Potrivit art. 2341 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, prin sancţiunile pecuniare ce pot fi recunoscute, se înţeleg atât amenzile aplicate de organele judiciare cât şi cheltuielile judiciare stabilite în sarcina persoanei condamnate. Diferenţierea dintre aces
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 61/AP din data de 13.03.2014
Constată că prin sentința penală nr. 2166/20.11.2013 a Judecătoriei Brașov, în baza art. 240 și art. 233 al. 2 lit. a, c din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotărârea Judecătoriei de primă instanță Amtsgericht Gorlitz, Germania, cu numărul 6 Cs 240 Js 1894/12 din data de 06.06.2012, definitivă la data de 29.06.2012 și pedeapsa pecuniară aplicată numitului K.C., în cuantum de 3260 euro (din care 3200 euro amendă penală și 60 euro cheltuieli judiciare).
În baza art. 242 din Legea nr.302/2004 s-a schimbat pedeapsa în moneda națională, persoana condamnată urmând a achita suma de 14507 lei (din care suma de 14240 lei amendă penală și 267 lei cheltuieli judiciare avansate de stat).
S-au pus în vedere condamnatului dispozițiile art. 63¹ Cod penal cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii în cazul neplății cu rea-credință a amenzii penale.
În baza art. 247 lit. d din Legea 302/2004 s-a dispus informarea autorității competente din statul emitent cu privire la executarea hotărârii, după încheierea executării.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin hotărârea cu numărul 6 Cs 240 Js 1894/12 a Judecătoriei de primă instanță Gorlitz (Germania) din data de 06.06.2012, definitivă la data de 29.06.2012, numitul K.C., cetățean român, a fost condamnat la pedeapsa de 3200 de euro pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de vătămare corporală și amenințare, fiind stabilită și suma de 60 euro cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin cererea înregistrată în dosar s-a solicitat recunoașterea acestor sancțiuni pecuniare. La analizarea cererii instanța a avut în vedere prevederile deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din data de 24.02.2005, preluate în secțiunea a 4-a a Legii nr. 302/2004, la art. 233 alin. 2, precizându-se că reprezintă pedeapsă pecuniară obligația de a plăti atât o sumă de bani drept condamnare pentru o infracțiune, pronunțată printr-o hotărâre - în speță suma de 3200 de euro, cât și o sumă de bani aferentă cheltuielilor cauzate de procedura judiciară care a dus la pronunțarea hotărârii - suma de 60 euro.
Prin urmare, s-a considerat că cererea se încadrează în dispozițiile privind recunoașterea sancțiunilor pecuniare, fiind aplicabile dispozițiile legale amintite mai sus și care reglementează competența instanțelor judecătorești de a executa o astfel de hotărâre (art. 234 alin. 2 din Legea nr. 302/2004). Ținând cont de natura infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea numitului K.C. - conducere a unui autoturism de o persoană care nu posedă permis de conducere și fals în acte, competența aparține judecătoriei.
Cu referire la condițiile prevăzute de lege pentru a se executa sancțiunea pecuniară pronunțată într-o altă țară, s-a reținut că art. 239 din Legea nr. 302/2004 prevede la alineatul 1 infracțiunile care, dacă se pedepsesc în statul emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârii, la punctele 23 și 33 fiind menționate infracțiunile de fals în acte oficiale și comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea numitului K.C.
De asemenea, instanța de fond a constatat că nu există nici unul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 241 din Legea nr. 302/2004, respectiv lipsa certificatului, pronunțarea în România a unei hotărâri pentru aceeași faptă, intervenirea prescripției executării etc., astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 240 din Legea nr. 302/2004 în conformitate cu care autoritățile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalități și iau imediat toate măsurile pentru executarea acesteia.
Față de toate acestea, instanța de fond a recunoscut hotărârea Judecătoriei Gorlitz din Germania și pedeapsa pecuniară aplicată numitului K.C., în cuantum total de 3260 euro, din care suma de 3200 euro amendă penală și 60 euro cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul K.C., care a solicitat în cererea de apel eșalonarea plății amenzii aplicate, susținând că nu are venituri și nu poate să achite toată suma odată.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că apelul condamnatului este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Din Certificatul prevăzut la articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, depus la dosarul instanței de fond, în limba germană și în limba română, rezultă că valoarea totală a sancțiunii pecuniare aplicate condamnatului este de 3260 de euro, din care suma de 3200 de euro amenda penală și suma de 60 de euro cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 2341 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, prin sancțiunile pecuniare ce pot fi recunoscute, se înțeleg atât amenzile aplicate de organele judiciare cât și cheltuielile judiciare stabilite în sarcina persoanei condamnate. Diferențierea dintre acestea se impune a fi făcută însă cu privire la sistemul de stabilire în dreptul intern a sumelor la care va fi obligată persoana condamnată. Astfel, în ceea ce privește amenda penală aplicată persoanei condamnate, aceasta urmează a fi stabilită potrivit dispozițiilor art. 61 din Codul penal român, care prevede un sistem de stabilire a amenzii penale pe zile-amendă. Acest sistem urmează a fi aplicat în cauză pentru suma de 23 de euro, pe care persoana condamnată o are de achitat cu titlu de amendă penală. În ceea ce privește însă cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acesteia, acestea urmează a fi stabilite în moneda națională potrivit legii române, fiind aplicabile dispozițiile art. 275 din Cod procedură penală.
Cum potrivit art. 242 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare schimbă pedeapsa, dacă este cazul, în moneda statului de executare, la cursul valutar de la data pronunțării pedepse, Curtea va schimba pedeapsa de 3200 de euro în moneda națională, persoana condamnată urmând să achite suma de 14400 lei (respectiv 400 de zile amendă a câte 36 lei fiecare zi amendă) și va schimba suma stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare, de 60 de euro, în moneda națională, persoana condamnată urmând să achite suma de 270 de lei. La stabilirea acestor sume s-a avut în vedere cursul BNR la data pronunțării prezentei decizii, care echivala 1 euro cu 4,5 lei.
De asemenea, se va atrage atenție persoanei condamnate că în caz de neexecutare cu rea-credință a sancțiunii pecuniare stabilite cu titlu de amendă penală, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de condamnat, prin care acesta solicită eșalonarea cuantumului pedepsei aplicate, curtea constată că aceasta cerere nu poate fi admisă în cadrul prezentei proceduri. Astfel, potrivit art. 559 alin. 2 din Codul de procedură penală când cel condamnat se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul legal, judecătorul delegat cu executarea, la cererea condamnatului, poate dispune eșalonarea plății amenzii pe o perioadă de cel mult 2 ani, în rate lunare. Așadar eșalonarea plății amenzii se face de către judecătorul delegat cu executarea acestei pedepse, la cererea condamnatului, dacă acesta nu poate achita amenda în termenul legal. Nu se poate dispune direct, în momentul condamnării sau în momentul recunoașterii hotărârilor străine, eșalonarea plății amenzii.
Decizia penală nr. 61/Ap/13 martie 2014, dosar nr. 17375/197/2013, redactat judecător C.C.G.
| ← Prorogarea legală de competenţă în cazul judecării... | Divorţ. Exercitarea drepturilor părinteşti asupra minorilor... → |
|---|
