Grăniţuire. Dovada întinderii dreptului de proprietate pentru terenuri preluate abuziv de stat şi restituite în procedura legii fondului funciar. Inopozabilitatea actelor de proprietate existente anterior preluării terenurilor
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 584 C.civ. au fost corect aplicate de tribunal, care a soluţionat litigiul pornind de la premisa că grăniţuirea proprietăţilor învecinate se face în raport de întinderea dreptului de proprietate al părţilor şi de amplasamentul terenurilor. Reclamantul nu poate pretinde mutarea gardului astfel încât să ocupe o suprafaţă de 122 mp din terenul deţinut în prezent de pârâţi şi aflat în proprietatea municipiului, pentru că această parcelă depăşeşte suprafaţa înscrisă în titlul său de proprietate, neavând relevanţă situaţia terenurilor din anul 1948, anterior preluării terenurilor de către stat.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1498 din 8 noiembrie 2011
La data de 8.09.2006 reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâții M.A. și Primăria C., pentru stabilirea liniei de hotar dintre reclamant și pârâtul M.A., iar pârâta Primăria C. să fie obligată să îi restituie conform Legii nr. 247/2005 suprafața de teren ce o deține pârâtul.
în motivare, arată că din suprafața totală preluată abuziv de stat în anii 1950, a recuperat suprafața de 4.930 mp și pentru restul de suprafață de 3.250 mp a făcut cerere conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005, întrucât constituie teren liber.
în ședința publică din 9.05.2007, instanța a dispus disjungerea cererii ce face obiectul legii fondului funciar de cererea în grănițuire, formându-se dosare separate.
Prin sentința civilă nr. 1928/03.02.2010, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 10601/215/2007, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamant.
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților conform expertizei tehnice întocmite de expert P.M., respectiv pe linia de hotar frântă, ce unește punctele 11*-12*-16*-17*-18*-19*-20*; paralelă cu hotarul actual, deplasată spre est în proprietatea familiei M.
Au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 620,80 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că, potrivit titlului de proprietate eliberat de Comisia Județeană Dolj pentru Legea 18/1991, reclamantul este proprietarul suprafeței de 4.450 mp teren, în C.
Potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 8681/28.06.1988, pârâtul M.A. are în proprietate locuința compusă din cinci camere și dependințe. Potrivit încheierii nr. 92307/12.12.2008 a O.C.P.I. Dolj, a fost admisă cererea privind imobilul situat în localitatea C., str. P., proprietatea lui G.N. de sub B1.
Potrivit extrasului de carte funciară, reclamantul figurează cu suprafața de 4.450 mp.
Din declarația martorei M.A., propusă de pârât, s-a reținut că pârâții s-au mutat acum cca 40 ani, într-un imobil cumpărat de la numitul N. Imobilul pârâților M. se compune din teren care are gard, poartă de fier, realizat odată cu gardul grădinii botanice acum cca 40 ani, gardul nefiind modificat până în prezent.
Instanța a mai avut în vedere și dispozițiile art. 584 C.civ. coroborate cu dispozițiile art. 1169 C.civ.
împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivele de apel, apelanții au arătat că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate care atestă neechivoc faptul că hotarul dintre cele două proprietăți nu s-a modificat de cca 10 ani, fiind construit din fundație de beton, stâlpi metalici și plasă metalică.
Se mai critică lipsa rolului activ și lipsa de obiectivitate a instanței care a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză, apreciat ca fiind nul de către apelanți, în condițiile în care nu au fost respectate obiectivele dispuse de instanță.
Prin decizia civilă nr. 324 din 3.06.2011 a Tribunalului Dolj s-a admis apelul declarat de pârâți, s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat între punctele 4-28-27-31-32-34-35-36-37 conform completării la raportul de expertiză întocmit în apel de expertul D.D. și schiței anexă la raport.
S-au compensat cheltuielile de judecată și a fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelanților-pârâți suma de 1.040 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că în dovedirea dreptului său de proprietate reclamantul a invocat titlul de proprietate nr. 2223-44786/1998.
