exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere
| Comentarii |
|
Judecătoria BEIUŞ Sentinţă civilă nr. 1126/2015 din data de 04.11.2015
Text speță
Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei civile (minori și familie) formulată de către reclamantul M G , împotriva pârâtei M L E , având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării pentru termenul din 28 octombrie 2015, apoi pentru termenul de azi 4 noiembrie 2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 23.02.2015 reclamantul M G a chemat în judecată pe pârâta M L E , solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în temeiul art. 398 cod civil exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant privind pe minorii M S T , respectiv M B G , stabilirea domiciliului minorilor la reclamant; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 în favoarea minorilor; obligarea pârâtei la eliberarea cărților de identitate ale minorilor și
a certificatelor de naștere ale acestora, iar în subsidiar în măsura în care instanta apreciază că se impune exercitarea autorității părintești în comun solicita a se pronunța o hotărâre care să țină loc de acordul pârâtei la întocmirea pașapoartelor minorilor și scoaterea acestora din tară. Totodata a solicitat ca în situatia in care instanța apreciază că nu se impune stabilirea domiciliului minorilor la reclamant, solicită încuviințarea unui program de vizitare a minorilor săptămânal în zilele de luni, miercuri și vineri de Ia ora 15 pană la ora 21, primul și al treilea weekend din lună de vineri ora 15 până duminică la ora 20 , în ceea ce privește sărbătorile de Crăciun și Paște acestea să alterneze pe rând cu fiecare părinte, iar cu privire la vacanțe prima jumătate din acestea, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea în fapt, reclamantul arată că prin Sentința Civilă
nr.1195/02.10.2007 pronunțată în dosar nr.264/187/2007 al Judecătoriei-Beiuș s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minorii M S T și M B G , iar prin Sentința Civilă nr. 215/10.02.2010 pronunțată în dosar nr. 158/187/2010 al Judecătoriei Beius s-a încuviințat în favoarea reclamantului legături personale cu minorii în perioada vacanțelor de vară și iarnă, respectiv dreptul la convorbiri telefonice. Reclamantul arata ca de la data pronunțării Sentinței Civile nr. 215/2010 și până în prezent pârâta îi interzicea sub diferite pretexte să păstreze legături personale cu minorii. Datorită conflictului dintre reclamant și pârâtă generat de către aceasta din urmă nu au existat legăturile personale ale reclamantul cu minorii în condiții de normalitate.
Menționează reclamantul ca a fost plecat pentru o perioadă de timp la muncă în străinătate, iar când revenea în țară deși își dorea să-si vadă copiii și să petreacă timp cu aceștia pârâta nu ii lasă nici măcar să se apropie de casă, cu toate că era vorba de locuința comună. Mai mult aceasta a relatat unor persoane faptul că s-ar bucura să intre în curtea acesteia, în scopul de a vizita minorii, întrucât va fi ocazia perfectă de a-și înscena o eventuală violentă exercitată de către reclamant pentru a putea sesiza poliția. Mai arata ca referitor la posibilitatea de a duce copiii în vacanță în străinătate nici nu se putea aduce vorba deoarece parata refuza vehement.Mai arata ca, chiar și atunci când venea în țară de sărbători, deși discuta în prealabil să îi permită să petreacă sărbătorile sau săptămâna care îmi revenea potrivii programului stabilit, după aproximativ 2 zile, îl suna și îi impunea ca în cel mai scut timp să duc copiii înapoi acasă, de fiecare dată fiind amenințat cu sesizarea poliției, cu toate că minorii abia așteptau să se întâlnească cu reclamantul.
