Fond funciar. anularea titlului de proprietate în situația greșitei identificări a înscrierii în cartea funciară

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 425/A din data de 27.09.2017

Acțiunea cu care a fost învestită Judecătoria Baia Mare de către reclamanta K R, continuatoarea personalității juridice a beneficiarei titlului de proprietate, a vizat sancțiunea nulității absolute parțiale a titlului și procesului verbal de punere în posesie eliberate defunctului S A în privința parcelei de 800 mp din totalul de 2800 mp intravilan, rectificarea cărții funciare prin restabilirea situației anterioare.

În justificarea cererii de constatare a nulității absolute, reclamanta a arătat că a încercat să își înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin titlul de proprietate și moștenire, însă OCPI a refuzat acest lucru întrucât S A era deja înscris în cf pe vechiul său amplasament, că defunctul S, deși a figurat în registrul agricol cu suprafața de 2800 mp, în cartea funciară s-a înscris cu 2962 mp, iar documentația sa cadastrală de înscriere în cartea funciară este greșită.

Probațiunea administrată în cauză a relevat împrejurarea că autorii părților litigante, S A și M Aa, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991, cererilor acestora prin admise prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 984/1992, că ambii au figurat în registrul agricol cu suprafețele solicitate, iar prin cererile de reconstituire au identificat prin denumire și suprafață parcelele de teren ulterior reconstituite.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de dl. Z In s-a concluzionat faptul că din datele de cf, parcela atribuită prin titlu de proprietate defunctei M A se identifică cu nr. top. 63 din CF Arduzel, autorul acesteia, M A fiind proprietarul vechi tabular al imobilului teren, că titlul eliberat defunctului S A a fost înscris în cartea funciară în baza documentației cadastrale întocmite în anul 2011 și a vizat imobilele identificate ca având nr. top 64/b și 63/1, acesta din urmă cu suprafața de 793 mp, ulterior fiindu-i atribuit nr. cadastral 50355 cu suprafața totală de 2962 mp, că cele două terenuri nu se suprapun faptic, nu se învecinează, împrejurare rezultând inclusiv din conținutul proceselor verbale de punere în posesie deținute de ambele părți. Expertul a concluzionat că documentația cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a titlului de proprietate al defunctului S A este greșit întocmită în privința identificării suprafeței de 793 mp ca făcând parte din nr. top. 63/1.

Judecătoria Baia Mare a admis cererea apreciind în esență faptul că, K R este îndreptățită a obține vechiul amplasament, liber la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a reținut incidența motivului de anulare prevăzut de dispozițiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997 întrucât autorul pârâților a fost pus în posesie în mod greșit pe această suprafață.

Raționamentul primei instanțe este greșit, fiind rezultatul greșitei interpretări a probațiunii administrate în cauză și a prevederilor legale incidente, impunându-se schimbarea acesteia conform art. 480 Cod procedură civilă în limitele învestirii în apel.

Astfel, Tribunalul constată faptul că motivul ce a stat la baza demarării litigiului de față este constituit de greșita întocmire a documentației cadastrale ce a stat la baza înscrierii titlului de proprietate atacat, iar nu de lipsa îndreptățirii la reconstituire sau a greșitei puneri în posesie, împrejurări care să atragă incidența dispozițiilor legii 169/1997.

Or, în contextul de față, greșita înscriere în cartea funciară în baza unei documentații cadastrale întocmite eronat nu poate fi asimilată motivului de nulitate prevăzut de dispozițiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997, potrivit cărora sunt nule actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

În acest context, cererile de constatare a nulității parțiale a titlului, procesului verbal de punere în posesie și rectificarea cărții funciare în mod accesoriu, nu sunt întemeiate și se impuneau a fi respinse ca neîntemeiate, față de considerentele anterior menționate, eroarea de identificarea ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară putând face obiectul unei alte cereri introductive de instanță.

Prin sentința civilă nr. 3660/26.04.2017, pronunțată de Judecătoria baia Mare în dosar nr. 6633/182/2014, a fost admisă cererea reclamantei K R, astfel cum aceasta a fost modificată în 27.10.2014 și precizată prin cererea înregistrată la 07.10.2015, împotriva pârâților S N, S I, S M, S M N, C M M, COMISIA LOCALĂ ULMENI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, COMISIA JUDEȚEANĂ MARAMUREȘ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, și în consecință a fost constatată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 44264/91/25.08.1998 eliberat lui S A, respectiv nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de punere în posesie din 14.03.1997 a lui S A, cu privire la suprafața de 793 mp, aferentă nr. topo 63/1 din CF 155 Arduzel, a fost dispusă radierea dreptului de proprietate înscris în CF 155 Arduzel, asupra terenului de sub nr. topo 63/1, drept înscris în favoarea lui S A, a fost respinsă ca tardiv formulată modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă pentru termenul din 01.03.2017, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2310 lei cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă.

