Exercitarea dreptului de vizită rezultând dintr-o hotărâre judecătorească. Copil aflat în străinătate
| Comentarii |
|
Printr-o sentinţă judecătorească irevocabilă li s-a încuviinţat reclamanţilor (bunicii paterni) un program de vizitare a minorului aflat în plasament la bunicii materni. După mutarea bunicilor paterni împreună cu minorul în Italia, reclamanţii au cerut readucerea minorului pe teritoriul României, în vederea exercitării dreptului de vizită. În virtutea dreptului la liberă circulaţie, bunicii materni au posibilitatea să locuiască oriunde, în spaţiul Uniunii Europene. În baza dispoziţiilor Regulamentului CE nr. 2201/2003 (Bruxelles II bis), cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 9, reclamanţii aveau la dispoziţie un termen de 3 luni de la mutarea minorului pentru a promova o acţiune de modificare a programului de vizită raportat la noile circumstanţe, păstrându-se competenţa instanţelor judecătoreşti din Galaţi. Ulterior acestei date, competenţa revine instanţelor de la reşedinţa obişnuită actuală a copilului, din Italia. Aceasta este calea legală pentru păstrarea legăturilor cu minorul, şi nu obligarea pârâţilor la readucerea copilului în ţară.
Secţia I civilă, Decizia nr. 532 din 2 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 6872/09.12.2010 a Judecătoriei Focșani a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții T.G. și T.M. în contradictoriu cu pârâții L.S. și L.C.; au fost obligați pârâții să readucă pe teritoriul României pe minorul T.A.N., născut la data de 30.09.2003 în vederea exercitării dreptului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 361/2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea; au fost respinse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune morale și daune cominatorii ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 95 din 19.04.2011 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 532/R din 2.11.2011 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat recursul.
Instanța nu a depășit limitele cererii formulate de reclamanți, ci a încercat să le explice că nu au ales o cale corectă pentru valorificarea drepturilor lor.
Prin sentința civilă nr. 361/07.05.2008 a Tribunalului Vrancea s-a instituit măsura de protecție a plasamentului pentru minorul T.A.N., născut la 30.09.2003, la bunicii materni, L.C. și L.S., care la acel moment domiciliau în România.
Prin aceeași hotărâre s-a stabilit un drept de vizită al bunicilor paterni, T.G. și T.M., în fiecare zi de miercuri între orele 17:00-20:00, iar ultimul week-end din fiecare lună de sâmbătă ora 10:00, până duminică la ora 18:00, la domiciliul acestora.
Pe durata plasamentului, reședința copilului se află la familia ce-l are în îngrijire, conform dispozițiilor Legii nr. 272/2004. în virtutea dreptului la liberă circulație, bunicii materni au posibilitatea să locuiască oriunde, în spațiul U.E. Hotărârea judecătorească mai sus menționată nu-i împiedică pe aceștia să se stabilească în Italia și nici nu-i obligă să-l aducă pe minor înapoi în țară, pentru a putea fi vizitat de bunicii paterni.
în cazul în care se schimbă împrejurările de fapt, iar dreptul de vizită nu mai poate fi exercitat în condițiile din hotărâre, Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și a răspunderii părintești (Regulamentul Bruxelles II bis) reprezintă dreptul internațional privat aplicabil în materie, și nu Legea nr. 105/1992, cum a reținut Judecătoria Focșani.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din acest Regulament, în situația în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în alt stat membru, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența pe o perioadă de 3 luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțată în acest stat membru, înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.
Prin urmare, bunicii paterni, care sunt doar titularii dreptului de vizitare a minorului și nu ai unui drept de a decide locuința copilului, puteau în termen de 3 luni de la mutarea copilului din România să formuleze cerere de modificare a programului de vizită, în fața instanțelor române. După expirarea acestui termen, sunt competente să se pronunțe pe o cerere de modificare a programului de vizitare, instanțele din statul membru unde se află reședința obișnuită a minorului, la momentul introducerii acțiunii.
Aceste aspecte au fost prezentate și de Tribunalul Vrancea, nu în încercarea de a schimba obiectul acțiunii, ci pentru a da îndrumări bunicilor paterni privind calea de urmat pentru a păstra legăturile cu minorul, ce nu trebuie să se rupă de rădăcinile sale, în ciuda tragediei prin care a trecut.
(Judecător Simona Bacșin)
| ← Acţiune în revendicare imobiliară întemeiată pe... | Obligaţie de întreţinere. Debitor care mai are un copil în... → |
|---|