Reclamantul mai arata ca pârâta îi interzicea inclusiv legături telefonice cu minorii, deși telefoanele au fost trimise de către el pentru a fi utilizate de către minori. Mai mult parata le confisca telefoanele pentru ca minorii să nu poată lua legătura cu reclamantul, ajungând până într-acolo în a bloca telefoanele, devia apelurile pe telefonul acesteia, iar în urmă cu 3-4 zile de a veni în țară chemat fiind de urgență de către copii, i-a spart copilului cel mare în vârstă de 17 ani telefonul după o convorbire cu reclamantul, amenintându-l și pe copilul cel mic că va avea aceeași soartă dacă va îndrăzni să răspundă la telefon când sună tatăl. Deși copiii doreau să meargă în vizită la părinții reclamantului, pârâta le interzicea acest lucru ajungând la amenințări precum " dacă veți trece peste cuvântul meu vă mănâncă pușcăria, nu veți mai avea acces la televizor, nu veți mai ieși din casă. Mai arata ca a fost obligat prin Sentința Civil nr. 1195/2007 la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 130 lei,insa îi trimitea lunar pârâtei cel puțin 100 Euro plus articole de îmbrăcăminte și alte bunuri pentru copii. Menționează că de dragul copiilor a trimis bani inclusiv pentru a schimba geamurile din lemn în geamuri termopane, bani de lemne, aceasta cu toate că eram divorțați, confortul copiilor săi fiind pe primul plan. In ciuda tuturor acestor sume trimise lunar se pare că minorii nu au beneficiat niciodată de bani în interesul lor, pârâta nici în prezent nu le acordă acestora un buget minim de cheltuieli, foarte rar când primeau bani de buzunar și, aceștia în sumă de 1 leu și nici măcar pachet cu mâncare pentru școală. Mai arata ca, a existat o situație în care minorul M S T în timp ce se întorcea acasă cu trenul de la Liceul Teoretic N J din localitatea T la care este înscris, urmare a unei defecțiuni la mijlocul de transport a fost nevoit să stea 2 ore în tren să aștepte ca acesta să se pună în funcțiune, deoarece nu avea niciun leu asupra sa pentru a lua un alt mijloc de transport să ajungă acasă. Ca urmare a lipsei banilor, băiatul cel mare s-a dus să muncească la pădure și la săpat de grădini, diverse activități gospodărești pentru a avea bani de abonament de transport, bani de buzunar pentru el și fratele său. In ceea ce privește pachetele pe care reclamantul le trimitea copiilor, abia în prezent a aflat de la copii faptul că în momentul în care pachetele ajungeau aceștia nu aveau dreptul să deschidă coletele până ce pârâta împreună cu amica care locuiește în fostul domiciliu conjugal de aproximativ 8 ani, ajungeau acasă. Din relatările minorilor cele două aveau prioritate în a-și alege din bunurile trimise de către reclamant, sub pretextul că nu au nevoie de atâtea lucruri, în plus pârâta le impunea minorilor să il sune și să-i solicite diverse produse de care aceasta avea nevoie, precum calculator, imprimantă, laptop, tabletă, televizor, biciclete. Menționeaza cu titlu de exemplu faptul că dintre bunurile solicitate reclamantul le-a trimis din Italia un calculator complet echipat copiilor, care în realitate nu au beneficiat de el, întrucât pârâta a instalat calculatorul în dormitorul acesteia, dându-le voie copiilor la mari insistențe din partea acestora la 1 -2 ore pe săptămână.
Referitor la creșterea și educarea minorilor, arata ca pârâta nu are în vedere doleanțele minorilor privind activitățile extrașcolare, precum fotbal, etc. Mai mult cu toate că minorul M S T își dorește să urmeze cursurile Liceului Sportiv din O întrucât este pasionat de fotbal, pârâta ia cerut ca vrea să audă acest aspect, refuzându-i acestuia orice propunere legată de viitorul lui pe acest drum.Mentioneaza ca desi a discutat cu aceasta să fie de acord să înscrie minorul la Liceu la O și să locuiască în internat, reclamantul fiind de acord să suporte cheltuielile privind școlarizarea și internatul, aceasta nu a fost de acord, condiționând transferarea-copilului la școală in O , de plata zilnică din partea reclamantului în naveta cu autoturismul său personal. In ceea ce privește minorul M B G deși este pasionat de arte plastice, fiind în clasa a 8-a, pârâta nu acceptă sub nicio formă ideea de a se perfecționa în acest domeniu, obligându-1 ca la sfârșitul clasei a 8 a să opteze pentru un profil de mecanică.
