Fond Funciar. Tardivitatea introducerii plângerii
| Comentarii |
|
Judecătoria GURA HONŢ Hotărâre nr. 406 din data de 12.05.2014
Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din 09.09.2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. în anul 2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoștință despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menționată i-a fost comunicată potrivit celor menționate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuiește în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluționat contestația ei a fost pronunțată în urmă cu 12 ani .
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gurahonț sub numărul 406, din data de 12.05.2014, reclamanta N. I. , a solicitat în contradictoriu cu pârâtele :Comisia Locala Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privata Asupra Terenurilor G și Instituția Prefectului - Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor A. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună repunerea reclamantei în termenul de a formula plângere împotriva Hotărârii nr.873/09.09.2002 a intimatei nr.2 deoarece aceasta a recepționat-o abia la data de 11.04.2014, nefiindu-i comunicată anterior.
Totodată, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr…./09.09.2002 a pârâtei nr.2 și reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei pentru întreaga suprafață de 64665 mp ,înscrisă în CF…., nr. topo…..; înscrierea reclamantei în Anexa nr.39 la Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, cu suprafața în litigiu.
În motivarea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 42 din Legea nr.1/2000 , petenta a arătat că , în fapt , prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de pășune menționată mai sus pentru motivul că nu face dovada dreptului de proprietate.
A considerat soluția pârâtei nr.2 ca netemeinică, rezultată dintr-o superficială evaluare a înscrisurilor prin care și-a susținut pretențiile , pârâta necoroborând semnificația înscrisurilor și nevalorificându-le în sensul în care acestea, împreună ,impuneau concluzia că este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Drepturile sale sunt dovedite prin cumularea următoarelor probe: contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței în litigiu, datând din anul 1950 care deși este criticabil prin faptul că nu conține și identificarea topografică a bunului imobil cumpărat, reprezintă un început de probă scrisă și trebuie coroborat cu mențiunile din registrul agricol al anilor 1950-1952, care , la gospodăria tatălui său cuprind și suprafața de pășune solicitată; înscrierile din CF, care confirmă că vânzătorul era proprietar al imobilului ce a făcut obiectul convenției; declarațiile de martori , proba fiind stipulată în mod expres ca admisibilă în materie prin textul legilor de reparație.
În ceea ce privește chestiunea repunerii în termenul de a formula plângere, solicitarea nu-i creează decât un beneficiu aparent, în condițiile în care lipsa comunicării actului atacat și împiedicarea sa de a formula plângere constituie un fapt care o prejudiciază, restrângându-i posibilitățile de a-și dovedi drepturile datorită deceselor succesive,în perioada 2002-2014, a tuturor martorilor care au depus declarații în pârâtei nr. 1.
Reclamanta a invocat în drept prevederile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și legea nr. 247/2005.
În probațiune a solicitat probele cu înscrisuri și cu martori.
Pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., în temeiul dispozițiilor art. 4 raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei prin care solicită să se dispună suspendarea judecării acțiunii civile , până la întocmirea situației centralizatoare a terenurilor la nivel local , conform art. 7 alin. 1 din Lege. nr. 165/2013
Pârâta a invocat în drept dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 7 alin. 1, art. 4 din Legea nr. 165/2013.
Pârâta Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată a Comunei G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că se opune acțiunii formulată de reclamantă pentru recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6,4665 ha, constând în teren agricol pe raza comunei G. , pe vechiul amplasament din CF nr… nr….., deoarece proprietatea revendicată nu este dovedită ca fiind a antecesorului acesteia.
De asemenea , a invocat excepția de tardivitate raportat la momentul comunicării de către Comisia Județeană de fond funciar a Hotărâri nr…../09.09.2002, obligația comunicării acesteia fiind a secretariatului Comisiei județene așa cum rezultă din art.3 a hotărârii de respingere a contestației petente
În fapt, arătă că raportat la dovezile depuse la dosarul de retrocedare depus de petentă în baza Legii nr.169/1997 și soluționat în baza Legii nr. l /2000 , comisia locală a hotărât respingerea cererii de retrocedare ca fiind nesusținută cu dovada dreptului material a faptului că antecesorul acesteia numitul R.S., tatăl ei , ar fi deținut această suprafață în proprietate înainte de a fi preluată proprietatea de Statul Român.