Pârâții, la rândul lor, au opus contractul de donație autentificat sub nr. 8681/28.06.1998, prin care fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului construcție, precum și contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 6100/1966 și 13060/1987 cu care fac dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 900 mp, pe care este amplasată construcția.
S-au reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 584 C.civ., concluzionându-se că grănițuirea are caracter declarativ, iar nu constitutiv de hotar și că prima instanță a omologat raportul de expertiză și a stabilit o linie de hotar pe un alt amplasament care nu a existat între cele două proprietăți, și deși din concluziile lucrării de expertiză rezultă că reclamantul deține în fapt suprafața de teren pentru care justifică dreptul de proprietate prin titlul depus la dosar, prin linia de hotar astfel stabilită s-a adăugat proprietății reclamantului suprafața de 122 mp, în lipsa vreunei cereri și fără o analiză a dreptului de proprietate al părților.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că au fost interpretate eronat probele și că nu s-a avut în vedere că pârâții dețin o anumită suprafață din terenul reclamantului, preluat abuziv de stat. S-a criticat efectuarea expertizei din apel, faptul că nu s-a reținut mutarea gardului către proprietatea reclamantului și nu s-a avut în vedere suprafața de teren deținută de autorii reclamantului în anul 1948.
S-a arătat că starea de fapt a fost greșit reținută, că actele invocate de pârâți nu fac dovada proprietății asupra terenului, că aceștia se prevalează de acte false și că reclamantul pretinde stabilirea hotarului astfel încât în proprietatea sa să se includă suprafața de 122 mp pe care a solicitat-o spre reconstituire de la stat, conform Legii nr. 247/2005.
Examinând criticile invocate, se constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 584 C.civ. au fost corect aplicate de tribunal, care a soluționat litigiul pornind de la premisa că grănițuirea proprietăților învecinate se face în raport de întinderea dreptului de proprietate al părților și de amplasamentul terenurilor.
Recurentul critică, pe de o parte, administrarea de noi probe în apel, iar pe de altă parte, concluzia tribunalului cu privire la dreptul său de proprietate.
Cât privește raportul de expertiză efectuat în apel, se constată că potrivit art. 287 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ., cererea de apel trebuie să cuprindă dovezile invocate în susținerea apelului, iar potrivit art. 295 C.proc.civ., în exercitarea rolului său activ și potrivit efectului devolutiv al acestei căi de atac, în apel instanța poate încuviința chiar din oficiu refacerea probelor administrate sau administrarea unor probe noi.
în speță, apelanții au solicitat prin motivele de apel refacerea expertizei topo care a fost efectuată la prima instanță, iar în ședința publică de la 7.09.2010 tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize, justificat de faptul că obiecțiunile formulate de părți față de expertiza anterioară au fost respinse fără o motivare pertinentă, proba fiind apreciată ca necesară pentru stabilirea corectă a stării de fapt.
Instanța a respectat astfel dispozițiile art. 295 alin. (2) C.proc.civ. și pe cele ale art. 169 C.proc.civ., administrarea de noi probe în apel fiind corect considerată ca utilă și pertinentă.
Cu privire la modul de stabilire a liniei de hotar, se constată că reclamantul urmărește trasarea limitelor proprietății sale conform actelor de proprietate deținute de familia sa anterior anului 1948, iar nu în conformitate cu actualele acte de proprietate.
Terenul în litigiu a fost preluat abuziv de stat de la autorii reclamantului, astfel că, urmare a acestei preluări, reclamantul nu se mai poate prevala de actele vechi de proprietate decât într-o acțiune îndreptată împotriva statului, având ca obiect restituirea proprietății. în acțiunea în grănițuire, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său actual și instanța are obligația de a analiza doar actele care dovedesc proprietatea în prezent, calitatea de proprietar actual fiind cerută de art. 584 C.civ.