Reclamantul mai arată că starea psihică și sufletească a minorilor este profund afectată de comportamentul pârâtei și a așa zisei amice a acesteia, cei doi având în permanență o temere interioară legată de ce urmează să se întâmple cu ei, motiv pentru care în prezent copiii nu doresc să se mai întoarcă acasă alături de pârâtă. Mai arata reclamantul ca amica pârâtei se implica în "creșterea și educarea,, acestora fiindu-le adresate injurii și cuvinte vulgare de față cu mama, care nu avea nici o reacție în acest sens. Arata ca deși amica pârâtei nu are niciun drept asupra minorilor, aceștia sunt nevoiți să stea în poziție de drepți în fața lor, pârâta încurajând atitudinea amicei sale legate de copii prin a spune copiilor că pararea acestora nu contează, că nu au drept să comenteze și că aceasta trebuie considerată o a " doua mamă.., Minorii erau obligați să mănânce doar ceea ce le permiteau cele două, indiferent dacă le plăcea sau nu, neavând voie să-și gătească ei altceva atunci când acestea erau acasă, minorii fiind nevoiți a-și găti pe ascuns atunci când acestea lipseau, fiind mustrați și pedepsiți.. Apreciază că având în vedere aspectele învederate, minorii nu pot continua să locuiască în aceea casă, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu înțelege ce caută aceea doamnă să locuiască împreună cu copiii sai și cu ce drept aceasta ia decizii în privința lor. Mai arata ca a încercat soluționarea pe cale amiabilă a problemelor legate de vizitarea copiilor, precum și de stabilirea domiciliului acestora la reclamant, dat fiind mediul și trauma la care aceștia sunt supuși, prezentându-se la informarea la mediere însă pârâta a condiționat stabilirea domiciliului copiilor la reclamant de renunțarea la cota parte din moștenire. Intrucât a apreciat că nu este vorba de vânzare-cumpărare de obiecte, ci de niște suflete de copii, reclamantul văzând cât de afectați și marcați sunt minorii, prin intermediul avocatei S S am invitat-o la o nouă mediere în data de 20.02.2015 însă aceasta a refuzat comunicând că n-are decât să se judece cu ea. Arata ca in prezent copiii refuză sub orice formă să se întoarcă acasă, marcați fiind de ceea ce-se întâmplă reclamantul i-a prezentat în cursul zilei de 19.02.2015 la un consult psihologic la d-na psiholog L C , aceasta realizând un raport de evaluare al minorilor, pe care însă nu 1-a putut elibera întrucât copiii nu au actele de identitate asupra lor.Mentioneaza ca parata le interzicea acestora să aibă asupra lor actele de identitate. Arata ca ca i-a solicitat personal pârâtei să îi elibereze cărțile de identitate ale minorilor și certificatele de naștere ale acestora, însă a refuzat, motiv pentru care reclamantul a apelat inclusiv la ajutorul poliției în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 398, art. 497, art. 529 Cod civil.
La data de 20 martie 2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care arată că se opune ca autoritatea părintească privind cei doi minori să fie exercitată exclusiv de către reclamant.
In motivarea in fapt a întâmpinării , arată că prin sentința civilă nr. 1195/2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 264/187/2007, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților , iar cei doi minori i-au fost încredințați spre creștere și educare, reclamantul fiind obligat să plătească pe seama acestora suma de 130 lei lunar, cu titlu pensie de întreținere. Arată că în considerentele hotărârii se menționează faptul că reclamantul a plecat în Italia în luna februarie 2005 și nu s-a mai întors la domiciliul comun. Mai arată că, i se pare interesant faptul cum i-a revenit reclamantului iubirea paternă după 9 ani de zile, perioadă în care acesta a locuit în Italia, iar minorii s-au aflat în îngrijirea exclusivă a sa.
Pârâta mai arată că datorită faptului că reclamantul nu a achitat pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, care era într-un cuantum foarte mic raportat la veniturile pe care le realiza acesta în străinătate, a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 305 lit. c Cod penal. Din Rezoluția din 4 februarie 2010 dată în dosar nr. 737/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș reiese faptul că reclamantul avea o restanță de 3.640 lei, dar acțiunea penală nu a mai fost exercitată, deoarece și-a retras plângerea. Mai arată că prin sentința civilă nr. 856/2009, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1384/187/2009 s-a dispus majorarea pensiei de întreținere de la suma de 130 lei la suma de 200 lei.
Pârâta arată că în anul 2013 a convenit să nu-1 mai acționeze pe reclamant în judecată pentru majorarea pensiei de întreținere, urmând să plătească pe viitor suma de 100 Euro lunar. Pârâta a mai arătat faptul că reclamantul nu a trimis nici o sumă de bani în afară de pensia de întreținere, astfel că nu corespunde adevărului faptul că ar trimis bani de lemne sau ar fi contribuit la montarea geamurilor termopan. A mai arătat că reclamantul nu a fost interesat de confortul copiilor lui, pe care i-a părăsit la vârsta de 8 ani și respectiv 6 ani și pe care îi vizita o dată la 2-3 ani. Menționează că reclamantul nu a mai fost în țară și nu a văzut copiii din toamna anului 2012 și până în luna februarie 2015.