Prin adresa nr…. /23.03.1998 i s-a comunicat reclamantei că pentru soluționare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietății deținute respectiv: act de proprietate autentic; schiță a terenului pe care-l solicită potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată și dovadă din registru agricol din anul 1950 cu suprafața deținută revendicată.
La solicitarea expresă a acestor acte , reclamanta nu a depus nici un document în plus față de celelalte depuse anterior, cu excepția unei declarații a unui martor.
Având în vedere documentele pe care le-a anexat la cerere, respectiv actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, declarații de martori, respectiv acte de stare civilă , comisia locală luând în discuție cererea la care a mai fost depusă și o sesizare făcută de cetățenii din localitate prin care aproape toți locuitorii arată că reclamanta nu a cumpărat terenul revendicat, ci un alt teren prin contractul sub semnătură privată, comisia locală a respins cererea de retrocedare împotriva hotărârii comisiei locale . Reclamanta a făcut contestație, pe care a înaintat-o spre soluționare Comisiei Județene.
În urma analizei contestației , pârâta Comisia Județeană a respins-o prin Hotărârea nr…. /09.09.2002, această hotărâre fiind comunicată atât intimatei cât și reclamantei de secretariatul tehnic al comisiei județene.
Cu toate că reclamanta avea obligația de a depune plângere la instanța în termen de 30 de zile de la comunicare, aceasta susține că nu a primit hotărârea iar această pârâtă le-a comunicat-o din arhiva comisiei locale, așa cum rezultă prin adresa depusă în probatoriu de către reclamantă, comisia locală nefăcând o altă comunicare decât cea prin adresa nr……/11.04.2014.
Pârâta a invocat în drept, Legea nr.18/1991 republicată, Legea nr.1/2000, Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, Cod procedură civilă.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă conform prevederilor Codului de procedură civilă.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Ulterior , pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Instituția Prefectului Județului A. a depus la dosar un înscris intitulat ";întâmpinare";, pe care în baza art. 201 al.1 din noul Cod de procedură civilă ,instanța l-a calificat note de ședință ,prin care a invocat ,în temeiul dispozițiilor art. 246 și următoarele din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, excepția tardivității formulării plângerii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii formulate de către reclamantă
În susținerea excepției invocate, a învederat că, termenul
de introducere a plângerii împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar A. este de 30 de zile, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, momentul de la care curge termenul fiind acela al comunicării hotărârii.
Din Adresa nr. /23.03.1998 emisă de către Comisia locală de fond funciar Gurahonț rezultă că, reclamantei i s-a adus la cunoștință că pentru soluționare să depună în completare alte acte doveditoare a proprietății deținute, precum și calea de atac care poate fi exercitată.
Reclamanta a confirmat primirea acestei adrese sub semnătură, la data de 23.03.1998 , astfel cum rezultă din scriptul intitulat ,,Am primit comunicarea "
Urmare a acestui fapt, reclamanta a depus contestație la Comisia Județeană A., contestație care a fost respinsă prin Hotărârea nr. …./09.09.2002, hotărâre comunicată atât Comisiei locale de fond funciar G cât și petentei prin grija secretariatului tehnic al comisiei județene la data de 09.09.2002.
Întrucât plângerea petentei a fost depusă la Registratura instanței de judecată la data de 14.05.2014, cu depășirea vădită a termenului imperativ de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, învederează instanței că natura juridică a termenului de 30 de zile este aceea a unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrage sancțiunea pierderii dreptului de a introduce plângerea.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciază fondată excepția invocată și solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, respingerea plângerii reclamantei ca tardiv formulată.
