Termen de prescripţie. Jurisprudență Prescripţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 229 din data de 06.06.2013
2. Termen de prescripție.
- Art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958, incidente având în vedere data nașterii raportului de drept dedus judecății, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită (art.7 din Decretul nr.167/1958).
Din anexa la contractul de subantrepriză rezultă că până la data notificării privind suspendarea executării lucrărilor, subantreprenorul si-a asumat obligația de a executa și monta confecțiile metalice pentru zona 6 si 5+3 .
Dreptul societății reclamante de a cere predarea confecțiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, dată la care reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluționarea litigiului financiar cu beneficiarul construcției.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 , acțiunea reclamantei fiind formulată la data de 12.05.2011, după împlinirea termenului de prescripție.
Susținerea apelantei în sensul că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză, in condițiile în care nu s-a făcut dovada unei convenții a părților în sensul suspendării executării obligațiilor subantreprenorului până la soluționarea litigiului pe care apelanta reclamantă îl avea cu antreprenorul general.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
SENTINȚA CIVILĂ NR. 229 din 06.06.2013)
Prin sentința civilă nr. 1023 /14.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC H R SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. S S.R.L, ca fiind prescrisă; a fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut următoarele:"; Între reclamanta SC H R SRL, în calitate de antreprenor general și pârâta SC S SRL, în calitate desubantreprenor, s-a încheiat contractul de subantrepriză din data de 06.11.2006, având ca obiect executarea lucrărilor susținute în lotul nr. 03 -Structuri metalice din Contractul Principal (contractul de antrepriză încheiat între antreprenorul general H R SRL și beneficiarul E I SRL) și completate de Anexa nr. 1 a contractului (scrisoare de comandă din 01.11.2006).
Conform prevederilor 1.2 din contract, subantreprenorul s-a angajat să realizeze lucrările conform dosarului tehnic furnizat de către antreprenorul general, în care lista documentelor este specificată în art. 3.1, în conformitatea cu dispozițiile legii românești în vigoare, a normelor românești privind construcțiile, a cunoștințelor tehnice și a condițiilor fixate prin termenii contractului și în termenele fixate în graficul de execuție ce figurează în anexa 2 a contractului.
Conform anexelor la contractului de subantrepriză (f. 64-69 dosar)pârâta urma să execute lucrările la Zona 9: rândurile 25 până la 35, anexele I până la Q și la Zona 10: rândurile 25 până la 35 anexa A până la I.
Termenele de execuție previzionate au fost: 15 decembrie 2006 pentru începerea lucrărilor și 4 aprilie 2007 pentru terminarea lucrărilor (f. 66 dosar), acestea fiind detaliate în anexa depusă la f. 68 a dosarului pentru fiecare zonă (Zona 9 și Zona 10 ).
Prin adresa nr. 1354-02-07 din data de 07.02.2007, reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluționarea litigiului financiar cu beneficiarul construcției.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea lucrărilor executate până la data suspendării executării lucrărilor .
Potrivit prevederilor art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de acere executarea silită.
Dina anexa la contractul de subantrepriză (f. 68), rezultă că până la data notificării pârâtei privind suspendarea executării lucrărilor, pârâta avea obligația să execute și să monteze confecțiile metalice pentru Zona 9, data montării fiind chiar data de 07.02.2007.
Prin urmare, dreptul reclamantei de a cere predarea confecțiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, data la care obligația de predare a lucrărilor a devenit scadentă, predarea lucrărilor echivalând cu montarea structurilor metalice confecționate.
Așadar, termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 or, acțiunea reclamantei a fost formulată la data de 12.05.2011, deci după împlinirea termenului de prescripție.
Susținerea reclamantei în sensul că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză încheiat cu beneficiarul E I SRL nu are nici un fundament legal, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei convenții a părților în sensul suspendării executării obligațiilor subantreprenorului până la soluționarea eventualelor litigii apărute între antreprenorul general și beneficiarul final al lucrărilor.
Dreptul reclamantei de a cere obligarea pârâtei la predarea confecțiilor metalice este prescris chiar și în ipoteza în care s-ar considera că a intervenit suspendarea executării contractului ca urmare a notificării transmise de antreprenorul general (deși nicio clauză contractuală nu susține posibilitatea suspendării contractului prin voința unilaterală a antreprenorului general) deoarece într-o asemenea situație vorbim de o obligație care urmează să se execute la cererea creditorului, iar prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept conform prevederilor art. 7 alin 2 din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data încheierii contractului. Or, contractul a fost încheiat la data de 06.11.2006, iar în raport de această dată termenul de prescripție s-a împlinit la data de 06.11.2006, deci înainte de formularea acțiunii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și, în consecință, va respinge acțiunea ca fiind prescrisă .
În ceea ce privește cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul, o va respinge ca neântemeiată, având în vedere că nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces. "
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs SC. H R S.R.L. și a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, greșit instanța a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei arătând că a încheiat în data de 28.08.2006 cu E I S.R.L. contractul de antrepriză de lucrări cu scopul realizării centrului comercial G A în B București.
La data de 16.11.2006, reclamanta, in calitate de antreprenor general, a încheiat cu S.C. SUDARC S.R.L., in calitate de subantreprenor, un Contract de subantrepriza având ca obiect realizarea a unei cantități inițiale de 1670 tone de structura metalica (inclusiv vopsirea, livrarea si montarea), din cadrul Contractului principal de antrepriza generala încheiat cu beneficiarul S.C. E IS.R.L. al cărui obiectiv era realizarea centrului comercial denumit ,,G A B în București, intr-un termen de 14 luni de la data obținerii autorizației de construire.