Pârâta arată că nu este de acord să se stabilească domiciliul minorilor la reclamant, în condițiile în care acesta locuiește în Italia din anul 2006, iar la adresa indicată de reclamant din satul T la nr. adm. 27 locuiește mama acestuia. Consideră că este un nonsens să se stabilească locuința minorilor la adresa de mai sus, atâta timp cât reclamantul nu locuiește la adresa respectivă. Arată că minorii au locuit împreună cu pârâta de la data plecării reclamantului din țară, iar în acest interval de timp, ea a fost cea care le-a asigurat cele necesare pentru o bună dezvoltare, atât sub aspect material, cât și moral și afectiv. În aceste condiții, consideră că este în interesul superior al minorilor să locuiască în continuare împreună cu ea, cu atât mai mult cu cât în practica judiciară s-a statuat că nu este indicat să se impună schimbări forțate în mediul de viață al minorilor cu care aceștia s-au obișnuit și care nu le este dăunător. Pârâta arată că din caracterizarea nr. 492/2015 privind minorul M S -T r, eliberată de Liceul Teoretic "N.J" și nr. 445/2015 privind minorul M B G , eliberată de Școala gimnazială "I V " Holod reiese că minorii sunt exemplu de copii educați în colectivul de elevi a clasei și școlii. Pârâta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 215/2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 158/187/2010 s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii timp de câte o săptămână în perioada vacanțelor de vară și iarnă și în perioada sărbătorilor, în zilele fixate de comun acord cu subsemnata. Astfel arată că, nu corespunde adevărului susținerile reclamantului în sensul că i-ar fi interzis să păstreze legături personale cu minorii. Cea mai elocventă dovadă în acest sens este faptul că reclamantul a venit în țară în data de 17 februarie 2015, perioadă în care nu era stabilit un program de vizitare a minorilor prin hotărârea judecătorească. Cu toate acestea, i-a permis acestuia să ducă minorii la domiciliul mamei sale din satul T , stabilind să-i aducă la domiciliul pârâtei sâmbătă 21 februarie 2015.Arată că pârâtul însă nu a mai adus minorii nici până în prezent, cu toate că știa că fiul cel mic a avut examen de simulare la limba și literatura română în data de 23 februarie 2015, examen la care nu s-a mai prezentat. In aceste condiții, în data de 23 februarie 2015, arată că fost nevoită să formuleze plângere penală pentru nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor prevăzută de art. 379 Cod penal. Mai arată că nu le-a interzis niciodată minorilor să aibă legături telefonice cu tatăl lor, de altfel arată că nici nu avea cum împiedica acest lucru, din moment ce telefoanele se află tot timpul în posesia minorilor. Arată că niciodată nu s-a opus ca minorii să meargă în vizită la bunica paternă, astfel că în vacanța de vară în anul 2014 au stat la domiciliul acesteia o perioadă de trei săptămâni. In ce privește vizitele copiilor la tatăl lor în străinătate, arată faptul că o singură dată, respectiv în vacanța de vară a anului 2013 reclamantul i-a cerut să trimită copiii cu un microbuz în Italia, lucru cu care nu a fost de acord să meargă copiii singuri, fără să fie însoțiți de către reclamant. Arată că era imposibil ca fiul cel mic să poată pleca din țară în vara respectivă, având în vedere faptul că a suferit o intervenție chirurgicală, astfel cum reiese din Biletul de externare din data de 25.07.2013, eliberat de Spitalul Clinic Municipal " Dr. Gavril Curteanu" Oradea. A menționat pârâta că este revoltător faptul că reclamantul afirmă că nu le-a dat copiilor bani de buzunar și nu le-a pus pachet la școală, atâta timp cât în toți acești ani pârâta a fost singura care s-a îngrijit să le asigure cele necesare traiului, iar copiii nu au fost subnutriți, dovadă este faptul că sunt bine dezvoltați la vârsta lor. Arată faptul că atunci când s-a defectat trenul, nu exista o altă variantă de transport, datorită faptului că nu este șosea în apropiere. Arată că nu corespunde adevărului faptul că i-ar fi trimis pe copii la muncă. Menționează că dimpotrivă ea a fost angajată în permanență în orașul Beiuș și a făcut zilnic naveta Holod-Beiuș, s-a ocupat de problemele gospodărești, a efectuat și munci specifice bărbaților, respectiv la cetățeni din localitate, tăiat lemne în pădure, executat sobe de teracotă, montat gresie și faianță, la munca câmpului etc.
