Expropriere. Este admisibilă cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, chiar formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în situația în care decretul de expropriere a unui teren nu şi-a produs efectele, iar foștii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 92 din data de 05.03.2014
Prin acțiunea formulată, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate că mențiunile din CF de sub B11 și respectiv Decretul de expropriere 87/86 și 148/1990, ce apar înscrise în CF cu referire la dezmembrarea imobilului proprietatea reclamantului, din B, str. xxx CF 15358 B., nr. top 6755/11, loc de casă și teren în suprafață de 435,52 mp sunt lovite de nulitate absolută deoarece nu pot fi puse în executare cu opozabilitate față de reclamant; să se retrocedeze de drept terenul în suprafață de 170 mp, topografic 6755/11/2; să se dispună rectificarea de carte funciară în sensul revenirii la situația anterioară în sensul inexistenței dezmembrării ce nu a fost solicitată de proprietar.
Prin sentința civilă nr. 396/11.11.2011 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, următoarele considerente:
Reclamantul a dobândit prin cumpărare, în anul 1958, imobilul înscris în CF 15358 B., cu nr. top 6755/11, compus loc de casă de 453,52 mp. Ulterior, în anul 1965 a fost înscrisă în cartea funciară construcția edificată pe teren, compus din casă și teren de 453,52 mp.
În baza adresei 9694/1991 emisă de RIAL B. și a decretului de expropriere 87/86 imobilul s-a dezmembrat în două loturi, cu nr. top nou 6755/11/1 casă și teren în suprafață de 265,52 mp rămas în proprietatea reclamantului și cu nr. top 6755/11/2, teren în suprafață de 170 mp trecut în proprietatea Statului Român.
Lotul cu nr. top 6755/11/2 a fost trecut în CF 31501 B..
Din adresa C13 din 21.03.1986 rezultă că reclamantului i s-a comunicat că i s-a expropriat suprafața de 170 mp de teren. Reclamantul S.D. a formulat, în temeiul Legii nr. 18/1991, cerere de reîmproprietărire pentru terenul de 200 mp care i-a fost expropriat și pe care s-au construit blocuri de locuințe. Cererea a fost respinsă în conformitate cu prevederile art. 35 și 23 din Legea nr. 18/1991, iar reclamantul nu a formulat contestație împotriva acestei soluții. Din cele mai sus expuse rezultă că reclamantului i s-a comunicat din anul 1986 că terenul său în suprafață de 170 mp i-a fost expropriat pentru construirea de blocuri și că în prezent acesta este ocupat de aceste construcții. Numai înscrierea în cartea funciară a fost operată în anul 1991.
Astfel fiind, motivele de nulitate invocate de reclamant, de necomunicare și de neutilizare a terenului conform scopului propus, nu sunt întemeiate.
Faptul că reclamantul plătește impozit pentru întreg imobilul nu este o justificare a dreptului de proprietate asupra acestuia ci dovedește o neconcordanță între evidențele fiscale și cele de carte funciară. Conform Deciziei LIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în procedura recursului în interesul legii, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Această decizie este obligatorie conform prevederilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S.D. prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii
Prin decizia civilă nr. 184/14.12.2012 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. B.
A admis apelul formulat de apelantul reclamant S.D. împotriva sentinței civile nr. 396/11.11.2011 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte, în sensul că:
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.B. și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a decretului de expropriere nr. 87/18.03.1986 - anexa I, poziția 23, cu privire la exproprierea terenului de 170 mp, înscris în CF 15358 sub nr. top 6755/11/2 aparținând reclamantului S.D.
A dispus rectificarea CF în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului de 170 mp, top 6755/11/2 din CF 15358 B., pe numele fostului proprietar, reclamantul S.D.
A respins restul pretențiilor.
A păstrat dispoziția din sentință cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.B. să plătească apelantului reclamant suma de 1945 lei, cheltuieli de judecată în apel (onorariu expert).
Prin decizia civilă nr. 3618/11.09.2013 ICCJ a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.B. și a casat decizia cu trimitere, arătându-se că între concluziile instanței de apel, probe și apărările reclamantului există neconcordanțe din care rezultă că situația juridică a terenului nu a fost cert stabilită, fiind necesar a se identifica amplasamentul exact al acestuia și dacă a fost sau nu realizat scopul exproprierii.
