Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 717 din data de 11.05.2017
Prin cererea formulată la data de 14.12.2016, înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. …/207/2016 reclamantul E.G. a chemat în judecată pe pârâții P.A., Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, de pe lângă Primăria Orasului Drăgănești Olt și Comisia Județeană Olt de aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.29092/4 din 06.03.1996, privitor la suprafața de 0,1675 ha, teren intravilan, reconstituită pârâtei P.A., in sensul de a fi radiată din titlul de proprietate, motivat de faptul că pârâta P.A. nu are nici un drept asupra terenului intravilan rămas de pe urma autorului P.C., acesta aparținând mamei sale, E.M. in baza testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că autorul P.C. a decedat la data de 29 iulie 1975, având ca moștenitori testamentari pe cele două fiice ale sale A. și M..
Conform testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957, mama reclamantului, E.M., fostă R. a primit din succesiunea autorului locul de casă în suprafață de 600 m.p. împreună cu casa de locuit, precum și toate celelalte construcții și plantații, situate pe acest teren și suprafața de 600 m.p.vie, fiind proprietara exclusivă a acestor bunuri imobile succesorale.
Menționează reclamantul că pârâta P.A., nu a contestat existența și valabilitatea acestui testament și nici nu a solicitat până în prezent reducțiunea testamentului.
Ignorând existența și valabilitatea acestui act de ultimă dispoziție al autorului, pârâta, deși cunoștea existența dreptului de proprietate asupra terenului intravilan aflat în patrimoniul mamei sale, încă de la data decesului autorului în anul 1975, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate funciară, astfel că apare ca proprietara terenului ce aparține mamei reclamantului - proprietar de drept a terenului.
Reclamantul a precizat că mama sa a exercitat în permanență prerogativele dreptului de proprietate asupra acestui teren, posesia și folosința neîntreruptă.
În drept a invocat disp.art.8-13, și art.III pct.1 lit.a din Lg.18/1991, dovada acțiunii înțelegând să o facă cu înscrisuri și interogatoriu pârâtei.
În dovedirea acțiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: testamentului autentificat sub nr.36/25 din 29.01.1957, titlul de proprietate nr.29092/4 din 06.03.1996, acte de stare civilă ale părților, certificat de moștenitor succesiv nr.69/26.05.1997, certificate de deces ale autorilor P.C. și E.M..
Prin rezoluția din data de 15.12.2016 , în conformitate cu disp. art. 201 al.1 C.p.c. s-a comunicat pârâtelor câte un exemplar a cererii de chemare în judecată împreună cu înscrisurile anexate punându-li-se in vedere să formuleze întâmpinare in termenul legal, sub sancțiunea prevăzută de lege
De asemenea s-a solicitat Comisiei locale de aplicare a Lg. fondului funciar de pe lângă Primăria Drăgănești Olt înaintarea tuturor actelor care au stat la baze emiterii titlului de proprietate 29192/4 emis in data de 096.03.1996.,
Prin adresa nr. 32449/6.01.2017 emisă de UAT a orașului Drăgănești Olt au fost înaintate instanței actele solicitate, respectiv cererea depusă de pârâta P.A. la Comisiei locale de aplicare a Lg. fondului funciar de pe lângă Primăria Drăgănești Olt in data de 12.03.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,38 ha, teren rămas de pe urma autorului P.C., declarația pe proprie răspundere a pârâtei din aceeași dată, precum și certificatul de naștere al acesteia și certificatul de deces al autorului.
S-a înaintat instanței de judecată și anexa nr.3 care cuprinde numărul persoanelor domiciliate în orașul Drăgănești Olt, str. N.T., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar.
În data de 16.01.2017 pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită , pe cale de excepție respingerea acțiunii reclamantului, într-o primă teză ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitatea procesuală activă, iar într-o teză subsidiară, ca fiind lipsită de interes iar în măsura în care se va susține de către reclamant sau se va stabili de către instanță că motivele invocate sunt de fapt de nulitate relativă, să se constate ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În fapt, după cum a arătat și într-o altă cauză civilă (nr. 4461 / 207/ 2016 , având ca obiect ieșire din indiviziune asupra construcțiilor aflate pe terenul în litigiu) situația reală de fapt, atestată de înscrisuri, este alta decât cea expusă de reclamant. Astfel, este cert că succesiunea autorului P.C. s-a dezbătut prin certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 269 din 14.08.1975, la notariatul de Stat Loc al Caracal.
