Analiza cererilor și apărărilor formulate de părți. consecință

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 74/R din data de 06.07.2017

Tribunalul apreciază ca in mod greșit Judecătoria a reținut subsidiaritatea acțiunii în constatare față de acțiunea in realizare, fără a argumenta în concret soluția pronunțată în funcție de cererea reclamantei, cu consecința neanalizării pe fondul ei, respingând inclusiv probațiunea testimonială a cărei administrare s-a solicitat tocmai pentru stabilirea elementelor de fapt.

Instanța apreciază că un proces finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real ,,ascultate", adică de a le fi în mod concret examinate cererile și argumentele de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hotărârea CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hotărârea CEDO din 15.03.2007 în cauza G c. României). În cauză de față această analiză lipsește, astfel încât exercitarea controlului judiciar nu se poate realiza.

Totodată se reține că prin cererea reconvențională pârâtul P G a solicitat a fi obligat pârâtul ST la restituirea prețului de vânzare-cumpărare la valoarea de circulație actuală, precum și la restituirea tuturor cheltuielilor avansate pentru încheierea contractului-onorariu de notar, taxa judiciară de timbru etc., propunând chiar un obiectiv de expertiză vizând evaluarea la prețul actual de circulație.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în întregime, obligându-l pe pârâtul S T să restituie pâ¬râ¬tu¬lui P G suma de 10.000 lei reprezentând preț încasat urmare a încheierii con¬trac-tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public Sas G, fără a prezenta motivele pentru care a decis astfel și fără a analiza cheltuielile avansate de către cumpărătorul terenului cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare, aspect care trebuia lămurit, existând o cerere in acest sens. A se pronunța pentru prima dată Tribunalul cu privire la aceste cereri ar echivala cu a priva părțile de un grad de jurisdicție

Prin sentința civilă nr. 2587 din data de 24.11.2016, pronunțată de Judecătoria Si¬ghe¬tu Marmației s-a admis în parte ac¬țiunea civilă formulată de reclamanta PM în con¬tra¬dic¬toriu cu pârâții Comisia Locală Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬va¬tă a¬su¬pra terenurilor, Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te pri¬va¬tă asupra terenurilor, ST, PG, P M și s-a constatat nulitatea ab¬so¬lu¬tă parțială a titlului de proprietate nr. 1909/17.09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,Acasă"; în suprafață de 1.164 mp; nulitatea absolută parțială a pro¬cesului verbal de punere în posesie nr. 199/20.08.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,Acasă"; în suprafață de 1.164 mp și nulitatea absolută a con¬tractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Bi¬roul No¬tarului Public S G și, pe cale de consecință, a fost admisă cererea re¬con¬ven¬ți¬o¬na¬lă a pârâtului PG și a fost obligat pârâtul ST să restituie pârâtului PG suma de 10.000 lei reprezentând preț încasat urmare a încheierii contractului de vân¬zare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19,10,2005 la Biroul Notarului Public S G.

Pârâta Comisia Locală Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asu¬pra terenurilor a fost obligată să întocmească și să înainteze pârâtei Comisia Județeană Ma¬ra¬mu¬reș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, documentația ne¬ce¬sa¬ră emiterii titlului de proprietate pe seama reclamantei pentru terenul denumit ,,Acasă"; în su¬prafață de 1.164 mp, identificat ca fiind înscris în CF 203N nr. cadastral 427/2 Săpânța nr. 216 (fost nr. 616), conform Anexei grafice de la fila 273 din dosar - Plan de Amplasament și de¬limitare parte integrantă a acestei hotărâri, întocmit de expert Boroica Ioan.

S-a respins cererea reclamantei privind constatarea dobândirii dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te asupra construcției de natură casă de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Mara¬mu¬reș.

A fost obligat pârâtul ST să plătească cheltuieli de judecată reclamantei în cu¬antum de 1.011 lei reprezentând 600 lei onorariu avocațial și 411 lei taxă timbru ju¬di¬ci¬ar.