Rejudecând, Curtea a constatat apelul reclamanților parțial fondat.
În baza adresei 9694/1991 emisă de RIAL B. și a decretului de expropriere 87/86 imobilul s-a dezmembrat în două loturi, cu nr. top nou 6755/11/1 casă și teren în suprafață de 265,52 mp rămas în proprietatea reclamantului și cu nr. top 6755/11/2, teren în suprafață de 170 mp trecut în proprietatea Statului Român.
Lotul cu nr. top 6755/11/2 a fost trecut în CF 31501 B.
Imobilul cu nr. top 6755/11/2 în litigiu a fost înscris în CF 15358 B., a avut o suprafață de 170 mp, provine din dezmembrarea nr. top 6755/11 compus din casă și teren de 453,52 mp dobândit de reclamant prin cumpărare în anul 1958 și a trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere 87/86. Ulterior terenul cu top 6755/11/2 se regăsește în componența imobilul înscris în CF 31501 în suprafață de 4729,57 mp, imobil care a suferit două dezmembrări ajungându-se la imobilul cu nr. cadastral 124019 înscris în CF 124019 în suprafață de 3005 mp.
Atât expertiza cât și adresa OCPI nr. 108969/2.12.2013 confirmă faptul că imobilul cu nr. top 6755/11/2 a fost inclus în imobilul care are în prezent nr. cadastral 124019.
Imobilul în litigiu cu nr. top 6755/1/2 este amplasat în B. pe strada xxx, este delimitat de gard de prefabricate pe părțile de vest, sud și vest are suprafața de 168 mp , iar pe acest teren sunt edificate două magazii, învecinându-se la est, vest și sud cu terenul aferent blocului de locuințe și la nord cu nr. top 6755/11/2 proprietar reclamantul.
Pârâtul Statul Român are calitate procesuală pasivă, fiind înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate, față de dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp se dovedește contrariul.
Terenul în discuție nu este afectat de detalii de sistematizare, exproprierea neîndeplinindu-și scopul.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1954 dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termenul de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost preluate, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Decizia LIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în procedura recursului în interesul legii potrivit căreia dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 nu este aplicabilă în speță întrucât în art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează situația imobilelor expropriate, nu se includ și imobilele expropriate care au rămas în posesia persoanei de la care s-a realizat exproprierea și nu au fost preluate efectiv de către stat, Legea nr. 10/2001 aplicându-se doar imobilelor preluate efectiv de stat, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate abuziv de stat ca intrând în câmpul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Decizia mai sus menționată a avut în vedere faptul că există o cale specială de restituire a imobilelor expropriate care este Legea nr.10/2001, însă în speță nu se poate aplica Legea nr. 10/2001.
Se menționează în considerentele deciziei în interesul legii că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acțiunii în revendicarea retrocedarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriași.
Instanța de fond s-a limitat doar la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994, fără a verifica cauzele de nulitate a acului juridic invocat, fără a verifica susținerea reclamantului față de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce garantează și asigură dreptul de proprietate. În speță nu este vorba doar de aplicarea dispozițiilor legii speciale în materia exproprierii, ci și de verificarea unei neconcordanțe între legea specială, în speță Legea nr. 33/1994 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acesta din urmă având prioritate. Această prioritate este dată tocmai în cadrul prezentei acțiuni pe calea dreptului comun, deoarece, din probatoriul administrat în apel rezultă că nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice, terenul în cauză, în suprafața de 170 mp aflându-se tot în folosința reclamantului, deși în drept figurează ca aparținând Statului Român cu drept de expropriere.
Față de situația de fapt dovedită în cauză, Curtea a apreciat că nu există identitate cu cea din Decizia nr. LIII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care se referă, după cum rezultă din motivarea instanței supreme, la toate situațiile în care imobilele au fost preluate de către stat.
Este admisibilă cererea întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, chiar formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în situația în care decretul de expropriere a unui teren nu și-a produs efectele, iar foștii proprietari au rămas în posesia efectivă a bunului expropriat, fiind menționați ca atare în evidențele fiscale.