I
Pârâta mai arată că de fiecare dată când reclamantul a trimis pachete,
acestea au fost desfăcute în prezența copiilor, iar la calculator le-a permis câteva ore pe zi și nu pe săptămână, cum susține reclamantul, deoarece a considerat că prioritară este învățătura. Arată că nu s-a opus preocupărilor extrașcolare ale copiilor. În acest sens, este de acord ca fiul cel mare să urmeze cursurile Liceului sportiv din O , iar fiul cel mic cursurile Liceului de artă din O . Arată că, la data la care s-a prezentat împreună cu reclamantul la mediator M F M , reclamantul a insistat să fie de acord cu stabilirea domiciliului minorilor la mama acestuia, însă nu a fost de acord cu acest lucru, atâta timp cât minorii sunt încredințați la ea, în calitate de mamă și nu a fost decăzută din drepturile părintești. Arată că nu este adevărat că ar fi condiționat această renunțare a reclamantului la cota sa de moștenire, de fapt nu înțelege la ce moștenire se referă. Arata ca reclamantul a mai propus ca minorii să locuiască la O în chirie, insa nu am fost de acord cu acest lucru și a susținut că aceștia trebuie să stea în internat pentru a fi supravegheați. In ceea ce privește prietena sa, care locuiește împreună cu ei din anul 2009, menționează faptul că aceasta a fost alături de parata și a ajutat-o la creșterea copiilor, lucru pe care reclamantul nu 1-a făcut. Copiii s-au atașat de ea și o consideră a doua mamă, dovadă fiind felicitările trimise acesteia de către copii (pe care le anexează). Amândouă au încercat să-i educe cum au știut mai bine și nici într-un caz nu au folosit injurii sau expresii vulgare, cum susține reclamantul. Menționează că împreună cu prietena sa găteau ținând cont de preferințele copiilor, astfel că nu le-a cerut copiilor să facă menaj, cu atât mai mult cu cât sunt băieți, considerând că timpul lor este afectat studiului.
Pârâta învederează instanței faptul că parata a fost cea care s-a preocupat constant si serios de creșterea și educarea copiilor, iar între ei s-a creat o puternică legătură afectivă. Minorii nu au fost în nici un caz traumatizați, dimpotrivă parata a fost cea care a suferit din cauza comportamentului lor, atunci când o mințeau, când chiuleau de la școală, erau obraznici sau nu o ajutau la activitățile gospodărești. Precizeaza ca în ultima perioadă de timp a observat o schimbare în comportamentul lor și si-a dat seama că reclamantul este cel care îi influențează în mod negativ și îi îndreaptă împotriva sa.Tatăl lor, care ar fi fost chemat să le dea un sfat bun, îi încurajează în dorința lor de a fi cât mai libertini și de a nu da socoteală nimănui de ceea ce fac. Arata ca minorii sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare și sunt ușor influențabili. Pentru argumentele expuse, parata considera că este în interesul minorilor să locuiască în continuare la aceasta, în calitate de mamă, cu atât mai mult cu cât tatăl este plecat la muncă în străinătate. Mai arată că nu este de acord cu stabilirea unui alt program de vizitare al minorilor, în afară de
cel stabilit prin sentința civilă nr.215/2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr.153/187/2010, atâta timp cât reclamantul este în străinătate
În drept pârâta a invocat prevederile art. 205 și urm. Cod de procedură civilă
În probațiune pârâta a depus la dosar - , acte de stare civilă, sentințele
civile nr. 1195/2007, nr. 956/2009, nr. 215/2010; rezoluția din dosar nr. 737/P/2009; plângerea penală; caracterizări; felicitări și a solicitata audierea martorilor F J , F AN și T G -F .
La termenul de judecată din 6 mai 2015, reclamantul prin reprezentant a depus la dosar evaluarea psihologică a celor doi minori și copia deciziei civile nr.420/A/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2015, reclamantul prin reprezentant a depus la dosar note de ședință, la care a anexat fotografii reprezentându-l pe minorul M B G la festivitatea școlară de închidere a anului școlar 2014-2015, respectiv la terminarea clasei a 8-a.