Prețul pentru toata aceasta cantitate de lucrări a fost stabilit la suma fermă de 2.571.800 EURO fără TVA, reprezentând un preț de 1,54 euro/1 kg.
La data de 23.01.2007, reprezentanții ambelor parți precum si ai S.C. PAS 3 S.R.L,. reuniți la sediul S.C. S S.R.L. din Ploiești, au semnat un proces-verbal de constatare a stadiului lucrărilor realizate pana la acea dată.
In baza contractului de subantrepriză menționat mai sus, S.C. S S.R.L. a executat lucrări conform situației de lucrări nr. 1 din decembrie 2006, pentru care a emis, la data de 10.01.2007, către societatea reclamantă, o factură fiscală in valoare de 863.107,40 lei, societatea H R S.R.L. îndeplinindu-si cu buna-credința obligațiile contractuale, achitându-i acesteia contravaloarea serviciilor prestate/lucrărilor executate, prin ordinul de plata nr. 6475 din data de 16.01.2007 în valoare de 725.300,33 și prin ordinul de plata nr. 6814 din data de 09.03.2007 în valoare de 137.807,06.
Ca urmare a declanșării unui litigiu financiar intre S.C. H R S.R.L. si beneficiarul Centrului Comercial G A - B, reclamanta a solicitat in data de 07.02.2007 subantreprenorului SUDARC, suspendarea lucrărilor pana la soluționarea litigiului menționat.
La data de 11.02.2009 Tribunalul București s-a pronunțat în litigiul dintre antreprenorul S.C. H R S.R.L. și S.C. E IS.R.L. în sensul încetării contractului principal; a considerat că relațiile cu pârâta nu mai pot continua și a solicitat desființarea contractului de subantrepriză încheiat în data de 06.11.2006 datorită rămânerii fără obiect; ca urmare a sîncetării contractului, pretențiile reclamantei față de pârâta SUDARC au constat in livrarea de către aceasta a construcțiilor metalice realizate pana la data suspendării lucrărilor din ordinul H R S.R.L., construcții prevăzute de asemenea si in Procesul Verbal încheiat in data de 23.01.2007, cu reprezentanții societății SUDARC S.R.L.
A menționat că în cauză contractul a încetat fără culpa antreprenorului general, decizia comercială nr. 502/30.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București consfințind tranzacția dintre părți cu privire la încetarea contractului dintre cele două părți.
A susținut că antreprenorul general are calitatea de beneficiar în contractul de subantrepriză astfel încât subantreprenorul execută contractul pe riscul său; prin urmare chiar dacă în contractul de subantrepriză nu era stipulată nicio caluză care să îl pună la adăpost pe antreprenor de eventualele prejudicii suferite în cazul încetării contractului principal fără vina sa, consideră că se subânțelege imposibilitatea executării contractului accesoriu cât timp contractul principal se desface și totodată necesitatea predării construcțiilor metalice realizate cât timp anteprenorul a fost de bună credință și a efectuat plata.
Cu privire la aspectul reținut de instanță în sensul prescrierii dreptului material la acțiune apelanta a menționat dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958-prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune; obligația de predare a lucrărilor nu era scadentă la data de 07.02.2007 astfel cum eronat a reținut instanța, la această dată cererea reclamantei fiind de suspendare a lucrărilor până la soluționarea litigiului cu beneficiarul S.C. E IS.R.L
A susținut că în cauză este vorba despre un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv; termenul fiind data limită până la care trebuia finalizată lucrarea din contract.
Cum, din cauze neimputabile niciuneia din părți acest termen nu a mai apucat să se împlinească apelanta a considerat că data nașterii dreptului material la acțiune este data pronunțării sentinței nr. 2362, 11.02.2009.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 274, 242 alin.2, 282 și urm. Cod procedura civila si pe dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Intimata S.C. SUDARC S.R.L, legal citată a formulat întâmpinare-note sintetice și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.1 și 3 din Decr. nr.167/1958 , incidente având în vedere data nașterii raportului de drept dedus judecății, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită (art.7 din Decretul nr.167/1958).
Din anexa la contractul de subantrepriză rezultă că până la data notificării privind suspendarea executării lucrărilor, subantreprenorul si-a asumat obligația de a executa și monta confecțiile metalice pentru zona 6 si 5+3 .
Dreptul societății reclamante de a cere predarea confecțiilor metalice executate până la data notificării suspendării lucrărilor, a început să curgă la data de 07.02.2007, dată la care reclamanta a comunicat pârâtei faptul că are un important litigiu financiar cu beneficiarul lucrării, solicitând aprobarea suspendării contractului încheiat cu pârâta până la soluționarea litigiului financiar cu beneficiarul construcției.
În cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
Termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit la data de 07.02.2010 , acțiunea reclamantei fiind formulată la data de 12.05.2011, după împlinirea termenului de prescripție.
Susținerea apelantei în sensul că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care s-a dispus prin hotărâre judecătorească rezilierea contractului de antrepriză, in condițiile în care nu s-a făcut dovada unei convenții a părților în sensul suspendării executării obligațiilor subantreprenorului până la soluționarea litigiului pe care apelanta reclamantă îl avea cu antreprenorul general.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat apelul nefondat și în temeiul art. 296 C.proc.civ. l-a respins ca atare.
| ← Facturi neacceptate la plată.. Jurisprudență Plăţi | Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiţii de... → |
|---|