Este la fel de cert că deja s-a constatat calitatea de moștenitori testamentari a pârâtei și a defunctei E.M., precum și masa bunurilor succesorale, raportat la momentul decesului și la legislația de la acea dată în vigoare ( Legea nr. 58 și nr.59 din 1974 ), compusă exclusiv din construcția situată în Drăgănești Olt, str. N. T., nr, .. ( fostă str.P. ) .
Că certificatul de moștenitor nr. 269/ 1975 nu a fost atacat sau anulat până în prezent este clar, în aceste condiții, părțile având un drept de coproprietate în cote egale de 1/2 privitor la construcția situată în Drăgânesti Olt. str. N.T.. nr. .. pe terenul intravilan , amplasat in T 81, P 4106 și 4107.
Pentru o mai corectă apreciere a situației reale de fapt, se impune a arăta că la momentul decesului autorului P. C., construcția inițială, având 2 camere și vatră, nu mai exista, aceasta fiind demolată, pârâta împreună cu sora sa E.M. edificând un alt imobil cu parter și etaj, având câte 3 încăperi pe fiecare palier. Datorită situației juridice a terenului intravilan ( acesta aparținea autorului ) , autorizația pentru construcția nouă s-a obținut pe numele autorului P.C., deși contribuția la realizarea casei cu etaj aparține reclamantei și pârâtei, fiicele acestuia.
Se menționează că la momentul dezbaterii succesiunii, cele două fiice ale defunctei și-au recunoscut reciproc dreptul de coproprietare asupra construcției, acceptând includerea acestui bun în masa de partaj, ca fiind parte a succesiunii autorului și au început să dețină flecare o cotă de 1/2 din imobil - pârâta parterul și reclamanta E. M. etajul .
Datorită faptului că la momentul decesului autorului și al dezbaterii succesiunii acestuia, legislația în vigoare a scos practic în afara circuitului civil terenurile , în certificatul de moștenitor nu s-a mai menționat nimic referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit - care măsoară 604 mp , și nu 1675 mp.
Din acest punct de vedere , întocmirea certificatului de moștenitor conține date reale, întrucât la momentul decesului autorului casa nu mai era cea descrisă în testament iar terenul a suportat regimul impus de decretul 58/ 1974.
Faptul că reclamantul invocă testamentul ca reprezentând titlul său (al autoarei sale) de proprietate asupra terenului, ignoră prevederile art. 899 și următoarele C.civ. precum și statutul terenului la momentul deschiderii succesiunii, acesta fiind relevant, nu cel al datei testării.
După cum a arătat mai sus, la data decesului autorului, dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului nu a mai putut fi transmis pentru cauze de moarte,raportat la legislația în vigoare la acea dată.
Reclamantul susține total eronat că încă din 1975 autoarea sa a devenit proprietara suprafeței de 1675 mp, situație juridică contrazisă flagrant chiar de certificatul de moștenitor.
Arată pârâta că, după ce a posedat în mod exclusiv acest teren și partea sa din construcție, la intrarea în vigoare a Legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce au aparținut autorului, fiindu-i eliberat titlul nr. 29092 / 4/ 1996.
Precizează că sora sa E.M. nu a locuit niciodată efectiv în acest imobil, vizitându-l pur ocazional neavând probabil nici rol fiscal la Primăria Drăgănești Olt până în prezent. Având în vedere absența unei cereri din partea surorii sale , dar și inexistența unei posesii efective, continue și sub nume de proprietar exercitată de aceasta în anul 1991 asupra terenului aferente casei de lcouit, apare ca firesc faptul că titlul de proprietare s-a emis doar în favoarea sa.
Din acest punct de vedere, susținerea reclamantului conform căreia s-ar fi emis un titlu nul în favoarea unei persoane neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate este vădit eronată, pârâta având statutul de moștenitor acceptant, de unic și exclusiv posesor al terenului dar și de proprietar parțial al construcției situată pe acest teren.