La data de 28 octombrie 2015 , reclamantul prin reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acțiunii astfel cum a solicitat prin acțiunea introductivă. Reclamantul solicită a se avea în vedere în primul rând poziția manifestată extrem de clar de către cei doi minori, care au arătat faptul că își doresc să rămână în continuare cu tatăl lor, respectiv cu bunica paternă, și că, față de situația în care se află, nu își doresc sub nici o formă să se întoarcă acasă la pârâtă, față de situația în care se află acolo. Arată că legea civilă sprijină întrutotul interesul minorilor, sens în care, potrivit art 912 Cod proc. civilă, în caz de refuz manifestat de către minori de a se întoarce la unul dintre părinți, nici chiar executorul judecătoresc nu poate trece peste refuzul acestora, in acest sens, solicită a se avea în vedere că minorii au capacitate de exercițiu restrânsă, se află la vârste la care realizează foarte bine însemnătatea și consecințele acțiunilor pe care le întreprind, iar decizia manifestată de aceștia de a nu se întoarce la mamă este una care a presupus o deliberare îndelungată, fiind o hotărâre temeinică, și nicidecum una pripită. Arată că astfel se explică faptul că, începând cu luna februarie, când s-au mutat de la domiciliul pârâtei, aceștia nu au regretat nici un moment această decizie, nedorind pe tot parcursul a 9 luni de zile să se întoarcă.
Reclamantul arată că în ce ține de motivele care au stat la baza deciziei luate de către cei doi minori de a nu mai locui în continuare cu pârâta, acestea sunt multiple. In primul rând, solicită a se avea în vedere rapoartele de evaluare psihologică întocmite minorilor de către dna psiholog de specialitate L C , care, sintetizând, arată faptul că minorul B "prezintă o imaturitate emoțională, stimă de sine scăzută, referire slabă la sine, anxietate generalizată."" Referitor la B , raportul întocmit arată că acesta "se simte neglijat în familia actuală, simte că nu are cu cine comunica, are dificultăți de a încadra într-o categorie anume relația mamei cu partenera acesteia. De asemenea, se arată faptul că B "comunică unele atitudini abuzive emoțional din partea mamei și a partenerei acesteia (amenințare cu dormitul în baie, restricții comportamentale, etichete ca * huligan* și *golan*, amenințare cu abandonul, comunicare insensibilă) își exprimă dorința de a-și petrece cât mai mult timp cu tata", iar în ce-1 privește pe minorul S , raportul psihologic concluzionează în sensul că acesta "manifestă timiditate, izolare, atitudini auto-devalorizante pe seama mesajelor primate ( 1 se spune repetat de către partenera mamei că este un *nimeni*). Consideră că este supus unui control excesiv, se simte dezamăgit de propria existență, neglijat. Arată că nu înțelege deciziile arbitrale ale mamei și reacțiile emoționale și comportamentale exagerate ale acesteia (spargerea telefonului), amenințările cu poliția. S prezintă stări depresive subclinice, stimă de sine scăzută, sentimente reprimate de nedreptate".
Reclamantul apreciază astfel că starea psihică a celor doi minori este foarte grav afectată de către comportamentul pârâtei și a partenerei acesteia. în acest context, pârâta, în mod inexplicabil, acceptă și nu împiedică în nici un fel comportamentul abuziv al partenerei sale față de minori, care se implică în "creșterea și educarea,, acestora, adresându-le deseori injurii și cuvinte vulgare de față cu mama, care nu manifestă nicio reacție în acest sens. Mai mult, pârâta încuraja atitudinea amicei sale legată de copii, prin a spune copiilor că părerea acestora nu contează, că nu au drept să comenteze și că aceasta trebuie considerată o "a doua mamă,,. Astfel, au existat numeroase certuri și situații care au provocat suferințe minorilor, motiv pentru care aceștia nu își mai doresc să se întoarcă la pârâtă, nevizitând-o niciodată pe aceasta din februarie 2015 și până în prezent. Mai mult, minorul S a refuzat inclusiv că vorbească cu pârâta la telefon. In ce ține de relația minorilor cu reclamantul, subliniază faptul că aceștia își doresc foarte mult să petreacă cât mai mult timp cu reclamantul. Precizează că, în ciuda faptului că anterior instanța a încuviințat în favoarea reclamantului legături personale cu minorii în perioada vacanțelor de vară și iarnă, respectiv dreptul la convorbiri telefonice, pârâta i-a interzis sub diferite pretexte să păstreze legături personale cu minorii, astfel că legăturile personale ale reclamantului cu minorii nu au putut avea loc în condiții de normalitate. Pârâta nu îl lăsa de multe ori să se apropiie de casă, cu toate că era vorba de locuința comună, nu îi dădea posibilitatea de a duce copiii în vacanță în străinătate, iar atunci când reclamantul venea în țară de sărbători, deși discuta în prealabil să îi permită să petreacă sărbătorile sau săptămâna care îi revenea potrivit programului stabilit, după aproximativ 2 zile, îl