Analizând fondul pretenției deduse judecății, consideră plângerea exercitată de către reclamantă, ca fiind nelegală și nefondată, pentru următoarele considerente.
Reclamanta își întemeiază pretențiile pe declarațiile olografe date de martori.
Cu privire la proba testimonială reglementată prin dispozițiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, dovada proprietății terenului în litigiu se va face prin declarații de martori, cu condiția ca martorii să fie proprietari vecini sau moștenitori ai acestora pe toate laturile terenului iar dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate și nu cu simple declarații date în fața comisiei locale de fond funciar sau în fața notarului.
Având în vedere cele enunțate anterior, consideră că nu sunt îndeplinite în cauza dedusă judecății condițiile impuse de dispozițiile art. 6 alin. 1 ind.3 din Legea nr. 1/2000 și pe cale de consecință, declarațiile olografe depuse la dosarul de fond funciar nu au forță probantă în dovedirea proprietății terenului litigios.
Față de starea de fapt reținută prin coroborarea înscrisurilor depuse , ținând seama de dispozițiile legale invocate, consideră că plângerea formulată este nelegală și nefondată, motiv pentru care solicită să se dispună respingerea acesteia și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. …./2002 a Comisiei județene de fond funciar Arad.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și art. 36 coroborat cu art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991 ,cu completările și modificările ulterioare.
Instanța a admis excepția tardivității introducerii acțiunii pentru următoarele considerente :
Prin cererea înregistrată sub nr. …/28.01.1998 reclamanta a solicitat pârâtei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,44 ha teren agricol, în calitate de moștenitoare după tatăl său.
Pentru dovedirea cererii , reclamanta a depus la dosar contract de vânzare -cumpărare a unui teren , fără identificarea acestuia prin număr topografic și declarațiile a trei martori .
Pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate G. i-a solicitat reclamantei să depună la dosarul administrativ : CF ,schiță teren pentru identificare și registrul agricol. Reclamanta nu s-a conformat cererii amintite.
Printr-un memoriu semnat de către mai mulți locuitori aceștia au arătat că terenul solicitat de către reclamantă nu a aparținut tatălui reclamantei .
Prin Hotărârea nr. …/2000 , pârâta Comisia locală a respins această cerere, pe motiv că petenta nu a făcut dovada proprietății .
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei hotărâri .
Pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A., prin Hotărârea nr. …/09.09.2002 , a respins contestația acesteia , întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței solicitate .
La data de 12.09.2002 , pârâta menționată a comunicat reclamantei Hotărârea nr. …/09.09.2002 ,fapt ce reiese din înscrisul de la dosar.
În baza art. 248 din noul Cod de procedură civilă "; instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă, în totul dau în parte administrarea de probe ori,după caz,cercetarea în fond a cauzei ".
Potrivit art. 53 alin. 2 din. Lg. 18/1991 "(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.";
Împrejurarea că reclamanta a solicitat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate G. comunicarea hotărârii din anul 2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor A. la data de 11.04.2014, nu duce la concluzia că aceasta nu avea cunoștință despre acest înscris având în vedere pe de-o parte faptul că hotărârea menționată i-a fost comunicată potrivit celor menționate anterior iar pe de altă parte faptul că reclamanta locuiește în satul V. M. ,unde este situat terenul în litigiu iar hotărârea amintită prin care s-a soluționat contestația ei a fost pronunțată în urmă cu 12 ani .
De asemenea, instanța a mai constatat că reclamanta nici măcar nu a făcut la comisia locală o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în care să invoce cartea funciară indicată în cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 53 din Lg. 18/1991 și art. 27 pct. 7 din HG 890/2005, instanța a admis această excepție și pe cale de consecință a respins acțiunea ca tardiv formulată.
În baza art. 451-453 din noul Cod procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
| ← Înlocuirea amenzii contravenţionale cu muncă în folosul... | Punere sub interdictie. Jurisprudență Chemare în judecată... → |
|---|