A fost obligat pârâtul ST să plătească cheltuieli de judecată pârâtului PG în cuantum de 1.606 lei reprezentând 1.600 lei onorariu avocațial și 6 lei taxă timbru ju¬diciar.

Reclamanta PM a fost obligată să achite diferență onorariu expert în cuantum de 600 lei pentru expert Boroica G.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta are ca¬li¬ta¬tea de persoană interesată raportat la obiectul principal al acțiunii respectiv constatarea nu¬li¬tă¬ții absolute parțiale a titlului de proprietate eliberat pârâtului ST. Conform art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Na¬ți¬o¬nală pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar so¬luționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Reclamanta este sora pârâtului ST și atașat cererii introductive aceasta a a¬ne¬xat înscrisuri aferente conform cărora a formulat cerere adresată Comisiei Locale Săpânța, cu privire la terenul ,,Acasă";, teren care se regăsește pe verso menționat în titlul de proprietate emis pârâtului ST.

Prin expertiza efectuată de judecătorie în rejudecare, se lămurește împrejurarea că te¬re¬nul cu suprafața reală măsurată de 1.174 mp cu care reclamanta trebuia a fi pusă în posesie, res¬pectiv suprafața de 1.168 mp situată la locul numit ,,Acasă"; conform procesului verbal de pu¬nere în posesie nr. 30/2007, este identic cu terenul cu aceeași suprafață cu care a fost pus în po¬sesie pârâtul ST.

Comparând cererile depuse de reclamantă și pârât la Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Săpânța, aflate la dosarul de fond, instanța a reținut că pârâtul ST nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire la terenul ,,Acasă";. Cu toate că nu a formulat cerere de reconstituire a acestei suprafețe de teren, ulterior, conform con¬tractului de vânzare-cumpărare încheiat autentic prin mandatar l-a înstrăinat.

Reclamanta a solicitat terenul ,,Acasă"; cu titlu de reconstituire după antecesorul său, aspect ce rezultă din conținutul cererii de la fila 8 dosar fond unde se menționează că so¬li¬ci¬ta¬rea vizează terenurile cu care aceasta a figurat în evidențele registrului agricol înainte de co¬lec¬tivizare.

Cererea formulată de reclamantă împreună cu PG în 19.03.1991, prin care so¬licita să îi fie reconstituită suprafața de 0,07 ha teren în locul "Acasă"; este contemporană cu cea a fratelui ei, ST, însă din lecturarea cererii nu re¬zultă că și acesta ar fi cerut reconstituirea suprafeței de teren de la locul numit "Acasă";. A¬șa¬dar, ambii frați au cerut la aceeași lege: Legea nr. 18/1991, în forma ei inițială reconstituirea unor suprafețe de teren, însă ST nu a solicitat reconstituirea pentru terenul de la locul numit "Acasă";.

Reclamanta a și fost pusă în posesie pentru 0,0656 mp "Acasă"; prin procesul verbal din 2007, la fel cum și pârâtul ST a fost pus în posesie pentru 1.164 mp "Acasă";. Conform concluziilor expertului topograf, cum s-a expus anterior, este vorba de același teren.

Terenul în litigiu se cuvenea celui care l-a cerut, adică reclamantei.

Așadar, pornind de la această reținere, instanța a analizat în continuare celelalte ce¬reri deduse judecății.

Cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de pro¬prie¬ta¬te nr. 1909/17,09,2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,A¬casă"; în suprafață de 1.164 mp, instanța a reținut că dispozițiile art. III din Legea nr. 169/ 1997, prevăd că sunt lovite de nulitate acele titluri de proprietate prin care s-au constituit drep¬turi de proprietate unor persoane care nu sunt îndreptățite. În consecință, instanța a ana¬li¬zat dacă au fost respectate normele speciale aferente constituiri respectiv reconstituirii drep¬tu¬lui de proprietate.

