Stabilire locuinţă minor. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 2015 din data de 23.02.2017
Prin acțiunea civilă având ca obiect "stabilire locuimță minor"; înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 01.09.2016 sub nr. ……./259/2016 , reclamanta C.S. în contradictoriu cu pârâtul V.G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun cu pârâtul, asupra minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 si V.D. născut la data de 23.11.2006 iar domiciliul minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 si V. D.născut la data de 23.11.2006, sa fie stabilit la domiciliul mamei reclamante. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat faptul că a întreținut relații de concubinaj cu pârâtul, relații din care au rezultat minorii V.D. născut la data de 25.01.2009 și V.D. născut la data de 23.11.2006, iar datorită neînțelegerilor existente între părți, acestea s-au despărțit și nu mai gospodăresc împreună, pârâtul părăsind de nenumărate ori domiciliul conjugal, neîngrijindu-se de fiii minori.
A mai arătat reclamanta că de la data despărțirii și până în prezent, minorii se află în întreținerea și îngrijirea exclusivă a acesteia, pârâtul necontribuind cu nimic la creșterea și educarea acestora, minorii fiind înscriși la medicul de familie, sunt înscriși la grădinița, la scoală fiind foarte atașați de mama reclamantă și bunicii materni, care o ajută la creșterea și educarea lor.
Având în vedere că până în prezent minorii au fost crescuți de mama reclamantă, că sunt puternic atașați sufletește de aceasta, că sunt minori, că reclamanta se poate ocupa personal de creșterea și educarea lor, alături de părinții săi, că dispune de condiții materiale mai bune decât pârâtul, solicită instanței de judecata admiterea cererii .
Pârâtul V. G. nu a formulat întâmpinare .
În cauză s-a administrat proba cu acte, au fost audiați martorii reclamantei L.L. și Gh.F., a fost efectuată ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele :
Prin acțiunea civilă având ca obiect "stabilire locuință minor"; înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 01.09.2016, sub nr. ……/259/2016 , reclamanta C.S. în contradictoriu cu pârâtul V. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca autoritatea părinteasca să fie exercită în comun cu pârâtul, asupra minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 și V. D. născut la data de 23.11.2006, iar domiciliul minorilor V. D. născut la data de 25.01.2009 și V. D. născut la data de 23.11.2006, să fie stabilit la domiciliul mamei reclamante. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut faptul că pârâtul V.G. nu a formulat întâmpinare .
În urma analizei coroborate a datelor are rezultă din ansamblul probator administrat în cauză cu susținerile reclamantei, cu declarația dată în camera de consiliu de către minorul V. D., la termenul de judecată de la data de 16.02.2017, precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, fiind formulată ,,pro domo’’, în vederea obținerii în continuare a unor ajutoare sociale pentru o familie cu un părinte unic și cu doi copii în îngrijirea acestuia, de la autoritatea administrativă locală .
Astfel instanța a reținut mai întâi faptul că deși martorii reclamantei au declarat faptul că părțile s-au despărțit în fapt de o perioadă de cca. 3-4 luni, reclamanta însăși nu a precizat acest aspect, motivând în acțiunea introductivă de instanță numai că ,,datorită neînțelegerilor’’ dintre părți, acestea nu mai gospodăresc împreună, iar pârâtul nu se mai îngrijește de fiii acestora - , acest din urmă aspect nefiind real , motivat de faptul că în urma audierii minorului V.D. în vârstă de 10 ani de la termenul de judecată de la data de 16.02.2017, a rezultat faptul că de fapt , pârâtul a plecat în Spania de la domiciliul comun al acestuia și al reclamantei C. S., faptul că pârâtul a fost la același domiciliu comun și de Crăciunul anului 2016 , unde de fapt pârâtul ca reveni la întoarcerea din Spania, după aprecierea sa, ca și faptul că pârâtul le trimite bani și alte bunuri .
Aceste aspecte care au reieșit din declarația minorului V. D., în vârstă de 10 ani conducând instanța la concluzia că de fapt relația de conviețuire a părților este stabilă, putând fi calificată ca o relație de familie în sine, care nu reflectă situația expusă în motivarea acțiunii ce face obiectul cauzei și necesitatea formulării unei astfel de acțiuni.
În același sens, instanța a reținut și declarația martorului reclamantei L.L., în sensul că pârâtul revine la locuința din prezent a reclamantei și a celor doi minori, la un interval de timp de o săptămână, de două săptămâni sau de o lună, acesta aducând îmbrăcăminte și alte produse alimentare -, aspecte care încă odată relevă lipsa de sinceritate a reclamantei în expunerea situației de fapt din acțiunea introductivă de instanță și existența unui alt mobil sau interes în promovarea acestei acțiuni .
De altfel și ancheta psihologică efectuată de către autoritatea tutelară de pe lângă Consiliul Local Mizil se bazează numai pe declarațiile personale ale reclamantei C.S., în sensul opus celor relatate de către minorul D. V. dar și de către declarațiile celor doi martori ai reclamantei -, cu ocazia efectuării cercetărilor de către membrul colectivului autorității tutelare, reclamanta declarând în mod ,, pro domo’’ faptul că fostul concubin nu ține legătura nici cu ea, nici cu cei doi copii rezultați din relația acestora, că acesta nu-i vizitează pe copii și nu contribuie cu nimic la întreținerea acestora -, aspecte care ar fi trebuit să facă obiectul unei cercetări mai judicioase, întrucât tind să conducă la conturarea unei situații neadevărate, dar care să facă eventual posibilă acordarea în continuare a unor ajutoare sociale pentru o familie monoparentală .
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că situația de fapt prezentată de către reclamanta C.S. este nereală și pe cale de consecință, în speță neexistând situația în care celor doi minori trebuie să le fie ocrotit interesul superior prin admiterea unei astfel de acțiuni, a respins acțiunea de față, ca fiind neîntemeiată.
| ← Acordare personalitate juridică . Jurisprudență Asociaţii,... | Cerere de valoare redusă. Jurisprudență Cereri → |
|---|