Legat de suprafața reală a terenului intravilan aferent construcției, aceasta este în mod cert de 600 mp, amplasată în T81 , P 4106 și 4107 și nu de 1675 mp.
În ceea ce privește suprafață identificată pe titlul atacat, situată în T 1, P 56 și 51, cu o întindere de 1.075 mp corespunde cu cea testată de autor în favoarea pârâtei , nu a defunctei E.M..
Dacă se va analiza dreptul transmis prin succesiune de mama reclamantului către acesta, se observă că teoretic reclamantul deține un drept pentru o cotă de 1/2 din 600 mp, iar solicitarea constatării nulității absolute a titlului pentru întreaga suprafață de teren apare ca fiind formulată de o persoană fără calitate de a cere acest lucru.
Menționează pârâta că autoarea reclamantului nu a formulat cerere de cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că anularea titlului nu ar fi urmată d emiterea altui titlu in favoarea reclamantului.
Pe fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată, raportat la situația reală de fapt, ce atestă că pârâta nu poate fi calificată drept o persoană ce nu ar avea dreptul la reconstituire, la fel cum nici autoarea reclamantului nu poate fi calificată drept proprietară a terenului, aceasta neavând nici un alt titlu asupra terenului de 604 mp aferenți casei de locuit.
Menționează pârâta că din anul 1975, până în anul 1996, când s-a emis titlul de proprietate s-au scurs peste 30 de ani, perioadă în care a avut posesia terenului sub nume de proprietar.
În data de 31.01.2017 reclamantul a formulat răspuns la intâmpinarea pârâtei prin care a solicitat inlaturarea tuturor apărărilor si susținerilor acesteia si admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulata.
Se precizează că, la data apariției Legii 18/1991 autorul decedase iar testamentul autentic intocmit de acesta, in mod legal si recunoscut de moștenitoarele sale, isi produce efecte depline cu privire la mențiunile ce le cuprinde.
Susținerea ca terenurile nu se aflau in circuitul juridic civil la data întocmirii testamentului făcuta de parata, nu este reala, deoarece terenul intravilan aferent casei de locuit si construcțiilor gospodărești anexe existau in proprietatea autorului la data decesului sau, terenul nefiind inscris in CAP si din acest motiv, nu a fost supus nici restituirii in procedura speciala a Legii 18/1991, acesta aparținând mamei paratului, de drept, in virtutea dreptului de moștenire testamentara.
Nici aspectul ca terenul intravilan aparținând autorului nu a fost inscris în certificatul de moștenitor nu are relevanta juridica in prezenta cauza, deoarece doctrina si practica in domeniul reglementarii regimului juridic al certificatului de mostenitor au stabilit ca, indiferent de faptul ca acest act juridic cuprinde sau nu toate bunurile ramase de pe urma unui defunct, acesta face deplina dovada cu privire la vocația succesorala a pârtilor, natura succesiunii- legala sau testamentara si cu privire întinderea drepturilor succesorale ale acestora.
Asa cum se arata si in ari 13 din Legea 18/1991 " calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor,, iar in art. 13 se arata ca " sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora... terenurile aferente casei de locuit si construcțiilor gospodărești anexe.
Pe de alta parte, autoarea reclamantului si in continuare fiul acesteia, nu au pierdut niciodată posesia asupra terenului intravilan si s-au bucurat, in mod plenar, de atributele dreptului lor de proprietate asupra terenului intravilan.
Reclamantul deține rol fiscal si figurează in calitate de proprietar al bunurilor imobile situate in Draganesti Olt, asupra cărora, prin joncțiunea posesiei sale cu a mamei sale, a exercitat prerogativele dreptului de proprietate de peste 32 de ani.
La cererea reclamantului, prin apărător, instanța a solicitat relații Comisiei locală de aplicare a Lg. fondului funciar privitor la punerea în posesie a persoanei îndreptățite, respectiv a pârâtei P.A. cu suprafața de teren intravilan de 0,1675 ha, în baza unui eventual proces verbal.
Comisia locală Drăgănești Olt a învederat instanței prin adresa nr. 12559/7.03.2017 faptul că nu s-a întocmit nici un proces verbal de punere în posesia privind suprafața de 0,1675 reconstituită pârâtei.
S-a anexat certificatul moștenitor 269/14 august 1975 cu care s-a soluționat succesiunea defunctului P.C..