Judecătoria Baia Mare a reținut că, potrivit înregistrării din registrul de intrare și ieșire a corespondenței din 1991, depus de Comisia Locală Ulmeni, M A, antecesoarea reclamantei a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în data de 19.03.1991, cererea fiind înregistrată sub nr. 1846.

Potrivit adeverinței emisă de Comisia Locală Ulmeni nr. 220 din 28.01.2002, lui M A i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 984 din 15.07.1992, pentru suprafața de 1,23 ha, conform poziției 51 din anexa 3 a acestei hotărâri.

În această anexă a hotărârii comisiei județene, în intravilan, se atestă îndreptățirea lui M A la reconstituirea unei suprafețe de 0,22 ha.

Pe verso-ul acestei adeverințe, în intravilan, se atestă stabilirea în intravilan a unei suprafețe de 0,19 ha, la locul numit "Acasă"; și a unei suprafețe de 0,07 ha, în locul numit "Grădină intravilan";.

Prin titlul de proprietate 6076/37 din 03.04.2002 s-a reconstituit în favoarea lui M A, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1900 mp, în intravilan.

Analizându-se procesul-verbal de punere în posesie eliberat lui M A, în 29.10.2001, și titlul de proprietate 6076/37/2002, rubrica "Observații"; din cuprinsul acestuia, s-a constatat că terenul intravilan asupra căruia a fost făcută punerea în posesie și, respectiv, s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost identificat topografic ca aparținând nr. topo 63, peste care s-a tăiat și s-au reînscris nr. cadastrale 586, 587, 588, 589.

Aceasta înseamnă că, terenul ce a fost atribuit, în intravilan, lui M A, de către Comisia Locală Ulmeni și Comisia Județeană Maramureș, a fost cel de sub nr. topo 63. Adică, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui M A s-a făcut în ceea ce privește terenul intravilan, asupra celui de sub nr. topo 63.

Radierea nr. topo 63 din procesul-verbal întocmit în data de 29.10.2001 în favoarea lui M A, s-a făcut în 17.03.2010, potrivit mențiunii din cuprinsul acestui înscris, pentru ca acest nr. topografic să fie cuprins prin mențiunea făcută în data de 05.04.2011, în procesul-verbal de punere în posesie al lui S A, din 14.03.1997.

Privind cronologic mențiunile cuprinse în cele două procese-verbale de punere în posesie ale lui M A și S A, se reține că terenul intravilan identificat sub nr. topo 63 a fost reconstituit în favoarea lui MA, acesteia recunoscându-i-se îndreptățirea la atribuirea acestui imobil.

Cu toate acestea, punerea în posesie efectivă a lui M A și S A s-a făcut cu nerespectarea suprafețelor reconstituite în intravilan, adică cei doi au fost puși efectiv în posesie asupra unor terenuri intravilane asupra cărora nu li se recunoscuse îndreptățirea.

Astfel, deși lui M A i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan de sub nr. topo 63, adică i s-a recunoscut îndreptățirea la atribuirea în proprietate a terenului de sub nr. topo 63, menționându-se, scriptic, acest nr. topo în procesul-verbal de punere în posesie eliberat lui M A, totuși, în anul 2010, în mod nejustificat s-a radiat acest nr. topo din procesul-verbal al lui MA, aceasta fiind pusă efectiv în posesie, conform expertizei topografice efectuată în prezenta cauză, asupra altui teren.

Asupra terenului de sub nr. topo 63, respectiv asupra unei suprafețe de 793 mp din acest teren, a fost pus efectiv în posesie, conform expertizei topografice efectuate în cauză, S A.

Aceasta, deși, lui S A nu i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 63, de către cele două comisii, aspect ce reiese din faptul că numai ulterior radierii nr. topo 63 din procesul-verbal eliberat lui M A (aceasta până în anul 2010 avea identificat topografic terenul intravilan ca fiind cel de sub nr. topo 63) s-a înscris în proces-verbal eliberat lui S A nr. topo aferent terenului intravilan reconstituit acestuia.

Așadar, M A și S A au fost puși efectiv în posesie asupra unor terenuri care nu le-au fost reconstituite în proprietate, asupra cărora nu le-a fost recunoscută îndreptățirea. Celei căreia i-a fost recunoscută prima, îndreptățirea asupra terenului de sub nr. topo 63, de către cele două comisii este Ms Ana, punerea în posesie efectivă a acesteia făcându-se, în mod nejustificat, asupra altui teren decât asupra celui atribuit în proprietate.