Prin constituirea dreptului de proprietate particulară, în sensul Legii nr. 18/1991, se în¬țelege împroprietărirea unor categorii de persoane care nu au avut și nu au în proprietate alte te¬renuri sau au adus în cooperativă terenuri sub limita minimă de 0,5 ha stabilită pentru re¬con¬sti¬tuire.

Prin reconstituire se înțelege operațiunea prin care se stabilește dreptul de proprietate pri¬vată asupra terenurilor. Așadar, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează prin sta¬bilirea pe seama persoanelor îndreptățite a dreptului de proprietate legat de foștii propri¬e¬tari/moștenitorii acestora, iar constituirea, constă într-o împroprietărire cu consecința dobân¬di¬rii dreptului de proprietate privată, a acelor persoane care nu sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Eroarea pârâtei Comisia Locală Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬vată asupra terenurilor, care a procedat la punerea în posesie a pârâtului ST cu un te¬ren pe care acesta nu l-a solicitat în temeiul Legii nr. 18/1990, a prejudiciat dreptul recla¬man¬tei de a i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la același teren.

Pe cale de consecință, actele inițiale și cele subsecvente aferente dosarului întocmit de pârâta Comisia Locală Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬re¬nurilor, cu privire la terenul din locul denumit ,,Acasă"; în suprafață de 1.164 mp, nu s-au în¬te¬meiat pe o cauză și stare de fapt reală și ca atare, s-a constatat nulitatea absolută parțială a ti¬tlu¬lui de proprietate nr. 1909/17.09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la te¬renul denumit "Acasă"; în suprafață de 1.164 mp.

Consecință a aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării ac¬tu¬lui inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) actul subsecvent emiterii titlului de pro¬prietate a cărui nulitate parțială a reținut-o instanța, respectiv procesul verbal de punere în po¬sesie nr. 199/20,08,2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul de¬nu¬mit ,,Acasă"; în suprafață de 1.164 mp, este de asemenea nul parțial cu privire la acest teren.

Cu privire la cererea reclamantei referitor la constatarea existenței dreptului de pro¬pri¬e¬tate asupra construcției de natură casă de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Mara¬mu¬reș, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:

Pentru a aprecia asupra acestei cereri, instanța a solicitat ca reclamanta să precizeze ce¬rerea sa sub aspectul calificării corecte și totodată al lămuririi temeiului în care se solicită ca instanța să dispună cu privire la existența dreptului de proprietate.

S-a reținut că, acțiunea în constatare reglementată de art. 111 Cod procedură civilă este acea acțiune prin care reclamantul/persoana interesată, urmărește să obțină printr-o hotâ¬râ¬re judecătorească, constatarea existenței unui drept al său ori inexistența unui drept al pârâ¬tu¬lui împotriva sa. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Reclamanta este îndreptățită să acționeze pentru realizarea dreptului pretins, însă în ca¬uză demersul probator al acesteia nu este suficient pentru a putea aprecia cu privire la do¬bân¬direa calității de proprietar asupra construcției de natură casă de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Maramureș, iar acțiunea acesteia privind constatarea dreptului de proprietate asu¬pra acestor construcții, este subsidiară acțiunii în realizare.

În raport de modalitatea în care reclamata a înțeles să se adreseze instanței, respectiv cu o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate asupra construcției de natură ca¬să de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Maramureș, nefiind probată modalitatea efectivă prin care s-ar fi născut ori dobândit de către reclamantă un drept de proprietate asupra acestei con¬strucții, instanța a constatat caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând, în consecință, cererea.

Consecința constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1909/17. 09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit "Acasă"; în su¬pra¬față de 1.164 mp, este aceea a aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a a¬¬nulării actului inițial cu privire la toate actele încheiate cu privire la terenul "Acasă"; în su¬pra¬față de 1.164 mp. Pârâtul ST nu putea transmite dreptul de proprietate asupra unui bun pe care nu-l avea. Deși cumpărătorul terenului din contractul încheiat de ST prin mandatar - PG se bucură de prezumția a fi de bună credință, s-a reținut că prin în¬s¬crisul depus la filele 41-42 din dosar s-a solicitat instanței să dispună în sensul restabilirii si-tuației anterioare încheierii acestui contract, fiind solicitată restituirea prețului achitat cu o¬ca¬zia încheierii vânzării.