În ședința publică din 09.03.2017 instanța a pus in discuția contradictorie a părților in prezența apărătorilor acestora, cererile de probatorii.
Astfel, s-a încuviințata administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială la cererea reclamantului față de care apărătorul pârâtei a arătat că interogatoriul și proba testimonială sunt inutile în dovedirea pretențiilor solicitate de reclamant, precizând că pârâta este netransportabilă datorită unor probleme grave de sănătate.
La rândul său, pârâta, prin apărător a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și în plus să se dovedească dacă autoarea reclamantului a figurat ca titular de rol în cadrul primăriei orașului Drăgănești Olt iar după decesul acesteia, fiul său E.G..
Pârâtele nu au solicitat administrarea unor probe.
A fost emisă o adresă către Primăria oraș Drăgănești Olt, în sensul celor de mai sus, ulterior fiind înaintate copii de pe filele registrului agricol, menționându-se faptul că atât P. A. cât și E.M., au figurat cu rol agricol iar ca bunuri s-au indicat construcții gospodărești și mijloace de transport la ambele roluri.
Prin adresa nr.155004/11.04.2017 Comisia locală de fond funciar oraș Drăgănești Olt a comunicat instanței că terenul intravilan, rămas de pe urma defunctului P.C. s-a reconstituit in condițiile Legii fondului funciar pârâtei P.A., în calitate de moștenitor al acestuia fiind singura persoană care a depus cerere in termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei interogatoriul pentru pârâta P.A. însă aceasta din urmă nu s-a prezentat în instanță justificând absența cu înscrisuri medicale ( fiind diagnosticată AO cataractă senilă matură ) fiindu-i recomandată o intervenție chirurgicală, motiv pentru care nu se poate deplasa singură.
La termenul de judecată din data de 11.05.2017, instanța a pus în discuția contradictorie a părților, excepțiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare: a lipsei calității procesual active a reclamantului precum și a lipsei de interes.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, nu se impune a fi pusă în discuția părților întrucât reclamantul și-a stabilit clar obiectul acțiunii ca fiind constatarea nulități absolute a titlului de proprietate emis în data de 06.03.1996 nefiind vorba de o nulitate relativă supusă prescripției.
Examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere textele de lege incidente in cauză, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă.
Potrivit art 248 c.pr.civila intanta se va pronunta mai întai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond, care fac inutila in tot sau în parte administrarea de probe ori dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Instanta apreciaza ca neintemeiate exceptiile invocate de parata, fiind exceptii de fond absolute si peremtorii avand in vedere urmatoarele considerente .
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului retine instanta ca, prin raportare la textul prev de art 36 cpc, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecatii.
Existenta sau inexistanta drepturilor ori a obligatiilor afirmare constituie o chestiune de fond.
Reclamantul fiind cel care porneste actiunea trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa cat si cea pasiva, prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se intemeieaza pretentia sa.
In cauza de fata, reclamantul a justificat atat calitatea sa cat si a paratelor cu care a inteles sa se judece in contradictoriu, intrucat urmareste obtinerea si protectia unui pretins drept la reconstituirea terenului ce i s-ar fi cuvenit mamei sale, in baza testamentului intocmit in data de 29 ianuarie 1957 de Notariatul de Stat-raionul Draganesti Olt- regiunea Pitesti.
Privitor la exceptia lipsei de interes, apreciaza instanta ca este neintemeiata deoarece reclamantul considerand ca este vatamat in drepturile sale, prin lipsa terenului intravilan din patrimoniul mamei sale E.M. decedata la data de 16 martie 1995 si implicit din patrimoniul sau, dobandit prin mostenire, are interes sa promoveze o astfel de actiune.-
Prin interes, se intelege folosul urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila; interesul potrivit art.33 cpc trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte : sa fie legitim, personal, nascut si actual dar si determinat.
Cu toate acestea chiar daca interesul nu este nascut si actual se pooate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept sau producerea unei pagube.
Prin cerinta ca interesul sa fie legitim se intelege că, interesul trebuie sa fie in legatura cu pretentia formulata, deci cu dreptul subiectiv civil, afirmat, ori cu situatia juridica legala pentru a carei realizare, calea justitiei este obligatorie.