Mai mult, din actele anexate de M A la Comisia locală Ulmeni, în anul 1991, în dovedirea dreptului de proprietate, reiese că aceasta a solicitat reconstituirea în calitate de moștenitoare a lui Ms A, al cărui registru agricol l-a depus în probațiune.

S A prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia Locală Ulmeni, în anul 1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de fost proprietar, depunând în probațiune, registrul său agricol din perioada 1959-1963.

Or, terenul de sub nr. topo 63 a aparținut anterior cooperativizării, conform înscrierii din CF 155 Arduzel, lui NR căsătorită cu M A, care, potrivit actelor de stare civilă au fost părinții soțului lui M A.

Așadar, M A este cea îndreptățită la reconstituirea asupra terenului de sub nr. topo 63 din CF 155 Arduzel, în calitate de moștenitoare a soțului său, M A. Reclamanta este fiica lui M A și M A.

Întrucât, M A solicitase terenurile aparținând lui M A, inclusiv, deci, cel de sub nr. topo 63, în anul 1991, acest teren intravilan fiind liber la data solicitării, și întrucât soțul său era îndreptățit la reconstituire, în calitate de moștenitor al părinților săi, proprietari ai acestui teren, anterior cooperativizării, conform înscrierii în CF 155 Arduzel, și întrucât acest imobil de sub nr. topo 63 a fost reconstituit de cele două comisii, așa cum s-a demonstrat mai sus, în proprietatea lui M A, urmează a se constata în temeiul art. III lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997 nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat lui S A pentru suprafața de 793 mp aferentă nr. topo 63/1, acesta fiind pus în posesie în mod nejustificat asupra acestui imobil incluzându-i-se totodată acest teren în titlul de proprietate.

M A deține deja titlu de proprietate 6076/37/2002 asupra terenului topografic 63/1, prin recunoașterea îndreptățirii asupra acestuia, trebuind numai să fie pusă în posesie efectivă asupra acestui teren, scriptic, terenul topo 63 fiind deja cuprins în procesul-verbal de punere în posesie.

Constatându-se nulitatea parțială a titlului nr. 44264/91/1998 emis lui S A, pentru topo 63/1, urmează a se radia dreptul de proprietate al lui S A din CF 155 Arduzel, asupra acestui teren, ca urmare a desființării actului în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate.

Cererea de chemare în judecată modificată, depusă pentru termenul de judecată din 01.03.2017, urmează a fi respinsă ca tardiv formulată pentru considerentele expuse în ședința publică din 12.04.2017.

2.Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și S N.

Apelanta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș a solicitat modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa de achitare a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că nu are competențe atribuite legal în privința amplasamentului terenurilor vizate de legile reparatorii și nu are astfel o culpă procesuală în sensul legii.

Apelantul S N a solicitat schimbarea hotărârii apelate în sesnul respingerii acțiunii.

În motivarea cererii, apelantul a arătat în esență faptul că sentința atacată este nelegală și netemeinică, respectiv fiind rezultatul greșitei interpretări a probațiunii administrate în cauză.

Astfel, s-a arătat că din concluziile raportului de expertiză topografică întocmită în cauză a reieșit împrejurarea că terenurile aflate în titlurile de proprietate ale părților nu se suprapun astfel că nu se impunea anularea titlului atacat.

Intimata K R a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate în cauză ca nefondate învederând că sentința este legală și temeinică, solicitându-se acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

S N a formulat răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut solicitările formulate prin memoriul de apel.

În apel nu a fost încuviințată sau solicitată administrarea de probe suplimentare.

3.Analizând cererile de apel prin prisma dispozițiilor legale incidente, Tribunalul a reținut că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate nr. 44264/91/25.08.1998 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului S A pe raza teritorială a satului Arduzel-oraș Ulmeni pentru suprafața totală de 3 ha și 1800 mp teren, din acesta suprafața de 2800 mp având categoria arabil, curți construcții, fiind situat în intravilan. Titlul de proprietate a fost precedat de procesul verbal de punere în posesie din 14.03.1997.

Pârâții, persoane fizice sunt moștenitorii defunctului S A, decedat la data de 20.08.2005.

Prin titlul de proprietate nr. 6076/37/3.04.2002, eliberat în favoarea numitei M A după autorul M A, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe raza satului Arduzel, oraș Ulmeni pentru suprafața totală de 1 ha și 4700 mp, din care suprafața de 1900 mp situată în intravilan, având categoria de folosință arabil, curți-constucții. M A a fost pusă în posesie la data de 29.10.2001.

