Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiţii de aplicare în căile de atac.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 1066 din data de 07.06.2013
Recurs.
Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiții de aplicare în căile de atac.
art. 320 ind.1 Cpp
Prin deciziile Curții Constituționale nr.1470/08.11.2011 și nr.1483/08.11.2011 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p.în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reținându-se ca dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p. au un caracter mixt, fiind o instituție procesuală și o instituție de drept material care se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, dar care au depășit momentul începerii cercetării judecătorești însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, având în vedere deciziile Curții Constituționale sus menționate, declarația dată de recurentul-inculpat în fața instanței de recurs și împrejurarea că a lipsit la judecata în fond a cauzei, a recunoscut comiterea faptei deduse judecății și în faza de urmărire penală, Curtea a făcut aplicarea în privința sa a dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
(decizia penală nr.1066/07.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr. 3606/236/2011)
Prin sentința penală nr.1862 din data de 7.11.2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr.3606/236/2011, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep, a fost condamnat inculpatul R.M.F. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 302/P/2011 din 24.03.2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 3606/25.03.2011 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R.M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OG 195/2002.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în cursul zilei de 23.06.2009, inculpatul R.M.F. s-a deplasat la locuința lui I.N. din com. Adunații Copăceni, jud. Giurgiu, urcându-se la volanul autoutilitarei marca Dacia 1307, cu consimțământul lui I.N. ce cunoștea că nu posedă permis de conducere și împreună s-au deplasat pe raza com. Adunații Copăceni iar în apropiere de intersecția DN 5 - DN5A au fost depistați de un echipaj de poliție rutieră.
Din adresa nr. 140717 din 2009 a Serviciului Poliției Rutiere Giurgiu rezultă că inculpatul R.M.F. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În cuprinsul declarației sale olografe, după depistarea în trafic, inculpatul R.M.F. a precizat că a condus autoutilitara pe raza com. Adunații Copăceni, fără a poseda permis de conducere.
A menționat prima instanță că, deși a fost citat în mod legal în cauză, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a da declarație și a formula probe.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul R.M.F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs peste termen, inculpatul R.M.F. care a arătat, în esență, că nu a avut cunoștință de judecarea cauzei, întrucât nu mai locuia la adresa menționată în dosar, deoarece și-a găsit un loc de muncă, în Spania și că pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare prin privare de libertate este prea mare, având în vedere că este la prima abatere.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art.3853 alin.2 Cod procedură penală, rap.la art.365 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs peste termen, dar, nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executărilor privind despăgubirile civile.
În prezenta cauză, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul R.M.F.,deși legal citat, a lipsit de la judecarea cauzei, atât de la toate termenele de judecată, cât și de la pronunțarea sentinței penale nr.1862 din data de 7.11.2011 a Judecătoriei Giurgiu, a fost încarcerat în Arestul D.G.P.M. București la data de 26.02.2013, când a început executarea pedepsei de 1 an închisoare și a formulat calea de atac a recursului la data de 11.03.2013 (data depunerii la oficiul poștal).
Prin urmare, acesta a exercitat calea de atac a recursului în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1862 din data de 7.11.2011 a Judecătoriei Giurgiu (zilele de 9 și 10 martie fiind zile nelucrătoare), fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.3853 alin.2 Cod procedură penală rap.la art.365 Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat fiind recurs peste termen.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit și a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului Răcman Marius Florin, față de probele administrate, respectiv procesul verbal de depistare, declarațiile învinuitului I.N., declarațiile martorilor G.I.G. și M.A. și adresa nr. 140717 din data de 01.07.2009 a I.P.J. Giurgiu - Serviciului Poliției Rutiere.
De altfel, în fața instanței de recurs, inculpatul R.M.F. a recunoscut fapta dedusă judecății, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, precizând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Potrivit art.3201 Cod procedură penală, pana la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic ca recunoaste săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizate a instanței și solicită ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În alineatul 7 al aceluiasi articol se prevede ca instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Prin deciziile Curții Constituționale nr.1470/08.11.2011 și nr.1483/08.11.2011 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p.în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reținându-se ca dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p. au un caracter mixt, fiind o instituție procesuală și o instituție de drept material care se aplică tuturor inculpaților care au fost trimiși în judecată atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, dar care au depășit momentul începerii cercetării judecătorești însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, având în vedere deciziile Curții Constituționale susmenționate, declarația dată de recurentul-inculpat în fața instanței de recurs și împrejurarea că a lipsit la judecata în fond a cauzei, a recunoscut comiterea faptei deduse judecății și în faza de urmărire penală, în data de 23.06.2009, când a dat declarație olografă, Curtea a făcut aplicarea, în ceea ce-l privește pe acesta, a dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
Prin urmare, Curtea l-a condamnat, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, la o pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice apreciind că prin executarea acesteia în regim de detenție, se realizează o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Ca atare, pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385 ind. 3 alin.2 cu referire la art. 365 alin.1 din Codul de procedură penală,a admis recursul peste termen declarat de inculpatul R.M.F. împotriva sentinței penale nr. 1862/F din data de 07 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 3606/236/2011, a casat, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând: în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, în temeiul art.88 alin.1 din Codul penal, a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său, de la data de 27 octombrie 2012 până la data de 29 octombrie 2012 și de la data de 18 februarie 2013 până la data de 26 februarie 2013, precum și perioada deja executată din pedeapsă, începând cu ultima dată menționată până la zi și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
| ← Partide politice. Răspundere civilă delictuală.... | Încadrare juridică. Elementele constitutive ale infracţiunii... → |
|---|