De asemenea, interesul trebuie sa fie personal si direct, in sensul ca folosul practiv trebuie sa il vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva.
In cauza de fata reclamantul justifica interesul sau propriu, material, avand caliutatea de descendent al defunctei E.M., intrucat considera ca, prin emiterea titlului de proprietate pe numele paratei P.A., nr. 29092/4/6.03.1996 este prejudiciat in dreptul sau succesoral, apreciind ca aceasta nu este indreptatita sa i se reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren care apartine mamei sale.
Pe fondul cauzei, retine instanta ca, reclamantul a solicitat nulitatea absoluta a titlului de proprietate mai sus mentionat,invocand testamentul nr.36/25 din 29.01.1957 în baza caruia numitul P.C. - bunicul reclamantului - a dispus ca dupa incetarea sa din viata, fiica sa M. R. ( E.M. prin casatorie ) sa stapaneasca in plina proprietate si posesiune, locul de casa in suprafata de 600 m.p. situat in vatra comunei Draganesti Olt impreuna cu casa construita pe acest loc, compusa din 2 camere si vatra, precum si toate celelalte constructii si plantatii aflate pe loc, la moartea sa; un teren loc plantat cu vie hibrizi in suprafata de 600 m.p. situat pe raza comunei Draganesti Olt.
Prin acelasi testament insă, autorul comun-P.C. a dispus ca cealalta fiica a sa, P. S. ( parata ) sa stapaneasca in deplina proprietate si posesiune dupa incetarea sa din viata un teren loc de vie plantat cu vie hibrid in suprafata de 1300 m.p. situat in vatra comunei Draganesti Olt, punctul Campul Targului.
Cu certificatul de mostentitor nr. 269/14.08.1975 emis de Notariatul de Stat Caracal s-a solutionat succesiunea autorului P.C. decedat in data de 29.07.1975 din mentiunile caruia rezulta ca masa succesorala se compune dintr-o casa de locuit si anexe gospodaresti situate in orasul Draganesti Olt, str.P. nr. …, judetul Olt, pe teren aferent stabilit în conditiile statutului CAP si al Legii nr.58/1974 si al Legii nr.59/1974 privind sistematizarea teritoriului localitatilor urbane si rurale, iar ca mostenitori testamentari de pe urma defunctului au ramas P.A. si E.M., fiecare cu cota de ½.
Instanta nu poate ignora pricipiile stabilite prin Legea nr.58/1974 care cuprinde reglementari cu privire la circulatia terenurilor destinate constructiilor apartinand persoanelor fizice, pentru determinarea cadrului juridic in care se poate exercita dreptul de dispozitie asupra acestor bunuri imobile-ca atribuit al dreptului de proprietate.
Desi legea sistematizarii teritoriului se referara la interzicerea instrainarii sau dobandirii de terenuri prin acte juridice, aceasta interdictie vizeaza in realitate si alte moduri de dobandire cum ar fi uzucapiunea, deoarece textul art.30 al.1 din lege permite dobandirea terenurilor din perimetrul construibil al localitatilor rurale si urbane, numai prin mostenire legala.
Statul ca unic dobandit prin proprietate al terenului pe care se afla constructiile instrainate a stabilit in folosinta dobanditorului constructiilor cu plata unei taxe anuale, terenul necesar in limitele prevazute de legea sistematizarii ( art 30 al.2 si 3 )
Sub aspectul aplicarii in timp al principiului mai sus mentionat, dupa intrarea in vigoare a legii nr. 58/1974, dispozitiile cuprinse intr-un testament cu privire la terenurile ce cad sub incidenta legii, vor ramane fara efect-vor fi caduce-terenurile mentionate neputandu-se fiind transmise decat prin mostenire legală.
Cu privire la constructiile cupriunse intr-o masa succesorala, dispozitiile testamentare vor fi valabile si isi vor produce efectele: drept urmare, legatarii vor dobandi proprietatea constructiilor prin actul unilateral de vointa al defunctului testator, însa, ca o consecinta a instrainarii lor pe aceasta cale, terenul aferent trece in proprietatea statului.Legatarul va avea dreptul sa primeasaca in folosinta terenul necesar in conditiile legii.
