a reținut că a fost de acord și cu precizarea de acțiune în sensul ca exercitarea autorității părintești să se facă numai de mamă, în condițiile în care a contribuit alături de aceasta din punct de vedere material încă de la momentul nașterii minorului și până la vârsta de 6 luni perioadă în care părțile și minorul au locuit la părinții apelantului, iar creștinarea copilului a avut loc cu contribuția exclusivă a bunicilor paterni, însă o implicare în viața minorului a fost aproape imposibilă dată fiind opoziția mamei și bunicilor materni în luarea legăturilor cu minorul.
Deși a solicitat audierea a 2 martori, instanța nu s-a pronunțat printr-o încheiere asupra cererii cu privire la încuviințarea sau respingerea acestei probe ci s-a limitat la a-i lua o declarație, fără a aprecia lisa lui de cunoștințe juridice și de apărare calificată.
Prin stabilirea ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de intimată, instanța nu a ținut seama de disp. art.397 c.civ., care prevăd că autoritatea părintească se exercită în comun și doar în excepții grave dacă s-a dovedit că unul dintre părinți are o influență negativă asupra minorului nu se stabilește exercitarea în comun.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe de o parte, excepția tardivității apelului, pe de altă parte netemeinicia lui.
A arătat că, apelantul a avut cunoștință de sentința atacată încă din 28.03.2013, dată la acre a anexat-o unei alte cereri de chemare în judecată, apelul fiind unul tardiv și în situația în care se ia drept moment de la care se calculează termenul de apel, data de 02.04.2013, dată ce este cea a recomunicării sentinței.
Pe fond, a susținut că, sentința primei instanțe este una temeinică și legală, soluția privitoare la exercitarea autorității părintești numai de către mamă fiind în concordanță cu probele administrate, inclusiv cu declarația dată de pârâtul apelant, dar și cu interesul superior al copilului, în vârstă de 1 an și 3 luni, o soluție contrară fiind de natură a-i crea acestuia un disconfort emoțional, psihic tocmai pentru că apelantul și familia acestuia sunt persoane străine minorului, iar apelantul este o persoană ce a agresat-o în timpul cât au stat împreună.
Examinând cu prioritate excepția tardivității apelului, se constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.284 c.pr.civ";termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii";, termen ce se socotește pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care începea curge, nici ziua în care se împlinește, de asemenea, dacă se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, termenul se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare( art.101 alin.1 c.pr.civ).
În speță se reține că, potrivit procesului verbal de predare a sentinței, aflat la fila 47 dosar fond, comunicarea acesteia la domiciliul pârâtul s-a făcut la data de 11.04.2013, dată la care acesta a semnat personal dovada de primire, astfel fiind și văzând că, apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la instanța de fond la data de 22.04.2013, excepția tardivității nu poate fi primită.
Invocarea de către intimata reclamantă a împrejurării că, respectiva sentință îi era cunoscută apelantului chiar înainte de a-i fi comunicată de către instanță, este irelevantă pentru stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de apel câtă vreme legiuitorul a reglementat doar trei cazuri de echipolență, respectiv de situații în care actul de procedură al comunicării hotărârii pentru curgerea termenului poate fi înlocuit de alt act de procedură, situații ce sunt de strictă interpretare, printre acestea neregăsindu-se și cea expusă.
În ce privește criticile aduse de către pârât sentinței prin apelul declarat, se constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 505 alin.2 cod civil statuează că "dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț";
Potrivit dispozițiilor art. 397 Cod civ."; după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Totodată, conform art. 398 Cod civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritate părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și de a consimți la adopția acestuia.
Așadar, în materia divorțului, respectiv al situației în care părinții minorului nu conviețuiesc, noul cod civil consacră regula în conformitate cu care autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți, doar în situații excepționale, pentru motive întemeiate, putându-se dispune exercitarea ei doar de către unul dintre aceștia.
Se reține că, art. 507 cod civil, enumeră situații general valabile care conduc la exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinților căsătoriți și a celor divorțați, iar pe lângă aceste ipoteze, motivele întemeiate indicate de art. 398 cod civil pot determina instanța să dispună ca exercitarea autorității părintești să aparțină doar unui părinte.
Având în vedere conținutul noțiunii de autoritate părintească, împrejurarea că exercitarea autorității părintești presupune de fapt exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor referitoare la copil, iar regula consacrată de lege este cea a exercitării ei în comun, instanța de judecată nu poate accepta în mod automat, declarația unuia dintre părinți în sensul că dorește ca exercitarea autorității părintești față de copil să revină celuilalt, câtă vreme este în interesul superior al copilului de a fi crescut de ambii părinți.
Se constată astfel că, în absența situațiilor reglementate de art.507 cod civil și a oricăror probe care să determine reținerea unui motiv pentru ca exercitarea autorității să aparțină doar mamei reclamante, în mod greșit prima instanță a derogat de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun Aspecte precum vârsta fragedă a minorului sau atitudinea violentă a pârâtului, manifestată față de reclamantă în perioada conviețuirii, nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esențial pentru dezvoltarea firească a copilului și pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezență constantă în viața sa și să își exercite în mod corespunzător drepturile și obligațiile părintești ce îi revin.
Pe baza considerentelor expuse, cum prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii în materie de exercitare a autorității părintești, în temeiul art.296 c.pr.civ, va fi admis apelul și schimbată sentința sub acest aspect, urmând a se dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun de către ambele părți.
Văzând și dispozițiile art.274 c.pr.civ,
| ← Contestaţie la executare. Codebitor.. Jurisprudență... | Legea nr.221/2009. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi → |
|---|
