Prejudicii, daune. Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 3829 din data de 06.09.2013
Prejudicii, daune
( Tribunalul Mehedinți - s.c. 3829/06.09.2013)
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la 30.08.2012, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA,PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3698 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului local al municipiului Orșova, în perioada ianuarie 2011- iulie 2012, prin plata către acesta a sporului de dispozitiv, în condiții de nelegalitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul îndeplinește funcția de șofer - personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului, iar în aplicarea Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data de 1.02.2010, prin Dispoziția nr. 143/2.02.2010, a fost reîncadrat în această funcție, stabilindu-i-se salariu de bază corespunzător, în componența căruia a intrat și indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul aferent lunii decembrie 2009.
În urma controlului efectuat de Camera de Conturi Mehedinți, prin Decizia nr. 14/2012 s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma ce a fost plătită tuturor salariaților prin includerea indemnizației de dispozitiv în salariul de bază la data de 1.01.2010. Această decizie a fost atacată în instanță, în prezent cauza, ce face obiectul dosarului 1750/54/2012, aflându-se pe rolul Curții de Apel Craiova. De asemenea, se mai arată că, prin adresa nr. 7838/22.08.2012, pârâtul a fost înștiințat că figurează în evidența reclamantei ca debitor pentru suma de 3698 lei.
În dovedirea celor susținute, a depus la dosar : Decizia nr. 14/27.04.2012 a Camerei de Conturi Mehedinți, adresa nr. VI/40695/18.07.2012 a Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale din cadrul Curții de Conturi, notificarea nr. 7838/22.08.2012 emisă de reclamantă pentru pârât, Dispoziția nr. 143/2.02.2012 privind salarizarea pârâtului în baza Legii 330/2009, Referatul nr. 7428/8.08.2012 și statul nominal cu salariații ce au încasat sume necuvenite conform deciziei Curții de Conturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că sporul reprezentând indemnizația de dispozitiv a fost încasat de pârât în temeiul art. 1 din HCL nr. 93/2007, a Dispoziției Primarului nr. 155/10.03.2008 precum și a Dispoziției Primarului nr. 143/12.02.2010 și că legalitatea HCL nr. 93/2007 a fost supusă controlului judecătoresc, iar prin sentința civilă nr. 4842/8.11.2007 a Tribunalului Mehedinți, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate, s-a constatat legalitatea dispozițiilor referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv de 25%. Deasemenea, a mai susținut că în cauză sunt incidente disp. art. 2(1) raportat la art. 1 lit.b din Legea 84/2012, potrivit cărora personalul din sectorul bugetar este exonerat de la restituirea sumelor încasate cu titlu de venituri de natură salarială care au fost stabilite până la data de 1.01.2011, când a intrat în vigoare Legea 284/2010.
Prin încheierea din 9.11.2012, constatându-se că pe rolul Tribunalului Mehedinți s-a înregistrat dosarul nr. 8485/101/2012, având ca obiect contestație împotriva deciziei Curții de Conturi nr. 14/2012 și a Încheierii Camerei de Conturi Mehedinți nr. 124/2012, iar în prezenta cauză se solicită obligarea la plată a pârâtului a unei sume de bani constatată ca încasată nelegal de Curtea de Conturi, s-a dispus, în baza art. 244 alin.1 cod proc civilă, suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a soluției ce se va pronunța în dosarul nr. 8485/101/2012.
Prin cererea înregistrată la 26.08.2013, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, întrucât motivul suspendării, respectiv dosarul 8485/101/2012 a fost soluționat irevocabil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Pârâtul C.I., angajat contractual al reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORȘOVA, a beneficiat în perioada ianuarie 2011-iulie 2012, de plata indemnizației reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, în cuantum de 3698 lei, sumă apreciată ca fiind încasată necuvenit de către reclamantă, în baza actului de control efectuat de către Curtea de Conturi.
Acest act de control s-a materializat în Decizia 14/27.04.2012 emisă de Curtea de Conturi, ce a fost atacată în instanță, iar prin sentința civilă 205/14.01.2013 a Tribunalului Mehedinți, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, la 20.06.2013 prin decizia Curții de Apel Craiova, contestația împotriva acestui act de control a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de contencios, prin hotărârea mai sus menționată a constatat că acordarea indemnizației de dispozitiv personalului contractual din cadrul unității reclamante, prin includerea în salariul de bază a acestui spor de 25% au fost încălcate disp. art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 alin.1 din OUG 1/2010.
Aceste dispoziții legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
Ori, instanța de contencios administrativ, analizând actele administrative ( Hotărârea Consiliului Local 93/2007 și Dispozițiile Primarului nr. 143/2.02.2010 și nr. 155/10.03.2008) prin care a fost acordat acest drept salarial, a constatat că acestea au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, față de considerentele și dispozitivul sentinței civile 205/14.01.2013 a Tribunalului Mehedinți, instanța reține că în prezenta cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 cod civil, așa încât decizia Curții de Conturi constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamantă, iar instanța nu poate trece peste ceea ce s-a statuat irevocabil prin sentința civilă 205/14.01.2013.
De asemenea, nu se poate reține nici susținerea pârâtului potrivit căreia în cauză sunt incidente disp. art. 2(1) raportat la art. 1 lit.b din Legea 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri bugetare, dispoziții ce se referă la exonerarea de la restituirea sumelor încasate cu titlu de venituri de natură salarială, care au fost stabilite până la data de 1.01.2011, când a intrat în vigoare Legea 284/2010, întrucât perioada din litigiu, respectiv 1 ianuarie 2011- iulie 2012 nu intră sub incidența Legii 84/2012. De altfel, acest aspect a fost relevat și de către Curtea de Conturi, care prin Încheierea nr. 124/13.07.2012 constată că măsurile din Decizia nr. 14/27.04.2012 care vizează recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin plata în anul 2010 a drepturilor vizând : indemnizația de dispozitiv își încetează de drept efectele urmare a intrării în vigoare a Legii 84/2012, iar aceleași drepturi acordate în anul 2011 nu intră sub incidența Legii 84/2012.
Pe de altă parte, deși actul administrativ la care face referire pârâtul prin întâmpinare și prin care i-a fost acordată indemnizația de dispozitiv, respectiv HCL 93/2007 nu stabilește data până la care se va beneficia de acest spor este neîndoielnic că efectele acestui act urmează să se producă până la intervenirea unei cauze legale de modificare și stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice.
Ori, așa cum a constatat și instanța de contencios administrativ, prin hotărârea judecătorească ce a analizat decizia Curții de Conturi contestată, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Raportat deci la situația juridică concretă a pârâtului se constată că acesta nu era îndreptățit la plata sporului de dispozitiv.
Potrivit art. 256 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Prin urmare, față de cele ce preced, găsind întemeiată acțiunea reclamantei, instanța o va admite, însă în parte. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv tabelul nominal cu sumele încasate necuvenit și care urmează a fi recuperate de la salariații reclamantei se constatată că sunt evidențiate sumele brute, deși prin actul de control al Curții de Conturi s-a dispus recuperarea sumelor nete și nu brute, care includ aici contribuțiile virate în plus de angajator.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011- iulie 2012, rezultate din suma brută de 3648 lei.
| ← Controlul asupra modului de formare, de administrare şi de... | Obligatia de a face. Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