Acțiunea cu care a fost învestită Judecătoria Baia Mare de către reclamanta K R, continuatoarea personalității juridice a beneficiarei titlului de proprietate, a vizat sancțiunea nulității absolute parțiale a titlului și procesului verbal de punere în posesie eliberate defunctului S A în privința parcelei de 800 mp din totalul de 2800 mp intravilan, rectificarea cărții funciare prin restabilirea situației anterioare.

În justificarea cererii de constatare a nulității absolute, reclamanta a arătat că a încercat să își înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate dobândit prin titlul de proprietate și moștenire, însă OCPI a refuzat acest lucru întrucât S A era deja înscris în cf pe vechiul său amplasament, că defunctul S, deși a figurat în registrul agricol cu suprafața de 2800 mp, în cartea funciară s-a înscris cu 2962 mp, iar documentația sa cadastrală de înscriere în cartea funciară este greșită.

Probațiunea administrată în cauză a relevat împrejurarea că autorii părților litigante, S A și M A, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza prevederilor Legii 18/1991, cererilor acestora prin admise prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 984/1992, că ambii au figurat în registrul agricol cu suprafețele solicitate, iar prin cererile de reconstituire au identificat prin denumire și suprafață parcelele de teren ulterior reconstituite.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de dl. Zlampareț Ioan s-a concluzionat faptul că din datele de cf, parcela atribuită prin titlu de proprietate defunctei M A se identifică cu nr. top. 63 din CF Arduzel, autorul acesteia, M A fiind proprietarul vechi tabular al imobilului teren, că titlul eliberat defunctului S A a fost înscris în cartea funciară în baza documentației cadastrale întocmite în anul 2011 și a vizat imobilele identificate ca având nr. top 64/b și 63/1, acesta din urmă cu suprafața de 793 mp, ulterior fiindu-i atribuit nr. cadastral 50355 cu suprafața totală de 2962 mp, că cele două terenuri nu se suprapun faptic, nu se învecinează, împrejurare rezultând inclusiv din conținutul proceselor verbale de punere în posesie deținute de ambele părți. Expertul a concluzionat că documentația cadastrală ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a titlului de proprietate al defunctului S A este greșit întocmită în privința identificării suprafeței de 793 mp ca făcând parte din nr. top. 63/1.

Judecătoria Baia Mare a admis cererea apreciind în esență faptul că, K R este îndreptățită a obține vechiul amplasament, liber la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv a reținut incidența motivului de anulare prevăzut de dispozițiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997 întrucât autorul pârâților a fost pus în posesie în mod greșit pe această suprafață.

Raționamentul primei instanțe este greșit, fiind rezultatul greșitei interpretări a probațiunii administrate în cauză și a prevederilor legale incidente, impunându-se schimbarea acesteia conform art. 480 Cod procedură civilă în limitele învestirii în apel.

Astfel, Tribunalul constată faptul că motivul ce a stat la baza demarării litigiului de față este constituit de greșita întocmire a documentației cadastrale ce a stat la baza înscrierii titlului de proprietate atacat, iar nu de lipsa îndreptățirii la reconstituire sau a greșitei puneri în posesie, împrejurări care să atragă incidența dispozițiilor legii 169/1997.

Or, în contextul de față, greșita înscriere în cartea funciară în baza unei documentații cadastrale întocmite eronat nu poate fi asimilată motivului de nulitate prevăzut de dispozițiile art. III lit. a pct. ii din Legea 169/1997, potrivit cărora sunt nule actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

În acest context, cererile de constatare a nulității parțiale a titlului, procesului verbal de punere în posesie și rectificarea cărții funciare în mod accesoriu, nu sunt întemeiate și se impuneau a fi respinse ca neîntemeiate, față de considerentele anterior menționate, eroarea de identificarea ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară putând face obiectul unei alte cereri introductive de instanță.

Apelul formulat de Comisia Județeană Maramureș va fi admis de asemenea, consecința respingerii cererii principale fiind constituită de înlăturarea obligației stabilite la prima instanță de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul dedus judecății.

Raportat la principiul disponibilității, ținând cont de limitele învestirii, Tribunalul va menține dispozițiile primei instanțe vizând respingerea ca tardiv formulată modificarea cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă pentru termenul din 01.03.2017.

Constatând împrejurarea că apelantul S N nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate conform dispozițiilor art. 451 și urm. Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea acestuia de acordare cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Fond funciar. anularea titlului de proprietate în situația greșitei identificări a înscrierii în cartea funciară