suna și îi impunea că în cel mai scut timp să ducă copiii înapoi acasă, de fiecare dată fiind amenințat cu sesizarea poliției, cu toate că minorii abia așteptau să se întâlnească cu tatăl lor. Consideră că prin răspunsul la interogatoriu al pârâtei, aceasta îi interzice inclusiv legături telefonice cu minorii, deși telefoanele au fost trimise de către reclamant pentru a fi utilizate de către minori. Această interdicție a culminat cu gestul total deplasat al pârâtei când, înainte ca reclamantul să vină în țară, chemat fiind de urgență de către copii, i-a spart copilului cel mare în vârstă de 17 ani telefonul după o convorbire cu reclamantul - aspect recunoscut prin răspunsul la interogatoriu, amenintându-1 și pe copilul cel mic că va avea aceeași soartă dacă va îndrăzni să răspundă la telefon când sună tatăl. Deși copiii doreau să meargă în vizită la părinții reclamantului , pârâta le interzicea acest lucru ajungând la amenințări precum " dacă veți trece peste cuvântul meu vă mănâncă pușcăria, nu veți mai avea acces la televizor, nu veți mai ieși din casă,, Reclamantul mai dorește să arate faptul că, deși trimitea lunar pârâtei cel puțin 100 Euro plus articole de îmbrăcăminte și alte bunuri pentru copii, acestea nu ajungeau la copii de multe ori.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri , proba cu interogatoriul pârâtei solicitată și proba testimonială, fiind audiați sub prestare de jurământ martorii F J R , F A , M M , M A , declarațiile acestora fiind depuse la dosar, fil.121-126, 141-142.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința Civilă nr.1195/02.10.2007 pronunțată în dosar nr.264/187/2007 al Judecătoriei Beiuș s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți si s-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minorii M S T și M B G și obligarea pârâtului M G la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor în sumă de 130 lei lunar.
În drept, instanța reține că potrivit disp. art. 503 Cod civil, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți și doar în cazurile în care există motive întemeiate, ținându-se seama de interesul superior al copilului, instanța poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, conform art. 398, alin. 1 Cod civil.
Potrivit art.36 pct.7 din legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:,,Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.";
Analizând argumentele părților, instanța constată că nu există nici un interes material important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin exercitarea în comun, de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorilor M S T și M B G .
Instanță constata că pârâta este un mama responsabilă, copii au fost crescuți de către aceasta până în momentul în care au mers să locuiască la domiciliul tatălui lor, iar prin probele administrate nu s-a dovedit existența vreunui motiv care să justifice exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către tată, prin urmare va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorilor în comun de către ambii părinți.
Cu privire la stabilirea domiciliului monorilor, instanța reține că la art.456 alin.1,2 și 3 din Noul Cod Civil se prevede că minorul locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului. În caz de neînțelegeri între părinți, instanța de tutelă hotărăște asupra acestui aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, poziția exprimată de părinți și de copil dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.
Analizând situația părinților instanța reține că ambii părinți pot oferi minorilor condiții locative optime pentru creșterea și educarea acestora , aceștia dispunând și de resursele financiare necesare creșterii minorilor.
Din declaratiile martorilor M M si M A , audiati in cauza pentru reclamant, instanta retine ca minorii rezultati din casatoria partilor locuiesc in prezent la domiciliul bunicii paterne situat in localitatea B . Martorii au aratat ca yatal minorilor este plecat la munca in strainatate, insa se depaseaza in tara cam de doua ori pe am si totodata trimite bani in tara pentru a li se procura minorilor cele necesare.Totodata martorele au arata ca minorii nu doresc sa se intorca la locuinta mamei lor, intrucat sunt nemultumiti de faptul ca mama lor i-a decizii cu privire la viata lor, impreuna cu o femeie care locuieste cu ei in casa de aproximativ 8 ani de zile, femeie care se sustine ca doarme in aceeasi incapere cu parata.Au mai aratat martorele ca minorii le-ar fi spus ca parata nu le permitea sa vorbeasca la telefon cu tatal lor, cu toate ca acele telefoanele au fost cumparate de reclamant.Martorele au aratat ca din spusele minorilor au aflat despre faptul ca parata deschidea coletele ce erau trimise de catre reclamant impreuna cu femeia care statea cu ei in aceeasi casa si le dadea copiilor doar ce credeau ele de cuviinta ca trebuie sa primeasca minorii.