în urma litigiilor purtate cu statul pentru recuperarea vechii proprietăți, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2223-44786/07.05.1998 pentru suprafața de 4.450 mp teren, cu privire la care reclamantul s-a înscris în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 92307 din 12.12.2008.
Așadar, în analiza oricăror pretenții legate de stabilirea liniei de hotar dintre reclamant și vecinii săi, instanța nu poate avea în vedere alte acte decât acest titlu de proprietate, singurul care face dovada proprietății, orice referiri ale reclamantului la situația anterioară anului 1998, când s-a eliberat titlul, neavând relevanță juridică pentru că nu pot dovedi proprietatea.
Din acest motiv nu sunt fondate criticile recurentului vizând întinderea dreptului de proprietate al pârâților M. Recurentul reclamant nu poate pune în discuție suprafața de teren deținută de vecinul său, cât timp prin modul de stabilire a liniei de hotar i se respectă suprafața de teren asupra căreia are titlu de proprietate, fiind inadmisibil ca pe calea acțiunii în grănițuire acesta să dobândească o suprafață de teren care nu este înscrisă în actele sale.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că acțiunea în grănițuire este opusă nu numai posesorilor M., titulari ai dreptului de proprietate asupra construcțiilor, ci și reprezentanților autorității locale, astfel că, stabilind limitele proprietății din str. O., instanța a avut în vedere dreptul exercitat în numele Municipiului Craiova. Astfel, autorii pârâților M. au devenit proprietarii construcției conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 13060/07.11.1987, terenul în suprafață de 660 mp fiind trecut în proprietatea statului, aceeași construcție fiind donată pârâtului M.A. prin contractul 8681/28.06.1988. Pârâții au cumpărat suprafața de 660 mp prin contractul nr. 1013 din 14.04.1997, instanța nefiind învestită cu vreo cerere privind valabilitatea acestei vânzări, caz în care nu se poate pronunța dacă actul invocat de recurent în motivele de recurs este unul fals. Este de subliniat, încă o dată, că în cadrul acțiunii în grănițuire nu se ia în discuție suprafața de teren deținută de pârât dacă reclamantului i se recunoaște limita proprietății conform actelor pe care le deține, fiind inadmisibil ca acestuia să i se atribuie o suprafață de teren mai mare decât cea din acte.
Comparând schițele anexă la raportul de expertiză realizat de P.M. și D.D. cu schița cadastrală realizată la data când reclamantul a înscris în cartea funciară proprietatea sa, se constată că hotarul stabilit în apel este în conformitate cu documentația cadastrală și că lucrarea întocmită în primă instanță nu este completă, nefiind determinată suprafața deținută de reclamant și nici situația semnelor vizibile de hotar. în atare condiții, în mod corect proba cu expertiză a fost suplimentată în apel, raportul întocmit de expert D. răspunzând tuturor obiectivelor necesare determinării liniei de hotar.
Dimensiunile terenului din documentația cadastrală corespund celor stabilite de expert, fiind stabilit că reclamantul deține suprafața de teren din actele de proprietate. în același timp, expertul a identificat porțiunile de teren pe care se află amplasat gard de plasă de sârmă, pe fundație de beton, cu o vechime de peste 40 ani și semnele vizibile de hotar reprezentate de țăruși și zidul construcției cu destinație locuință proprietatea reclamantului.
Concluzia care se impune este aceea că reclamantul nu poate pretinde mutarea gardului astfel încât să ocupe o suprafață de 122 mp din terenul deținut în prezent de pârâții M. și aflat în proprietatea municipiului, pentru că această parcelă depășește suprafața înscrisă în titlul său de proprietate, neavând relevanță situația terenurilor din anul 1948, anterior preluării terenurilor de către stat.
Apreciind că nu sunt incidente motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 C.proc.civ., recursul se va respinge ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., va fi obligat recurentul reclamant să plătească intimaților pârâți M. cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
(Judecător Gabriela Ionescu)
| ← Cerere de revizuire. Inadmisibilitate | Acţiune în revendicare imobiliară întemeiată pe... → |
|---|