Pârâtul ST susține că nu a vândut terenul în litigiu și nu a încasat prețul in¬di¬cat în contract respectiv suma de 10.000 lei. Susținerile acestuia nu pot fi primite, procura de¬pusă la dosar precum și vânzarea cumpărarea terenului prin contractul autentificat notarial sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Notarului Public Sas G, făcând proba deplină cu privire la mențiunile din cuprinsul acestora, nefiind propusă probă contrară la dosar.

Reținând poziția procesuală a părților și considerentele ce preced, instanța a constatat nu-litatea absolută a contractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Notarului Public Sas G, și pe cale de consecință, a admis cererea re¬convențională a pârâtului PG obligându-l pe pârâtul ST să restituie pâ¬râ¬tu¬lui PG, suma de 10.000 lei reprezentând preț încasat urmare a încheierii con¬trac¬tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public SG.

Consecință a aplicării aceluiași principiu enunțat anterior, instanța a obligat pârâta Co¬misia Locală Săpânța pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să întocmească și să înainteze pârâtei Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe seama reclamantei pentru terenul denumit "Acasă";, în suprafață de 1.164 mp, identificat ca fiind înscris în CF 203N nr. cadastral 427/2 Săpânța nr. 216 (fost nr. 616) conform Anexei grafice de la fila 273 din dosar - Plan de Amplasament și delimitare parte integrantă a acestei ho¬tărâri, întocmit de expert Boroica Ioan.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal reclamanta-pârâtă reconvențional PM și pârâtul-reclamant reconvențional PG.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul PG a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul-reclamant reconvențional PG a arătat că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, că aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulate de către pârâtul ST, respectiv a apreciat în mod eronat faptul că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 împreună cu soțul său, PG, pentru terenul de la locul numit "Acasă"; și nici după această analiză nu a lămurit pe deplin fondul litigiului.

Recurentul a învederat că prima instanță nu a lămurit dacă terenul solicitat prin cererea de reconstituire având o suprafață de 7 ari este același cu cel aflat în litigiu, având o suprafață de 1164 mp, nu a lămurit cine a formulat cererea de reconstituire -reclamanta sau soțul acesteia, respectiv cui i-a aparținut terenul- antecesorilor reclamantei, sotului reclamantei , teren bun comun al sotilor, confuzia provenind și din împrejurarea că reclamanta a formulat o nouă cerere de reconstituire în anul 2005, fiind pusă în posesie în anul 2007 după emiterea titlului de proprietate nr. 1909/29 din 2004 în favoarea pârâtului ST.

Recurentul a susținut că dacă ambele părți ar avea dreptul asupra aceluiași teren, soluția legală este emiterea unui titlu de proprietate comun.

Recurentul a mai precizat că toate cererile în probațiune având ca obiect declarații de martor au fost respinse de către prima instanță, desi probațiunea viza lămurirea situației juridice a terenului anterior cooperativizării și era utilă cauzei inclusiv prin raportare la îndrumarul de casare, că poziția procesuală a pârâtului ST este vădit pro-reclamantă.

S-a mai arătat că prima instanță nu a analizat solicitarea sa formulată pe cale reconvențională privind obligarea reclamantei la restituirea prețului de 10.000 lei la valoarea actuală de circulație a imobilului, solicitare formulată inclusiv sub forma unui obiectiv la expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză, cerere de asemenea respinsă de către prima instanță.

Față de principiul resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis, recurentul a apreciat că are îndreptățirea de a obține restituirea prețului la valoarea de circulație din momentul producerii evicțiunii, cheltuielile de judecată acordate integral și restituirea tuturor cheltuielilor vânzării.

