Facturi neacceptate la plată.. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 246 din data de 06.06.2013
Facturi neacceptate la plată.
- Art. 46 C.com.
Astfel, din punct de vedere juridic, pornind de la dispozițiile art.46 C. comercial potrivit cu care "obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează (…) cu facturi acceptate"; , ale art.1179, art.1180 alin.1 și 2 C.civ, care reglementează câteva reguli privind înscrisul sub semnătură privată, dar și excepțiile de la acestea, factura fiscală emisă de creditoare are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată.
Așadar factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată de regulă, executarea unei operațiuni comerciale, respectiv o notă scrisă privitoare la mărfurile vândute sau la serviciile prestate in care acestea sunt arătate amănunțit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, prețul, modalitățile contractului.
De aceea factura comercială face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, dar, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovada și in favoarea emitentului. Aceasta face dovada contra emitentului, in privința întregului ei cuprins, independent de faptul dacă a fost acceptată sau nu, fundamentul juridic al acestei forțe probante fiind mărturisirea extrajudiciară.
Factura nu face dovada împotriva destinatarului decât in cazul in care este acceptată deoarece nu se poate preconstitui un mijloc de probă contra unei persoane, fără concursul acesteia. Pentru ca factura să-i fie opozabilă ca mijloc de probă, destinatarul trebuie să restituie emitentului factura acceptată.
Acceptarea poate fi expresă (când destinatarul subscrie exemplarul ce i-a fost expediat prin persoana mandatată in acest sens, apoi îl restituie emitentului, ori când confirmă factura printr-o scrisoare, telegramă, fax, telefon sau chiar verbal) dar și tacită (când rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura).
In cauza de față facturile poartă o simplă semnătură care este contestată de intimata pârâtă, aceste semnături neaparținând persoanelor mandatate de societate in acest sens.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
SENTINȚA CIVILĂ NR. 246 din 06.06.2013)
Prin sentința civilă nr. 1203/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul București secția a VI-a Civilă în dosarul nr.59573/3/2011 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta F SRL prin lichidator judiciar R SPRL in contradictoriu cu pârâta SC LDS T T SRL; ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că intre pârâta S.C. LDS T T S.R.L., in calitate de cumpărător si S.C. F S.R.L., in calitate de vânzător, s-au desfășurat relații comerciale având ca obiect livrarea de către reclamanta de produse reprezentând "furaj porci sugari".
Tribunalul a constatat că facturile emise de reclamanta nu sunt recunoscute de către pârâtă motivat de faptul ca prestația a cărei contravaloare este solicitata prin acestea nu a fost îndeplinită in conformitate cu înțelegerea părților, acestea nepurtând semnătura vreunui reprezentant al paratei S.C. LDS T T S.R.L mandatat in acest sens.
Astfel, tribunalul a apreciat ca reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata unei sume al cărui cuantum nu este determinat si ca aceasta nu a făcut dovada existentei debitului, astfel ca suma pretinsa nu îndeplinește condițiile esențiale ale unei creanțe certe, lichide si exigibile si, in consecință, a respins cererea formulata ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F SRL prin lichidator judiciar R SPRL solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
In motivarea apelului s-a arătat , in esență că instanța de fond a preluat susținerile pârâtei in sensul că facturile nu sunt recunoscute de către aceasta și prestațiile nu au fost îndeplinite in conformitate cu înțelegerea părților.
Astfel instanța de fond nu a avut in vedere următoarele aspecte: facturile nu au fost niciodată restituite reclamantei și nici produsele așa zise neconforme cu standardele calitative și cantitative stabilite de părți,; pârâta nu a răspuns convocării la conciliere, lipsa oricărei reacții din partea acesteia reprezentând o recunoaștere a pretențiilor; împrejurarea că facturile nu ar fi fost semnate de un reprezentant legal al societății nu este de natură să creeze prezumția absolută că acestea nu ar fi fost însușite sau că produsele nu ar fi fost livrate.
In acest context consideră apelante că are o creanță certă, lichidă și exigibilă conform art.379 alin.3 C.pr.civ.
In drept s-au invocat prevederile art.43, 46 C.comercial, art.25 alin.1 lit.g și art.77 din Legea nr.85/2006 și art.287 și urm. C.pr.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și in raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
In mod corect prima instanță a reținut că facturile pe care își întemeiază pretențiile apelanta reclamantă nu au fost acceptate la plată de către intimata pârâtă.
Astfel, din punct de vedere juridic, pornind de la dispozițiile art.46 C. comercial potrivit cu care "obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează (…) cu facturi acceptate"; , ale art.1179, art.1180 alin.1 și 2 C.civ, care reglementează câteva reguli privind înscrisul sub semnătură privată, dar și excepțiile de la acestea, factura fiscală emisă de creditoare are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată.
Așadar factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată de regulă, executarea unei operațiuni comerciale, respectiv o notă scrisă privitoare la mărfurile vândute sau la serviciile prestate in care acestea sunt arătate amănunțit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, prețul, modalitățile contractului.
De aceea factura comercială face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, dar, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovada și in favoarea emitentului. Aceasta face dovada contra emitentului, in privința întregului ei cuprins, independent de faptul dacă a fost acceptată sau nu, fundamentul juridic al acestei forțe probante fiind mărturisirea extrajudiciară.
Factura nu face dovada împotriva destinatarului decât in cazul in care este acceptată deoarece nu se poate preconstitui un mijloc de probă contra unei persoane, fără concursul acesteia. Pentru ca factura să-i fie opozabilă ca mijloc de probă, destinatarul trebuie să restituie emitentului factura acceptată.
Acceptarea poate fi expresă ( când destinatarul subscrie exemplarul ce i-a fost expediat prin persoana mandatată in acest sens, apoi îl restituie emitentului, ori când confirmă factura printr-o scrisoare, telegramă, fax, telefon sau chiar verbal) dar și tacită (când rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura).
In cauza de față facturile poartă o simplă semnătură care este contestată de intimata pârâtă, aceste semnături neaparținând persoanelor mandatate de societate in acest sens.
Mai mult Curtea reține că potrivit art.4 din contractul nr.8/27.09.2009 documentele care vor însoți marfa sunt factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii. Apelanta reclamantă nu a făcut dovada livrării efective a mărfurilor, nedepunând la dosar nici un aviz de însoțire a mărfii.
Prin urmare apelanta nu a făcut dovada caracterului cert al creanței, aceasta nerezultând din înscrisuri însușite de partea adversă și nici exigibilitatea creanței in condițiile in care potrivit art.5 din același contract termenul de plată a fost stabilit la 150-180 zile de la data livrării. Or, în lipsa avizelor de însoțire a mărfii, nu se face dovada livrării acestora și deci nici exigibilitatea creanțe.
Având in vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care, in temeiul art.296 C.pr.civ, a respins apelul ca nefondat.
| ← Drept procesual civil . Jurisprudență Procedură civilă şi... | Termen de prescripţie. Jurisprudență Prescripţii → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Facturi neacceptate la plată.. Jurisprudență Plăţi