În contextul unei asemenea situații de fapt, cum imobilul expropriat pentru o cauză de utilitate publică nu a fost utilizat, până la momentul formulării acțiunii, potrivit scopului exproprierii, neintrând în posesia efectivă a statului, este posibilă recunoașterea existenței dreptului de proprietate în patrimoniul petenților.
În art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează situația imobilelor expropriate, nu se includ și imobilele expropriate care au rămas în posesia persoanei de la care s-a realizat exproprierea și nu au fost preluate efectiv de către stat, ci doar imobilele preluate efectiv de stat, astfel că acest text legal și art. 2 alin. (2) al Legii nr.10/2001 nu sunt incidente în prezenta cauză.
De asemenea, Legea nr. 10/2001 reglementează doar situația imobilelor care au fost naționalizate și care au fost preluate efectiv de stat, pentru că numai în această situație foștii proprietari au deschisă calea notificării în procedura administrativă prevăzută în art. 21 și următoarele ale Legii nr. 10/2001, or în speță posesia terenului în cauză a fost tot timpul în posesia reclamantului.
Expertul O.C. a propus dezmembrarea nr. cadastral 124109 în două loturi din care lotul 1 în suprafață de 2837 mp delimitat de țăruși pe care se află blocuri de locuit și lotul 2 care trebuie să reintre în proprietatea reclamantului în suprafață de 168 mp delimitat de gard de prefabricate, situat între punctele 211, 309, 301 și 208 pe planșa 4 fila 65 dosar apel vol. 2.
Nu sunt fondate pretențiile reclamantului ce au ca obiect retrocedarea în drept a terenului de 170 mp, din moment ce constatarea nulității absolute parțială a decretului de expropriere pentru terenul de 170 mp, are drept consecință radierea dreptului Statului Roman din Cf și revenirea la situația anterioară în sensul valorificării înscrierii anterioare ce-l arată ca proprietar asupra terenului din ambele topografice astfel dezmembrate pe reclamant.
Nu se impune nici constatarea nulității absolute a înscrierii de la B11 din CF 15358 B. cu privire la notarea dezmembrării terenului în două nr. top noi respectiv top 6755/11/1 si top 6755/11/2 de la A+2 si A+3 , întrucât acesta dezmembrare a vizat mai întâi renotarea imobilelor astfel dezmembrate la foaia A de avere sub A+2 si A+3 pe numele vechiului proprietar, respectiv reclamantul, apoi s-a înscris la B12 cu privire doar la imobilul dezmembrat si înscris la A+3 dreptul de proprietate al Statului Român prin expropriere. Prin urmare mențiunile din CF de la B11 nu-l afectează pe reclamant.
Față de notările imobilului astfel dezmembrat de sub top 6755/11/2 - 170 mp în CF cu nr. nou 31501 B. și operațiunile de alipire a acestui top cu alte topografice, instanța nu poate dispune și în sensul rectificărilor lor, nefiind solicitate prin cererea de chemare in judecată, ci doar în cadrul motivelor de apel ceea ce nu este permis conform art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, ele reprezentând cereri noi.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă Curtea a admis în parte apelul declarat de reclamantul S.D., schimbând sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a decretului de expropriere nr. 87/18.03.1986 - anexa I, poziția 23, cu privire la exproprierea terenului de 170 mp, înscris în CF 15358 sub nr. top 6755/11/2 aparținând reclamantului S.D. și rectificarea CF în sensul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului S.D. asupra terenului în suprafață de 168 mp delimitat de gard de prefabricate, situat între punctele 211, 309, 301 și 208, care face parte din imobilul cu nr. cadastral 124109, conform planșei 4 din raportul de expertiză B. fila 65 dosar apel vol. 2, identic identificat în documentația avizată de OCPI prin procesul verbal de recepție 358/24.02.2014.
| ← Divorţ. Exercitarea drepturilor părinteşti asupra minorilor... | ACHIZIŢII PUBLICE-POSTARE ERONATA PRET. Jurisprudență... → |
|---|