Prin cererea de recurs formulată de către reclamanta PM s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii petitului având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit și anexe gospodărești, situat în Săpânța nr. 516, nr. nou 606 și pe cale de consecință să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanță i-a admis în parte cererea de chemare în judecată, respingându-i solicitarea ce face obiectul recursului, iar din această perspectivă hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță avea posibilitatea suplimentării probațiunii administrate în cauză. În plus, prin cererea din 24.04.2014 recurenta a solicitat audierea a doi martori ce aveau cunoștință despre împrejurări de fapt utile justei soluționări a cauzei, însă cererea în probațiune a fost respinsă prin încheierea de ședință din 28.01.2016. Cu toate acestea, recurenta apreciază că și înscrisurile de la dosar erau suficiente pentru admiterea cererii sale.

Astfel, recurenta a precizat că a făcut dovada dreptului de proprietate prin depunerea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din anul 1970 prin care tatăl recurentei vinde so¬țu¬lui acesteia casă și teren pentru suma de 6.000 lei, care a fost achitată în întregime, a probat faptul că nu a avut copii din căsătorie, că soțul a decedat fără moștenitori, fiind unica moștenitoare legală a acestuia și că nu are la îndemână a acțiune în realizare, astfel cum a reținut prima

Analizand hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul a reținut urmatoarele cu privire la starea de fapt si aplicarea normelor de drept de prima instanta:

Reclamanta este sora pârâtului ST și a formulat împreună cu soțul său PG cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale Săpânța, cu privire la terenul ,,Acasă";, cerere înregistrată sub nr. 1167/20.03.1991 și reiterată în anul 2005. Reclamanta a fost pusă în posesie cu terenul din locația respectivă, dar nu i s-a mai eliberat titlu de proprietate.

Deși figura în registrul agricol aferent gospodăriei cu nr. 447/a cu 11 ari teren Acasă, pârâtul Stan Toa¬der nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire la această parcelă. Cu toate acestea i s-a eliberat pentru respectivul teren Titlul de proprietate nr. 1909/29 din 17.09.2004, titlu în baza căruia a procedat la înstrăinare conform con¬tractului de vânzare-cumpărare încheiat autentic prin mandatar, către recurentul PG.

Reclamanta a susținut inițial că ea împreună cu soțul ei au fost cei care au intrat în CAP cu terenul.

Pârâtul ST a susținut că el a plecat din localitatea Săpânța din anul 1945, (ulterior 1952)- deci anterior cooperativizării- fără a avea pretenții, lăsând totul surorii sale PM, precizând expres în repetate rânduri că nu a solicitat spre reconstituirea dreptului de proprietate terenul în litigiu, nu a mai folosit terenul de la "Acasa’’ care a ramas in folosința surorii sale. Acesta a avut o poziție constantă cu privire la acest aspect.

Raportul de expertiză efectuat în rejudecare lămurește împrejurarea că te¬re¬nul cu suprafața reală măsurată de 1.174 mp cu care reclamanta a fost pusă în posesie, res¬pectiv suprafața de 1.168 mp situată la locul numit ,,Acasă"; conform procesului verbal de pu¬nere în posesie nr. 30/2007, este identic cu terenul în suprafață de 1164 mp cu care a fost pus în po¬sesie pârâtul Stan T conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 199 din 20.08.2004.

Așadar conform actelor depuse la dosar pârâtul ST nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Cu toate acestea a rămas neclarificată pe deplin din perspectiva cooperativizării situația parcelei din locul numit Acasă, de la cine s-a preluat exact, în condițiile în care copia registrului agricol depusă la fila 74 dosar rejudecare nu este lizibilă și alte probe nu s-au administrat. Se impunea verificarea inclusiv a succesiunii numerotării administrative a imobilelor, făcându-se trimitere la numerele de casă 447, 447/a, 516, sens în care pentru justa soluționare a cauzei și lămurirea ei sub toate aspectele ar fi fost util a se solicita cel puțin părților clarificările necesare.

În ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra casei amplasate pe teren, poziția reclamantei a fost fluctuantă, aceasta invocând art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 23 din Legea nr. 18/1991, apoi solicitând a se constata acest drept cu titlu de construire sub durata căsătoriei cu PG, în anul 1973, iar în subsidiar accesiune conform art. 942 Cod civil, apoi moștenire de la părinți cu acordul fratelui PT și al surorii, mama pârâtului PG, doar anexele fiind construite împreună cu fostul soț. În cele din urmă reclamanta a invocate cumpărarea de la tatăl său conform actului sub semnătură privată din 5 iulie 1970, translativ de proprietate.

Instanța de control judiciar lecturând considerentele sentinței primei instanțe constată ca aceasta nu a analizat pe fond cererea recurentei reclamante PM prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de natură casă și anexe gospodărești situat în Săpânța la nr. 516, nr. nou 606 și pe cale de consecință să dispună înscrierea reclamantei în CF nr. 203 N Săpânța cu nr. top 427/2. Cererea a fost analizată și respinsa de Judecătorie pe temeiul art. 111 Cod procedura civila de la 1865, judecătorul fondului conchizând ca este inadmisibilă acțiunea in constatare în contextul in care partea ar avea deschisa calea unei acțiuni in realizare.

Astfel s-a arătat că reclamanta este îndreptățită să acționeze pentru realizarea dreptului pretins, însă în ca¬uză demersul probator al acesteia nu este suficient pentru a putea aprecia cu privire la do¬bân¬direa calității de proprietar asupra construcției de natură casă de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Maramureș, iar acțiunea acesteia privind constatarea dreptului de proprietate asu¬pra acestor construcții, este subsidiară acțiunii în realizare. În raport de modalitatea în care reclamata a înțeles să se adreseze instanței, respectiv cu o acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate asupra construcției de natură ca¬să de locuit situată în Săpânța, nr. 516, jud. Maramureș, nefiind probată modalitatea efectivă prin care s-ar fi născut ori dobândit de către reclamantă un drept de proprietate asupra acestei con¬strucții, prima instanță a constatat caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând, în consecință, cererea.

Concluzia la care a ajuns instanța însă este una eronată întrucât reclamanta PM a formulat mai multe precizări de acțiune, după cum s-a arătat, de-a lungul procesului a furnizat mai multe temeiuri juridice pentru acțiunea promovată, în ultima varianta reclamanta recurentă susținând că a dobândit prin vânzare cumpărare proprietatea asupra așezământului de la tatăl său, contract care nu a fost dezavuat de către fratele sau ST. Nu s-a contestat că reclamanta se află în posesia casei de locuit amplasate pe terenul vândut recurentului PG.

Totodată se reține că prin cererea reconvențională pârâtul PG a solicitat a fi obligat pârâtul ST la restituirea prețului de vânzare-cumpărare la valoarea de circulație actuală, precum și la restituirea tuturor cheltuielilor avansate pentru încheierea contractului-onorariu de notar, taxa judiciară de timbru etc., propunând chiar un obiectiv de expertiză vizând evaluarea la prețul actual de circulație.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în întregime, obligându-l pe pârâtul S T să restituie pâ¬râ¬tu¬lui PG suma de 10.000 lei reprezentând preț încasat urmare a încheierii con¬trac¬tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public Sas G, fără a prezenta motivele pentru care a decis astfel și fără a analiza cheltuielile avansate de către cumpărătorul terenului cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare, aspect care trebuia lămurit, existând o cerere in acest sens. A se pronunța pentru prima dată Tribunalul cu privire la aceste cereri ar echivala cu a priva părțile de un grad de jurisdicție.

← Contract de închiriere. tacita relocațiune. Jurisprudență Chirii		Pensie de întreținere. veniturile care pot determina... →

Analiza cererilor și apărărilor formulate de părți. consecință

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Analiza cererilor și apărărilor formulate de părți. consecință