Asa stand lucrurile, in speta dedusa judecatii cele doua mostenitoare testamentare P.A. si E.M. au dobandit prin mostenire testamentara doar constructiile- casa de locuit si anexe gospodaresti in cota de ½ fiecare, fapt dovedit cu certificatul de mostenitor nr.269/14 august 1975 emis de Notariatul de Stat local Caracal.
Constată instanta că, odata cu aparitia legii fondului funciar, doar parata P.A. a depus la Comisia locala de aplicarea legii nr.18/1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, inregistrata sub nr.830/12.03.1991, in calitate de moștenitoare a def. P. A.C. fiindu-i emis titlul de proprietate nr.29092/4/6.03.1996 pentru suprafața totală de 1,3831 ha din care 1,2156 ha teren extravilan și 1675 m.p., teren intravilan.
Prin prezenta cerere adresată instanței de judecată reclamantul în calitate de moștenitor al def. E.M., solicită constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei în data de 06.03.1996, în sensul de a fi radiată suprafața de teren intravilan deoarece aparține mamei sale E.M., în baza testamentului autentificat sub nr. 36/25/29.01.1957, sustinand că pârâta nu este îndreptățită la acest teren , neavând nici un drept.
Deși s-au invocat în susținerea cererii, de către reclamant disp.art. 8, art. 13 și art.3 pct.1 lit.a din Lg.18/1991, constată instanța că există o concordanță deplină între actele premergătoare emiterii titlului și mențiunile din cuprinsul acestuia, atat in privinta intinderii dreptului, a calitatii de benficiar a păratei P.A. cat si referitor la amplasament.
Legile adoptate în materia Fondului Funciar (Legea 18/1991, Legea 169/1997, Legea 1/2000), au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere finalizate cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege, propunerile de validare ale Comisei locale, iar hotărârea Comisiei județene nu a fost atacată cu plângere.
Potrivit art.29 din HG nr.131/1991 în vigoare la acea dată, Comisia Județeană analizează propunerile primite de la Comisiile comunale, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către Comisia comunală.
Comisia Județeană prin hotărâre soluționează contestațiile și validează sau invalidează propunerile și le transmite prin delegat în termen de 3 zile Comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul Consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații, hotărârea Comisiei Județene.
De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva Comisiei Județene , la Judecătorie, în termen de 30 zile.
Așadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și a se evita incertitudinile viitoare pentru cei nemulțumiți cât și pentru cei menționați în titlu a fost prevăzută o procedură specială de contestare conf. art.50 alin.2 din Legea 18/1991.
Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit.
Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoștința Comisiilor de aplicare a Legii Fondului Funciar care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate.
După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil, în reconstituirea proprietății.
Or, în speță, nu s-a făcut dovada contestării actelor premergătoare emiterii titlului de către titularul proprietății, situație ce prezumă achiesarea de către reclamant , ori de mama acestuia, E.M., in timpul vietii sale, atât la întinderea dreptului de proprietate cât și la amplasamentul terenului atribuit , în cauză fiind vorba de teren intravilan.
Legiuitorul a pus la îndemâna persoanelor interesate mijlocul procedural al plângerii, reglementat prin dispoz. art.53 din Legea 18/1951, prin intermediul căreia se putea contesta hotărârea de validare sau alte operațiuni ale Comisiei de Fond Funciar, prin care se poate obține desființarea acestora în tot sau în parte.
Prin urmare, constată instanța că, titlul de proprietate a cărui anulare se solicită s-a emis în condiții de deplină legalitate, a intrat în circuitul civil și a devenit opozabil ca forță juridică tuturor persoanelor reprezentand actul final prin care se finalizeaza activitatea autoritatilor publice special infiintate in vederea punerii in aplicare a legii nr.18/1991.
Cum reclamantul nu a dovedit nici o cauză de nulitate absolută a titlului de proprietate dintre cele prevăzute de art.III din Legea 18/1991 modificat prin Legea nr.247/2005, instanta urmeaza sa respinga sa neintemeiata actiunea reclamantului.
Postat 31.05.2017
| ← Plângere împotriva ordonanţei prim-procurorului prin care s-a... | Drepturi băneşti. Jurisprudență Cereri; Chemare în... → |
|---|