Martorii F J R si F A au aratat faptul ca parata s-a ocupat de cresterea si educarea celor doi minori si totodata a facut tot posibilul sa nu le lipseasca nimic.Marorele au aratat ca minorii erau atasati de acea femeie care locuieste in casa impreuna cu mama lor, iar aceasta era cea care contribuia si ea la cresterea minorilor.
Fiind audiati in sedinta camerei de consiliu de la data de 30 septembrie 2015, minorii au aratat ca doresc sa locuiasca in continuare la domiciliul bunicii paterne, unde sunt crescuti de bunica paterna si de matusa lor. Au aratat ca se simt dati la o parte in domiciliul mamei lor, aceasta petrecandu-si timpul mai mult in compania prietenei sale care locuieste in casa cu ei.
Potrivit concluziilor evaluarii psihologice a minorului M S reiese ca acesta prezinta stari depresive subelinice, stma de sine scazuta, sentimente reprimate de nedreptate.In acelasi referat de evaluare se retine ca minorul M S nu intelege deciziile arbitrare ale mamei si reactiile emotionale si comportamentale ale acesteia(spargerea telefonului), amenintarile cu politia.
Din evaluarea psihologica a minorului M B , se retine ca acesta prezinta tulburari de somn exprimate prin dificultati de adormire, dorinta exagerata de a fi pe placul tuturor, nevoie crescuta de afectiune si atasament.Se mai retine ca minoul se simte neglijat in familia actuala, simte ca nu are cu cine comunica si are dificltati de a incadra intr-o categorie anume relatia mamei cu partenera acesteia.Se mai retine in continutul evaluarii psihologice ca minorul isi exprima dorinta de a petrececat mai mult timp cu tata.
Din probele administrate în cauză reiese că a intervenit o modificare care să impună stabilirea domiciliului minorilor la tatăl acestora, neînțelegerile acestora cu mama fiind determinate de nemulțumirea legată de faptul ca mama acestora ar fi influentata de o femeie care locuieste de multi ani cu mama lor iar ei se simt marginalizati.
Având în vedere textele de lege invocate, declarațiile martorilor, ținând cont de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză de Primăria com.B (fil.49-80 dos.), dar și de dorința minorilor audiați în cameră de consiliu, potrivit procesului verbal depuse la fila 144, întrucât minorii sunt bine ingrijiti în domiciliul taălui, care se preocupă corespunzător de creșterea și educarea lor, instanța va dispune stabilirea locuinței minorilor M S T , și M B G , la domiciliul reclamantului.
Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, conform disp.art.499 alin.1 Noul Cod Civil să acorde întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Are dreptul la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, se precizează în art.524 Noul Cod Civil. Se consideră, la art.528 Noul Cod Civil că starea de nevoie precum și mijloacele celui care datorează întreținerea pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Se specifică în art.527 din Noul Cod Civil faptul că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, se susține în art.529 alin.1 Noul Cod civil, iar la alin.2 al aceluiași articol se menționează că atunci când întreținerea se datorează de către părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
În baza art. 499, art. 529 alin. 2, art. 530 și art. 532 alin. 1 din Noul C.Civ., îl va obliga pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorului minorilor M S T și M B G a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 23.02.2015 (față de disp. art. 532 alin. 1 C.Civ.) și până la majoratul minorilor sau alte noi dispoziții.
Având în vedere că a fost stabilit domiciliul minorilor la locuința tatălui lor, va obliga pârâtă să elibereze cărțile de identitate și certificatele de naștere ale minorilor M S T și M B G .
În baza art. art.453 alin.1 C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanța îl va obliga pe pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, suma reprezentând onorariul avocațial justificat și dovedit chitanța nr.1841/20.02.2012 de la fila 180 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M G împotriva pârâtei M L E .
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorilor M S T, și M B G în comun, de către ambii părinți.
Dispune stabilirea locuinței minorilor M S T și M B G la domiciliul reclamantului.
Obligă pe pârâtă la plata în favoarea să achite pe seama minorilor M S T și M B G a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 23.02.2015 (față de disp. art. 532 alin. 1 C.Civ.) și până la majoratul minorilor sau alte noi dispoziții, sumă care se va plăti până cel mai târziu în data de 25 a fiecărei luni și care se va indexa trimestrial, de drept, cu rata inflației.
Obligă pe pârâtă să elibereze cărțile de identitate și certificatele de naștere ale minorilor M S T și M B G .
Obligă pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă la Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Obligaţia de a face. Jurisprudență Cereri | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
